7,913 matches
-
violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu realist, apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul de țară, nostalgia, dacă insula apare ca ceea ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ospitalieri)346, ca și în ansamblul acestei povești despre un sfânt catolic care se poartă ca un Oedip orb. La ironia destinului personajului face ecou ironia istoriei care nu ezită să alieze mentalitatea superstițioasă și pulsiunea ucigașă, verosimilul și neverosimilul, realismul și delirul fantasmatic (fantasma ar veni din mentalitatea religioasă superstițioasă a unei epoci revolute, deschisă supranaturalului și care se hrănește și alimentează delirul). Folosind două procedee narative contrarii pentru a pune sub semnul întrebării autenticitatea legendei tradiționale, Flaubert subliniază statutul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de legendă, de miraculos așa cum îl poate reprezenta generația sa. El a putut fi încurajat în acest sens de către Lecointre-Dupoint, editorul legendei în 1839, semnalând că deja în epoca lui Jacques de Voragine, adevărul istoric era metamorfozat de către legendă, că realismul se retrăgea spre profitul supranaturalului și al miraculosului: "Exercițiile ascetice, penitențele și macerațiile sfinților, caritatea lor ardentă, abnegația lor eroică, nu ar fi captivat singure un auditoriu van și ușuratic, care nu respira decât bătălii, iubiri, blazoane, turniruri și aventuri
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și mii de închipuiri minunate". Astfel acest "medievism de reconstituire în care sălășuiește miraculosul"354 ascultă mai ales de exigența estetică a stilului. Astel textul este ospitalier cu Evul Mediu, cu o epocă și cu legendele sale, dar nepreocupat de realism istoric sau de vreun adevăr anume: sunt găzduite tocmai credința, cucernicia, imaginația miraculosului, superstiția presupusă a unei epoci și care continuă să bântuie sufletele pioase și bigote de astăzi. Fiindcă ceea ce Flaubert ne dă să citim sunt reprezentările religioase ale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întărire a puterii și securității naționale. Ulterior, în anii care au marcat Războiul Rece conceptul de securitate a fost definit în termeni militari, fiind o reflectare a principalelor preocupări ale celor două blocuri. După încheierea războiului doctrina dominantă a fost realismul 75 (și corelativ neorealismul)76 cu accent pe bipolaritatea sistemului și pe distincția dintre high politics și low politics. Ambele sintagme reprezintă dimensiuni ale securității, high politics referindu-se la problema securității văzută că una politico-militară, iar low politics delimitând
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Giovanni Allegretti este de părere că UE nu este capabilă să medieze/soluționeze conflictul israeliano-palestinian și explică acest lucru prin faptul că "Europa este încă mult prea influențată de o generatie de politicieni care ar trebui sa gandeasca prin prisma realismului, dar și a sentimentului de vinovăție față de trecutul istoric".1050 Dl. Ambasador Ahmad Bader Aqel a oscilat în a formula un răspuns ferm, pe de-o parte, apreciind că țările membre ale Uniunii au dezvoltat în timp relații bune atât
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de Apărare "Carol I", p. 407, București, 2008. 74 Dacian Dună, "Raport de cercetare - Grant: Securitatea europeană în contextual globalizării relațiilor internaționale", în Revista de Politică Științei și Scientometrie, Număr Special 2005, ISSN - 1582-1218, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, p. 3. 75 Realismul politic își formulează aserțiunile în încercarea de a atrage atenția asupra potențialului conflictual existent în cadrul relațiilor internaționale; Hans J. Morgenthau este cel mai important reprezentant al realismului politic. 76 Contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și Scientometrie, Număr Special 2005, ISSN - 1582-1218, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, p. 3. 75 Realismul politic își formulează aserțiunile în încercarea de a atrage atenția asupra potențialului conflictual existent în cadrul relațiilor internaționale; Hans J. Morgenthau este cel mai important reprezentant al realismului politic. 