7,014 matches
-
adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B., a face concurență „duratei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Stolnicu ș.a. Doar ultimii trei semnează și literatură propriu-zisă. Scriu aici și câțiva care își câștigaseră un loc important în epocă, precum Ion Pillat, V. Voiculescu, Radu Gyr, Emil Botta (cu cicluri reunite apoi în volumul Pe-o gură de rai), Dan Botta (fragmente din Comedia fantasmelor și din Alkestis), George Murnu, George Gregorian, Hortensia Papadat-Bengescu (cu un fragment din romanul Rădăcini), Ion Agârbiceanu, Victor Papilian, Ionel Teodoreanu, Sărmanul Klopștock, George Banea, Dan Petrașincu, Theodor Râșcanu, N. Pora, Georgeta Mircea Cancicov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Galina (1998), "Represiunile politice în țările Europei de Est la sfârșitul anilor '40: conducerea sovietică și nomenclatura națională de partid și de stat", în Rusan, Romulus (ed.), Anul 1948 Instituționalizarea Comunismului, București, Fundația Academia Civică, pp. 339-349. Muravchik, Joshua (2004), Raiul pe pământ. Mărirea și decăderea socialismului, traducere de Dorian Branea și Cristina Chevereșan, Timișoara, Editura Brumar. Muțiu, Caius; Stanca, Teodor; Baghiu, Aurel (2000), "Mișcările studențești anticomuniste din octombrie 1956 din Timișoara, văzute și prezentate de inițiatorii și principalii organizatori", în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un punct slab �n care va lovi cu un glonte Gavrilo Prin? ip. NOTE �A? TEPT�ND S? SE �MPLINEASC? SCRIPTURILE�1 Dac? p? trund �n ad�ncul sufletului ancestral rom�nesc, g? sesc acolo porunca instinctului na? ional ? i v? d Por? ile Raiului deschiz�ndu? se �n fă? a noastr?; o team? supersti? ioas? �mi spune s? �nchid ochii: e prea frumos! Destinul a ales aceast? genera? ie s? �nf? ptuiasc? cele mai m? re? e fapte... Ea va �mplini misiunea secolelor, iar �n calea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
imagina o contradic? ie mai mare dec�ț cea dintre Realpolitik ? i S? m?n? torism. �n 1918, visul rom�nilor p? rea s? se fi �mplinit dincolo de cele mai fantastice visuri ale na? ionali? tilor. Take Ionescu a v? zut por? ile raiului deschiz�ndu? se, de? i era prea supersti? ios că s? priveasc? �n? untru (deoarece �priveli? tea era prea frumoas? �). Vom aruncă noi acum o privire. Perioadă interbelic? , �n ciuda deficien? elor, a fost cea mai fericit? perioad? din istorie Rom�niei1
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
doi colegi, nicicând prieteni poate, se regăsesc în rolurile oamenilor care au deschis timpul ei doi singuri pe pământ, ei doi gata și de început și de sfârșit. "Celălalt" crezut un iad în captivitățile lui Sartre, devine-n Noaptea Bufonilor rai și alinare, isbăvire și putere. Actorul află secretul Sufleorului, Sufleorul îi este partener de ultim drum Actorului. De-aici viața se reia, fricile stau în loc, amintirile revin și jocul se mai joacă o dată. Teatrul gol începe să vibreze sub tălpile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
comentatori, prin forță și autenticitate, tăriile tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
schimbarea vremurilor. Am trăit alături de ai mei atât pe apa Moldovei, între Rădăuți și Dărmănești, la Milcov, lângă Focșani, în revărsările Șomuzului, la Arghira, aproape de locul unde Sadoveanu a plăsmuit Nada florilor sau în Botoșaniul cuprins de dorul eminescian... Pădurea Raiului, cu legendele haiducului Pantelimon, cu straniile apariții ale lui Coroiu... Încercam să sesizez ceea ce se întâmplă înlăuntrul meu prin deschiderea mare a ochiului la tot ceea ce simțeam sau trăiam... Horele se terminau violent. Am văzut cum pentru o dragoste se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
plan de aderare. Copilului. Este important însă să știm faptul că abuzul fizic este, în cea mai mare măsură, sensibil la campaniile de prevenire. într-o cultură care are ca dicton: „unde dă mamă, crește”sau „bătaia e ruptă din rai”, „îl bat ca să fac om din el”(refuzând copilului recunoașterea umanității pe care o reprezintă) violențele fizice comise de adulți împotriva copiilor sunt larg răspândite. Copilul este expus unor astfel de tratamente în familie, în sistemul educativ, în comunitate, peste
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
simbioze cu propria mamă, populată cu scene încântătoare: câmpii nesfârșite, cu flori multicolore, imensități albastre de mare, spații siderale vaste, țintuite cu stele etc. Pe scurt, acest „sentiment oceanic”care îi invadează ființa, îi oferă certitudinea că se află în rai. Dimpotrivă, dacă individul a avut neșansa unei gestații toxice („uter rău”), el se va confrunta cu imagini distorsionate psihotic, cu elemente paranoide și ape întunecate, pline de mocirlă și otravă. în plus, inconștientul arhetipal îi va acompania experiența cu personaje
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
