8,941 matches
-
pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și face dreptate cu portiera, un potop de înjurături sau chiar un pumn. Am depășit clădirea Istoriei și ne-am apropiat de Litere. De data asta, am intrat pe la Matematică. Mihnea știa o ușă, care se deschidea într-un pasaj la etajul patru. Prin el traversai ca din pod, direct în sala 405
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mine în pat și, după ce mă strângea cu toată forța, mă împingea cu picioarele până rămâneam pe cinci centimetri de așternut). Dacă nici o metodă nu dădea rezultate, recurgea la ultima soluție: brațele îndoite deasupra capului. Le ținea în echer, cu pumnii strânși și palmele astupându-i urechile - singurul loc prin care invadatorii ar mai fi putut intra. Se trezea dimineața strâmbă, anchilozată, cu urme de unghii în palme, fără să știe de ce. M-am gândit câteva clipe la viețile noastre, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se rezumă la cheful și bunul plac al marelui șef, în cazul de față Dan Voiculescu. Văzând că situația riscă să scape de sub control și că ar putea să iasă președinte cine nu trebuie (Florin Anghel), Felix a bătut cu pumnul în masă și a ieșit cum a vrut el (Daniela Popa). Nu mai contează că suma voturilor celor trei candidați din finală a fost mai mare cu 12 decât totalul opțiunilor valabil exprimate, în condițiile în care Anghel a pierdut
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Articolul prezintă în continuare, într-o logică temporală, desfășurare evenimentelor, de la început și până la final, punctându-se principalele evenimente. Ediția de sâmbătă, 21 aprilie, mai amintește, la pagina a patra, că liderul PIN, Cosmin Gușă, declară că "a încasat doi pumni de la minerii lui Condescu", iar în pagina următoare apare un articol care analizează evenimentul. Materialul intitulat "Oamenii din Piața Universității" este unul echilibrat: "Și acum, ca de fiecare dată, în Piața Universității au fost mai multe categorii de oameni, depinde
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
nu se pretează la tocmeli, atunci eu o să mă pretez! Și-o să vedem noi! De mine mai depind încă multe... o să vedem!... O pun eu cu botu’ pe labe!... Se strâmba, era palid și făcea spume la gură; amenința cu pumnul. Așa făcură câțiva pași. Ganea nu se jena deloc de prinț, se purta ca și cum ar fi fost singur în camera lui, pentru că era în cel mai înalt grad sigur de faptul că acesta nu-i decât o nulitate. Însă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de sus, vorbesc englezește. Eu, firește, îmi văd de ale mele: fumez. Adică m-am gândit să renunț, însă, totuși, fumez în continuare, pentru că fereastra e deschisă. Cățelușa șade pe genunchii doamnei în albastru, e mică de tot, cam cât pumnul meu, neagră, cu lăbuțele albe, o raritate, ce mai. Are zgardă de argint cu deviză. Eu - nimic. Remarc numai că doamnele par supărate, desigur din pricina trabucului. Una se holbează la mine prin lornionul de baga. Eu iar - nimic: doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un palton semicazon; altul era un ins mic și foarte gras, care râdea tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti ușa în nas și trase zăvorul. — Salut, Ganka, ticălosule! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
salon, dar, trecând pragul, le văzu pe Nina Alexandrovna și pe Varia și se opri, intimidat puțin, cu toată tulburarea sa. Îl urmă Lebedev, care se ținea ca umbra de el și era beat criță; intrară apoi studentul, domnul cu pumnii, Zaliojev, care făcu plecăciuni în dreapta și în stânga, și, în sfârșit, se strecură și grăsanul cel mic de statură. Prezența doamnelor încă îi mai făcea să fie reținuți și se vedea că îi deranjează foarte mult, desigur, doar pentru moment, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un grajd, domnilor, aici sunt mama și sora mea... Vedem că-s maică-ta și soră-ta, spuse printre dinți Rogojin. — Se vede că dumnealor sunt mama și sora, îl susținu Lebedev pentru a-i da curaj. Domnul cu pumnii, presupunând probabil că acum e momentul, începu să mârâie ceva. Totuși! ridică Ganea deodată vocea, parcă nepermis de mult. În primul rând, vă rog să poftiți în sală și apoi permiteți-mi să aflu cu cine... — Uite, nu mă recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpul lui fusese redactorul unei gazete demascatoare, pentru cheflii, despre care circula anecdota că și-ar fi amanetat și băut dinții de aur, și un fost sublocotenent, evident adversar și concurent, prin meserie și menire, al domnului de dimineață cu pumnii; pe fostul sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe stradă, pe partea însorită a bulevardului Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar mugea câteodată ca ursul și trata cu profund dispreț lingușelile și gudurăturile „cerșetorului“, care se dovedise a fi o persoană mondenă și politicoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și politicoasă și încerca să se dea bine cu el. După cum arăta, sublocotenentul dădea impresia că „la treabă“ se descurcă mai ales prin dibăcie și agerime, decât cu forța; de altminteri, și ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altminteri, și ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru cu desăvârșire național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru cu desăvârșire național - un pumn uriaș, vânos, noduros, acoperit cu un fel de