76 Contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ pentru disciplină relațiilor internaționale; exponentul principal al acestei orientări teoretice este Kenneth Waltz, care consideră că scopul fundamental al statelor nu este maximizarea puterii, ci realizarea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în pluralist states which have long since become multiethnic and multicultural... A binational state în the Middle East would require the emergence, among Jews and Arabs alike, of a new political class. The very idea is an unpromising mix of realism and utopia, hardly an auspicious place to begin. But the alternatives are far, far worse". 1062 Ibidem; în mai 1998, în La Monde Diplomatique, în articolul "Why Israel Needs a Palestinian State", Shimon Peres aprecia: "Without two separate states, a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
starea de lucruri și propune soluții pentru rezolvarea nedreptăților acestea sunt teoriile critice (critical theories). În cea mai bună tradiție marxistă, Cox cere abandonarea neutralității academice și implicarea activă a cercetătorilor. Cox provoacă teoriile dominante ale momentului (începutul anilor '80), realismul și liberalismul, și se folosește în acest scop de noțiunea hegemonie a lui Gramsci, aplicând-o domeniului internațional. Realismul epocii nu face decât să constate Războiul Rece dintre cele două superputeri și să-l accepte ca făcând parte din ordinea
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
tradiție marxistă, Cox cere abandonarea neutralității academice și implicarea activă a cercetătorilor. Cox provoacă teoriile dominante ale momentului (începutul anilor '80), realismul și liberalismul, și se folosește în acest scop de noțiunea hegemonie a lui Gramsci, aplicând-o domeniului internațional. Realismul epocii nu face decât să constate Războiul Rece dintre cele două superputeri și să-l accepte ca făcând parte din ordinea firească a lucrurilor, perpetuând în același timp hegemonia celor doi mari actori asupra restului lumii. Pe de altă parte
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
ale cărui idei se regăsesc în asumpțiile fundamentale ale raționalismului, este John Locke. Concepția sa despre starea naturală (state of nature), fundamental diferită în ipotezele și implicațiile ei cele mai profunde de concepția lui Hobbes, atât de invocată în cazul realismului clasic, constituie o sursă importantă de inspirație și legitimare a Școlii engleze. În lumea stării naturale descrisă de John Locke, nu amenințarea cu suprimarea fizică este cea mai importantă temere, fundamentul comportamentului individual, ci absența unei autorități superioare care să
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
de guvernare globală (global governance). Așadar societatea de state a ultimelor secole se structurează în jurul a trei procese esențiale: războiul (conflictul), schimbul (cooperarea) și solidarizarea (comuniunea). Celor trei fenomene le corespund, potrivit lui Wight, trei școli de gândire în Relațiile Internaționale: realismul, raționalismul și revoluționismul. În privința identificării celor trei linii de abordare, este interesant faptul că, în viziunea lui Wight, dar și a lui Bull, de pildă, la orice moment în timp al existenței unei societăți internaționale întâlnim reunite procesele specifice fiecăreia
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
decenii. Totuși, nu se poate ignora faptul că ordonarea scopurilor ca atare constituie un argument normativ implicit prin care, de exemplu, salvarea sistemului este mai importantă decât menținerea păcii. În acest punct poate fi identificată o apropiere între raționalism și realism. Oricum, rămâne valabilă observația că avem de-a face nu cu o constatare a scopurilor și a unei ierarhii existente, în relațiile internaționale, independent de autori, ci cu ordonarea axiologică a unor principii, împărtășită de raționalism, în comun cu alte
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
societăți internaționale globale. Prin echilibrul pe care îl găsește între acceptarea premisei anarhiei internaționale și acomodarea intereselor între statele societății internaționale, raționalismul deschide posibilitatea unei căi de mijloc între absolutizarea războiului ca fenomen constitutiv unic al politicii internaționale, realizată de realism, și extrapolarea incertă a ordinii interne la scară internațională, dorită și propusă de idealism.