efortul necesar îndeplinirii unui act religios sau moral: cu cat aceast] dificultate este mai mare, cu atat actul respectiv devine mai demn de laud]. Aceast] concepție, cât și aceea potrivit c]reia omul pios (hasid) se deosebește prin îndeplinirea „legii Raiului”, care este mai strict] și mai exigent] decât „legea Torei”, pe care o îndeplinesc toți ceilalți, nu reprezint] o noutate pentru iudaism, ins] a c]p]țâț, în mod sigur, noi interpret]ri realizate de Hasidei Ashkenaz. Acest îndemn la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r prin intermediul toleranței sceptice a unui om precum Voltaire. Întotdeauna au existat creștini care au înțeles acest lucru. Lecțiile amare ale secolului nostru i-au acordat importantă cuvenit]. 2) Etică creștin] este imoral], întrucat opereaz] cu un sistem de recompense (raiul) pentru un comportament corect și ameniț]ri (iadul) pentru unul greșit; nu se bazeaz] pe ideea de a acționa corect pentru simplul fapt c] este corect și nu pentru oricare alt motiv. Aspectul legat de recompense a fost deja menționat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuit s] dep]șeasc] gândirea vremii și s] observe c] sclavia constituia un r]u pentru omenire), nu se adreseaz] subiectului tratat de c]tre Bennett. Bennett comenteaz] și teoria teologului american Jonathan Edwards, care afirmă c] sufletele ajunse în rai privesc spre suferințele celor condamnați la iad („observarea chinurilor celorlalți amplific] sensul bucuriei personale”). Astfel, Bennett este de p]rere c] Edwards pare absolut insensibil la suferință veșnic] a damnaților, fiind deci inferior pan] și lui Himmler, care cel putin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sursele unei energii primitive și, drept urmare, încă din anii studiilor, dar și mai tîrziu, cînd se maturizează, găsește remediul în retragerile la Bucium, lîngă Iași, unde sînt cele două case alăturate, una "pentru dormit", alta "pentru luat masa". Aici, în raiul sălbatic, revine în fiecare vacanță: "umbla își aduce aminte mai tîrziu Ștefana Velisar Teodoreanu cu picioarele goale, în sandale cu curele, gol pînă la brîu, în plin soare, cu barba mare și chica bogată în vînt... Îl văd, în amintire
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident al Barbizonului, începe totul. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la minuni trebuie oameni... adecvați. Cei doi oameni adecvați sînt Olga și Liviu Rusu. Iar minunea se numește conacul Negruzzi de la Hermeziu, la o zvîrlitură de băț, cu mașina, de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de băț, cu mașina, de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o casă-muzeu de vis, în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub coroana căruia adăstau, cîndva, prietenii Alecsandri, Kogălniceanu, domnitorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o casă-muzeu de vis, în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub coroana căruia adăstau, cîndva, prietenii Alecsandri, Kogălniceanu, domnitorul Sturdza, Ralet, Carp, actorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginea unui microcosm uman reprezentativ pentru cealaltă Românie, ornat cu ținuta ireproșabil armonioasă a cîtorva profesoare de vocație, cu cea, la fel de ireproșabil armonioasă, a elevelor. Lăsîndu-ne gustul dulce-amar al unui teritoriu pierdut (deși locuim pe întinsurile lui). Tabloul acestui mic rai românesc se termină cu fraza în care este marcat, cu tristețe, momentul schimbării denumirii: "Pensionatul domnesc de fete, înființat în 1852, avea să capete, înainte de a apuca să-și serbeze centenarul, numele cu totul firesc nu-i așa? de Liceul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
între atîtea altele -, cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar pentru a rămîne ei înșiși. Și se vede prea bine acum la ceasul totalei defulări, arta lor e mai rezistentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pas, dorohoiana stradă Cuza-Vodă (între fosta Prefectură și Vila Ciopec), al cărei trotuar îl romantizam cu gingaș-renoiriana domnișoară Georgeta Wagner, azi la fel de renoiriana soție... eroină Georgeta Gheorghiu. În răstimpul în care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu restul de jovialitate ce i-a mai rămas dintr-o viață trăită, sigur, doar în opulente jovialități. Cine-o fi Matusalemul la patru ace? Vreun român din primele valuri ale emigrației? vreun înțelept evreu plecat pe bani grei din raiul comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun armator stăpînind cine știe ce golf sud-american? Ei, bine, nici unul din aceștia. La un moment dat al discuției, multvioaia moderatoare îi și pronunță numele: Iosif Constantin Drăgan. Stupoare! Să fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
muriseră deja la Canal sau în gherlele comuniste.) Și totuși, teleasta reușește într-un final împăcat cu sine însuși să-i provoace bătrînului său invitat cîteva neașteptate lacrimi: atunci cînd îl roagă să evoce memoria mamei sale, părăsită aici, în raiul comunist, de către risipitorul fiu. Oameni sîntem, nu? Asta pare să fie și concluzia civilizatei teleaste, cea care, în miez de noapte, ne-a făcut cunoștință nouă, civilizaților teleconsumatori, cu civilizatul monstru (sacru). 18 noiembrie Minciuna stă cu regele la masă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din vremea poetului. Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pictură, nu? conchide Aguroi și mă salută cu două degete la chipiul lui (de ofițer acoperit). Punct ochit. Dar, îmi zic, ce minunat e să știi, măcar din cînd în cînd, că, dincolo de presantele preelectorale, pe gura asta de rai mai există și cîini, și motani, și copii, și cai, nu? Punct lovit. Marțea viitoare înapoi, la politicale. 9 martie În cel mai recent roman din excepționalul top englez, Clubul putregaiurilor (tradus acum al Polirom) Jonathan Coe își surprinde, undeva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]