7,992 matches
-
au înregistrat pierderi semnificative: 5 generali (Duprat, Gauthier, Guiot de Lacour, Lasalle, von Hartitzsch), 238 de ofițeri și peste 7 000 de oameni morți, cât și 37 de generali, 883 de ofițeri și peste 25 000 de soldați și gradați răniți. Se adaugă circa 4 000 de prizonieri, mulți dintre ei dintre răniți. Toate Corpurile franceze de armată au avut pierderi grele, cu excepția Corpului XI și a diviziei bavareze, care nu au intrat în acțiune decât în timpul retragerii austriece. Pigeard oferă
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
von Hartitzsch), 238 de ofițeri și peste 7 000 de oameni morți, cât și 37 de generali, 883 de ofițeri și peste 25 000 de soldați și gradați răniți. Se adaugă circa 4 000 de prizonieri, mulți dintre ei dintre răniți. Toate Corpurile franceze de armată au avut pierderi grele, cu excepția Corpului XI și a diviziei bavareze, care nu au intrat în acțiune decât în timpul retragerii austriece. Pigeard oferă cifre similare: 5 000 de morți, 28 000 de răniți (dintre care
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ei dintre răniți. Toate Corpurile franceze de armată au avut pierderi grele, cu excepția Corpului XI și a diviziei bavareze, care nu au intrat în acțiune decât în timpul retragerii austriece. Pigeard oferă cifre similare: 5 000 de morți, 28 000 de răniți (dintre care aproape 2 000 de ofițeri morți și răniți), 3 000 până la 4 000 de prizonieri, cât și pierderea drapelelor batalionului 3 din regimentul 4 linie, al regimentului 24 ușor și al regimentului 106 de linie. Naulet estimează că
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pierderi grele, cu excepția Corpului XI și a diviziei bavareze, care nu au intrat în acțiune decât în timpul retragerii austriece. Pigeard oferă cifre similare: 5 000 de morți, 28 000 de răniți (dintre care aproape 2 000 de ofițeri morți și răniți), 3 000 până la 4 000 de prizonieri, cât și pierderea drapelelor batalionului 3 din regimentul 4 linie, al regimentului 24 ușor și al regimentului 106 de linie. Naulet estimează că francezii ar fi pierdut 25 000 - 28 000 de oameni
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
luptele minore de după Wagram, cât și bătălia de la Znaim. Mulți dintre aceștia sunt soldați dispăruți în timpul retragerii și luptelor de după bătălia de la Wagram. În cadrul bătăliei de pe 5 și 6 iulie, austriecii înregistrat pierderi similare francezilor: 37 000 de morți și răniți și 18 000 de prizonieri, dintre care cea mai mare parte erau răniți. Mai exact austriecii au pierdut: 4 generali (Nordmann, d'Aspre, von Wukassovich, von Vécsey), 120 de ofițeri și 5 507 soldați și gradați morți, cât și 13
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
parte erau răniți. Mai exact austriecii au pierdut: 4 generali (Nordmann, d'Aspre, von Wukassovich, von Vécsey), 120 de ofițeri și 5 507 soldați și gradați morți, cât și 13 generali, 616 ofițeri și 17 490 de soldați și gradați răniți. Corpurile austriece din centru au înregistrat pierderile cele mai grele (circa 30% din efective) iar Avangarda lui Nordmann a pierdut circa 50% din efective. Naulet vorbește despre 37 000 de oameni pierduți de austrieci, în timp ce Hourtoulle estimează că 25 000
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în jurul orei 10 dim. aici a avut loc un mare accident: un tren Transrapid s-a ciocnit de un vagon-atelier care se afla pe același traseu dintr-o greșeală umană. Accidentul s-a soldat cu 23 de morți și 10 răniți. Pe 31 decembrie 2000, primul maglev de temperatură mare cu echipaj a fost testat la Universitatea Jiaotong, Chengdu, China. Acest sistem se bazează pe principiul că supraconductori cu temperatură ridicată pot fi levitați deasupra unui magnet permanent. Sarcina a fost
Maglev () [Corola-website/Science/298043_a_299372]
-
negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza. La 11 martie 1978, un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier, în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți. Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani. Cei mai mulți luptători OEP s-au retras, dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Alexandra a fost foarte populară în Marea Britanie. Spre deosebire de soțul și de soacra ei, ea nu a fost agreată de către presă. Fondurile la care ea a ajutat la strâangere au fost folosite pentru a cumpăra un vas numit Alexandra pentru transportul răniților în timpul campaniei din Sudan și pentru a fabrica o barcă spital numită Prințesa de Wales, pentru a aduce răniții din război. În timpul războiului ea a pus bazele „"Asistenței militare imperiale Regina Alexandra"”, mai târziu denumită „"Asistența Regală a armatei, Regina