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
câștigarea alegerilor, fenomenul colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul istoric sovietizant: Editura Cartea Rusă (având o rețea națională de librării - 1945), Analele Româno-Sovietice (1946), Institutul de Studii Româno-Sovietice (cu filiale în Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Târgu-Mureș - 1947), Muzeul Româno-Rus (cu filiale în 27 de orașe - 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al luptei pe care are să o ducă emigrația română, dar nu mai puțin este de o extrem de mare importanță de a ne gândi la viitorul ce se pregătește poporului nostru”. Această percepție destul de răspândită în epocă dovedea o lipsă de realism, în condițiile în care se aprecia că rolul principal îl aveau de jucat exilații înșiși și nu puterile occidentale antrenate deja în Războiul Rece. Este interesant faptul că, dacă în țară competiția politică era privită ca o condiție fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
superlativele” (p. 206). O altă temă abordată în unele dintre articole se referă la modul în care regimul comunist a permis publicarea operelor unor scriitori români de mare valoare, dar ale căror operă nu este întotdeauna în concordanță cu rigorile realismului socialist sau depășesc oricum limitele liberalizării. Este cazul lui Ion Luca Caragiale și al „comemorărilor cu foarfece” întrucât “în ideologia comunistă nu se admite decât un umor ofensiv, dirijat, aspru, fioros... îndemnul la râs, nu provoacă râsul, îl anulează cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poate spune că volumul Monicăi Lovinescu a servit unui dublu obiectiv. în primul rând, prin prezentarea articolelor conținute în cadrul emisiunilor de la Radio „Europa Liberă”, autoarea a încercat să surprindă cazurile și situațiile exemplare menite să ofere imaginea unei alternative la realismul socialist din România, precum și limitele liberalizării din blocul comunist care să conștientizeze opinia publică asupra situației reale a literaturii și a culturii române. în al doilea rând, prin colectarea articolelor într-un singur volum, autoarea pune la dispoziția unui public
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România, motiv pentru care dictatorul de la București așteaptă cu nerăbdare revenirea republicanilor la putere. în principiu, calculul său n-ar fi complet greșit: relațiile sale cu republicanii au fost bune (vezi cazurile Nixon și Ford), iar aversiunea față de URSS și realismul politic aplicat mai strict îi fac pe cei dintâi mai susceptibili de a tolera încălcarea drepturilor omului. Să ne amintim că un practician ilustru al realismului politic, Henry Kissinger (care, de altfel, a vizitat și el România în 1974), rostea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
republicanii au fost bune (vezi cazurile Nixon și Ford), iar aversiunea față de URSS și realismul politic aplicat mai strict îi fac pe cei dintâi mai susceptibili de a tolera încălcarea drepturilor omului. Să ne amintim că un practician ilustru al realismului politic, Henry Kissinger (care, de altfel, a vizitat și el România în 1974), rostea la un moment dat o frază antologică, reluând formula lui Margaret Thatcher: „Human rights? There is no such thing as human rights!” (Drepturile omului? Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o dată faptul petrecut, „umanizarea” Uniunii Sovietice și, astfel, căderea în derizoriu a independenței sale afișate zgomotos, Ceaușescu speră ca lipsa oricărei concesii din partea lui să nu înrăutățească relațiile cu Statele Unite. Dar, așa cum nu are o simpatie deosebită pentru drepturile omului, realismul politic nu promovează nici fidelitatea ca valoare primordială: de îndată ce nu mai oferă perspective, Ceaușescu este pus la punct. Dar nu atât de repede: poate părea surprinzător că, în ciuda dovezilor de rea-credință arătate de Ceaușescu, în ciuda înrăutățirii dramatice a situației din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și prin unele avantaje economice (acordarea statutului de „economie de piață funcțională”). Nu aderăm la o teorie ciclică asupra istoriei, însă nu putem să nu remarcăm că, întrucât paradigma de acțiune a Statelor Unite nu s-a modificat radical, promovând același realism politic ofensiv de la care păreau să se abată la un moment dat (în sensul acesta, John D. Mearsheimer face o demonstrație convingătoare în The Tragedy of Great Power Politics, W.W. Norton, 2000), diplomația românească ar trebui să evite un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poziția Kremlinului în sud-estul Europei. Inițiativele britanice pentru un acord cu sovieticii s-au produs atunci când reținerile americane erau evidente; britanicii credeau că trebuie făcut ceva până nu e prea târziu. Acordul Churchill-Stalin, octombrie 1944, a fost, scrie Burger, expresia realismului, dar și a slăbiciunii Marii Britanii. Americanii (Departamentul de Stat și Marina) și-au arătat în cursul anului 1944 dezinteresul față de România, pe care o considerau a ține de competența Rusiei. Reprezentanții oficiali (militari și diplomatici) ai SUA nu au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Brecht. Era în teatrul lor cel mai comercial, cel mai celebru, iar eu lucrasem acest spectacol într-un fel mai mult legat de expresionismul german, ceea ce l-a făcut pe Brecht să scrie piesa, și mai puțin legat de un realism de teatru tip Broadway. Lucram într-o sală de repetiții cu actorii și cream un oraș, cum ar fi Chicago, din cutii de cartoane în care se transportă mobile sau frigidere, sau televizoare, cutii mai mari sau mai mici, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]