puf roșcat, și toți înțelegeau cât se poate de clar că, dacă acest lucru profund național nu dă greș și dacă se abate asupra unui obiect, praful și pulberea se alege într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se temeau de Nastasia Filippovna. Unii dintre ei chiar se așteptau să fie imedit „azvârliți pe scară în jos“. Printre cei de această părere se număra, de altfel, fantele și cuceritorul de inimi Zaliojev. Însă alții, mai ales domnul cu pumnii, chiar dacă nu pe față, ci doar în inimă, nutreau pentru Nastasia Filippovna cea mai profundă desconsiderație, chiar o urau și veniseră spre ea ca la un asediu. Totuși splendidul aranjament al primelor două camere, lucrurile de care ei nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tablourile, statuia uriașă a Venerei, toate acestea le produseseră o impresie zguduitoare, vecină cu spaima. Dar această impresie nu-i împiedică să se strecoare după Rogojin în salon, intrând câte unul și manifestându-și curiozitatea obraznică; însă când domnul cu pumnii, „cerșetorul“ și încă vreo câțiva, printre ceilalți oaspeți, îl remarcară pe generalul Epancin, în prima clipă fură atât de intimidați, că începură să dea câte puțin îndărăt, retrăgându-se în cealaltă cameră. Doar Lebedev, fiind dintre cei mai curajoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca pe spini. Nici măcar Lebedev nu rezistă, ieși din colțul său și, chinuindu-se de mama focului, începu să citească peste umărul lui Ptițân, având aerul unui om care se teme că din clipă în clipă va fi luat la pumni pentru asta. XVItc "XVI" — Afacerea e sigură, anunță, în sfârșit, Ptițân, împăturind scrisoarea și întinzându-i-o prințului. Fără bătaie de cap, pe baza unui testament indiscutabil al unei mătuși, primiți un capital extrem de mare. — Imposibil! exclamă generalul, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bucurie. Ei, șnapanilor, care dintre voi e-n stare de așa ceva, ha? Prințul observa totul trist și tăcut. — Îl scot cu dinții numai pentru o mie! se oferi Ferdâșcenko. — Cu dinții l-aș scoate și eu! scrâșni domnul cu pumnii, postat în spatele celorlalți, peste care dăduse o criză de adevărată disperare. L-la naiba! Arde, arde totul! strigă el, văzând flacăra. — Arde, arde! strigară toți deodată, dând să înainteze spre șemineu. — Ganea, nu te mai fandosi, îți spun pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev. — Ăsta-i purul adevăr, excelență! îi răspunse Lebedev ferm, fără să șovăie deloc, punându-și mâna la inimă. Parcă s-ar lăuda! mai că nu sări ea de pe scaun. — Sunt ticălos, ticălos! începu să îngaime Lebedev, bătându-se cu pumnii în piept și aplecându-și capul din ce în ce mai jos. Nu mai pot eu că ești ticălos! Crede că, dacă zice: sunt ticălos, scapă basma curată. Și nu ți-e rușine, prințe, să te înhăitezi cu asemenea oameni? Te mai întreb o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rumoare. Nepotul lui Lebedev bombănea ceva în surdină. — Aproape că nu mai am nimic de spus, continuă Evgheni Pavlovici. N-am vrut decât să fac observația că, de aici, problema ar putea sări direct la dreptul forței, adică la dreptul pumnului și al propriului deziderat, cum s-a și ajuns adesea pe lume să se întâmple. Doar și Proudhon 50 s-a oprit la dreptul forței. În războiul american mulți dintre liberalii cei mai progresiști s-au pronunțat în favoarea proprietarilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta naivitate, atâta nevinovăție, cum nici măcar în veacul de aur nu s-a mai pomenit și, în același timp, vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dacă doriți să luptați corp la corp, căpitane, mă pun eu la dispoziția dumneavoastră, în locul sexului slab; sunt maestru de box englezesc. Nu vă împingeți, căpitane; vă înțeleg ofensa de moarte, dar nu pot permite, în ochii spectatorilor, manifestarea dreptului pumnului față de o femeie. Dacă, persoană decentă fiind, doriți satisfacție în altă manieră, atunci, desigur, trebuie să mă înțelegeți, căpitane... Însă căpitanul își venise deja în fire și nu-l mai asculta. În acest moment, apărând din mulțime, Rogojin o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întinse prințului mâna. Pe terasă era de-acum destul de întuneric și în clipa aceea prințul n-ar fi putut-o vedea prea bine la față. Peste un minut, când ieși din casă împreună cu generalul, prințul roși teribil și-și strângea pumnul de la mâna dreaptă. Se potrivi că Ivan Feodorovici și prințul aveau același drum. Cu toate că ora era înaintată, Ivan Feodorovici se grăbea să discute ceva cu cineva. Deocamdată, începu din senin o conversație cu prințul, vorbind repede, alarmat, destul de incoerent, pomenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-a umflat de râs din cine știe ce pricină. Mai înainte v-am găsit discutând după furtuna care s-a dezlănțuit în camerele de la etaj: stătea cu tine de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Prințul roși teribil și-și strânse pumnul drept, însă tăcu. — Dragule, dragul meu Lev Nikolaevici! spuse deodată cu înflăcărare și căldură generalul. Eu... și chiar Lizaveta Prokofievna însăși (care, de altminteri, iar s-a apucat să te ocărască și, laolaltă cu tine, să mă ia la rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie veche. Dar, preablândule prinț! Văd că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de nimic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]