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
distincție la bătăliile de la Essling și Wagram, în ambele ocazii fiind rânit. Devine Mareșal al Imperiului în 1809 și Duce de Reggio în 1810. Participă apoi la campania din Rusia, câștigând la Polotsk, pe 17 august 1812, dar fiind grav rănit. Convalescent, își reia totuși funcția de comandant de Corp în timpul retragerii fiind din nou rănit la Berezina. În timpul campaniei din Saxonia, comandă extrema dreaptă a "Marii Armate" la bătălia de la Bautzen și câștigă bătălia de la Hoyerswerda (28 mai), dar este
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
de o ghiulea, apoi la Arcis-sur-Aube, unde un glonte este oprit de placa decorației de Mare Vultur al Legiunii de Onoare. Cu această rană, Mareșalul acumulează nu mai puțin de 32 de răni, pe tot parcursul carierei sale, fiind Mareșalul rănit cel mai des. După revenirea din exil a lui Napoleon I, Oudinot este convocat de Împărat dar transmite mesajul că nu dorește să se implice pentru că nu dorește «să joace un rol dublu, nici să servească doi stăpâni», fapt ce
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
este cunoscut ca fiind cel mai grav accident din lume, al unui tren de mare viteză. Accidentul a avut loc la 3 iunie 1998, lângă Eschede, Saxonia Inferioară, în Germania. Numărul victimelor s-a ridicat la 101 decedați și 88 de răniți, depășind numărul victimelor accidentului de la Dahlerau din 1971, care fusese până atunci, cel mai grav accident feroviar din Germania. Garnitura 51 a trenului InterCityExpress, denumită "ICE 884 „Wilhelm Conrad Röntgen”" călătorea pe ruta München-Hamburg, trecând prin orașele Augsburg, Nürnberg, Würzburg
Accidentul feroviar de la Eschede () [Corola-website/Science/312556_a_313885]
-
zonă, 101 oameni au decedat. Trenul ICE 787 care efectua cursa în direcția opusă a trecut cu doar două minute înainte de producerea accidentului. La ora 13:45, autoritățile ofereau îngrijiri medicale pentru 87 de persoane, iar 27 cele mai grav rănite au fost duse la spital cu elicopterele. Inițial, trenurile ICE-1 au fost dotate cu roți construite dintr-o singură bucată de metal, denumite „monobloc”. S-a constatat faptul că din cauza uzurii acestora și a altor efecte mecanice, trenurile au început
Accidentul feroviar de la Eschede () [Corola-website/Science/312556_a_313885]
-
precum și mulți alți oficiali naziști. Pe 14 iulie 1944, Hitler părăsește pentru ultima oară Berghofu, întorcându-se la Wolf's Lair. Pe 20 iulie are loc un nou atentat împotriva dictatorului nazist, el scăpând în mod miraculos, fiind doar ușor rănit. Eva află de acest incident în timp ce înota împreună cu câțiva prieteni la Königssee. Întorcându-se de urgență la Obersalzberg ea îi scrie o scrisoare führerului: "Iubirea mea, sunt copleșită. Disperată, distrusă, nefericită. Sunt pe jumătate moartă acum când știu ca ești
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
la maxim. Din cauza lipsei de vizibilitate și a neatenției, Cuceanu lovește cu mașina o fetiță care încerca să traverseze strada. Accidentul are loc la podul Băneasa și este semnalat imediat comandantului Direcției Miliției Judiciare (Colea Răutu). Fetița nu este grav rănită, dar Cuceanu nu oprește să-i acorde primul ajutor și fuge de la locul accidentului. Semnalmentele mașinii sunt transmise de un colonel de miliție (Amza Pellea) către toate echipajele aflate în trafic. Opelul condus de Cuceanu este urmărit pe străzile Bucureștiului
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
acolo și îl prinde după o urmărire pe câmp și prin mlaștini. Cuceanu îl înjunghie însă pe maior, iar acesta din urmă îl urmărește și îl împușcă, după ce-l somase zadarnic să se oprească. În ultima scenă a filmului, maiorul rănit îi întinde o mână lui Cuceanu, salvându-l de la moartea prin înec în mlaștină. Scenariul filmului a fost scris de Dumitru Carabăț, după o idee a lui Sergiu Nicolaescu. Autorii scenariului au studiat câteva cazuri „mai deosebite” din arhiva Inspectoratului
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
într-un cimitir, fiind grav rănit în schimbul de focuri. Copiii din „groapă” îl salvează, dar oamenii lui Maimuca pun mâna pe sacul cu bani. Sosirea comisarului Moldovan și apoi a poliției determină arestarea bandiților, inclusiv a lui Maimuca. Fiind grav rănit, Rică este dus de copii în ruinele bisericii unde moare după ce-l roagă pe comisar să aibă grijă de fratele său. copiii Cu ocazia lansării filmului pe casete video, în 2001, Nicolaescu a afirmat că i-a avut ca modele
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
teribile și este nevoită să se retragă până în apropierea cimitirului de la Eylau. În total, pe parcursul zilei de 8 februarie, Augereau, rănit la rândul său, a pierdut nu mai puțin de 5 000 de oameni: 929 de morți și 4 271 răniți. Profitând de superioritatea sa numerică, Benningsen lansează un atac general. Pentru a evita înfrângerea, Împăratul aruncă în luptă întreaga cavalerie franceză, nu mai puțin de 80 de escadroane, sub comanda Mareșalului Murat. Această șarjă masivă se soldează cu pierderi grele
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
victorie franceză. Bătălia a fost un adevărat carnagiu: conform Mareșalului Berthier, francezii ar fi pierdut nu mai puțin de 29 634 de oameni (237 de ofițeri și 4 839 de soldați morți; 784 de ofițeri și 23 589 de soldați răniți; 1 152 de prizonieri). Rușii au pierdut la rândul lor un număr enorm de oameni: 7 000 de morți; 5 000 de răniți grav și abandonați pe câmpul de bătălie; 14 900 de răniți, transportați la Königsberg, majoritatea acestora din
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
237 de ofițeri și 4 839 de soldați morți; 784 de ofițeri și 23 589 de soldați răniți; 1 152 de prizonieri). Rușii au pierdut la rândul lor un număr enorm de oameni: 7 000 de morți; 5 000 de răniți grav și abandonați pe câmpul de bătălie; 14 900 de răniți, transportați la Königsberg, majoritatea acestora din urmă murind ulterior din cauza frigului. Nouă generali ruși au fost răniți. Prusacii au pierdut în total 900 de oameni. Cu toate acestea, ambele
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
ofițeri și 23 589 de soldați răniți; 1 152 de prizonieri). Rușii au pierdut la rândul lor un număr enorm de oameni: 7 000 de morți; 5 000 de răniți grav și abandonați pe câmpul de bătălie; 14 900 de răniți, transportați la Königsberg, majoritatea acestora din urmă murind ulterior din cauza frigului. Nouă generali ruși au fost răniți. Prusacii au pierdut în total 900 de oameni. Cu toate acestea, ambele armate urmau să primească întăriri și campania urma să continue, încheindu
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
de cealaltă. Regimentul pierdu aici opt sute de oameni dintr-un total de o mie două sute, cât și cincizeci de ofițeri. Eu primii cinci lovituri de mitralie și avusei un cal ucis sub mine. Avurăm doisprezece purtători de drapel uciși sau răniți. Vulturii noștri erau luați la țintă de gloanțe și ghiulele; dar fură salvați. Toți ofițerii superiori ai corpului de armată al mareșalului Augereau fură uciși sau răniți; acest brav și demn mareșal fuse rănit și forțat să ne părăsească.» (Le
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
să înfrângă rezistența îndârjită a trupelor britanice, australiene, neozeelandeze și grecești, sprijinite de milițiile locale. La sfârșitul primei zile, nici un obiectiv al planului inițial german nu fusese cucerit, atacatorii suferind însă pierderi foarte mari, aproximativ 4.000 de morți și răniți. În ziua următoare, datorită lipsei de comunicare dintre unitățile din defensivă și a incapacității comandanților aliați de a ține sub control situația, germanii au reușit să cucerească aeroportul apusean de la Maleme. După acest succes, germanii au transportat în Creta mii
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
fost trecuți sub comanda Diviziei a 50-a britanice în Delta Nilului. Ei au participat alături de forțele aliate la cea de-a doua bătălie de la El Alamein. În timpul acestei lupte, brigada elenă a pierdut 89 de luptători, alți 228 fiind răniți. Începând cu data de 27 iulie 1942, a început în Egipt formarea Brigăzii a II-a Elene, dar această formațiune militară nu avea să intre în luptă. Ambele brigăzi au rămas să apere Egiptul și Libia, unde s-au implicat
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
moare la câteva săptămâni după naștere. Pentru a uita de probleme, Emma începe să joace la jocuri de noroc și să cheltuie în mod excesiv. În 21 octombrie 1805, flota lui Nelson învinge flota franco-spaniolă în Bătălia de la Trafalgar. Nelson, rănit mortal, moare puțin mai târziu. După moartea lui Nelson, Emma cheltuie rapid mica pensie lăsată de sir Hamilton și se afundă în datorii în încercarea de a transforma casa într-un monument în memoria lui Nelson. Nelson lăsase averea sa
Emma Hamilton () [Corola-website/Science/312009_a_313338]