9,501 matches
-
Arhitectură, de către polițiști în civil, incendiere pusă apoi pe seama elementelor legionare, justificând astfel reacția minerilor și autorităților. De altfel, toate mineriadele din România anilor '90-'91 sunt exemple tipice de provocări, orchestrate în scop politic. În acest context, să ne reamintim și de teroriștii din decembrie '89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic să acapareze, puterea și să o confiște apoi, pe fundalul șocului colectiv provocat populației. ÎI. DEZVĂLUIRILE Cursul de maskimvka își iniția agenții de influență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
condus de "justiția poporului" (subl. n.)." La a doua apariție, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toți civilii vor preda armele pe care le posedă până la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat să fie considerați teroriști. Grijuliu, Iliescu a reamintit că toate organizațiile din țară se subordonează Frontului Salvării Naționale. Apoi, instalat în biroul directorului general al Televiziunii de la etajul ÎI și păzit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a început să primească în audiențe comuniști de rang înalt. Un preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
zborul anterior, cel din 23 martie 1998, avionul Air Sofia, după ce a descărcat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL, a încărcat armament, comandă a regiei Romtehnica la Întreprinderea Mecanică Cugir. Așadar, un barter "arme contra baxuri", în toată regula. Să reamintim că regia Romtehnica a mai făcut tranzacții discrete, ca cea din 1995, cu uraniu importat din Rusia, prin intermediul serviciilor bancare ale Bankcoop (filiala din Piață Română și sediul din Negustori nr. 11). Marile operațiuni mafiote nu se desfaoara niciodată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se afla și băiatul directorului, care întâmplător lipsea din școală. Acasă, băiatul povestește cu haz despre întâmplare, urmând să-i aducă aminte tatălui său în ziua următoare pricina și să mă pedepsească. La aproape o săptămână, Iuda de băiat îi reamintește directorului despre fapta mea. Imediat sunt scos în fața clasei, sunt înhățat de patru zdrahoni din clasa a VII-a și mă așează cu fața la bancă, ținându-mă fix de mâini și de picioare, în timp ce un altul începe a mă croi la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a susținut pentru acest efort sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea, unde am trudit pregătind ostașii pentru războiul ce ne aștepta și-mi reamintesc de multe din cele petrecute atunci. În februarie ’41, cu mare greutate, obțin o permisie de 48 de ore, merg la Buzău, fac cununia civilă și-mi aduc soția în garnizoana Focșani, fără alte complicații. Sentimentele noastre erau foarte puternice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dispărut până la sosirea mea. Nu mi-aș fi adus aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă aflam la Mărășești în drum spre București. Nedumerit, întreb de unde mă cunoaște. Respectivul îmi reamintește de faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful promoțiilor rostește un înălțător discurs patriotic, accentuând pe sacrificiul vieții, când Patria ne va
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intens cu meșterii batalionului, dar până să se sfințească biserica în august-septembrie a fost nevoie de multe biserici, cruci, dumnezei și numele tuturor sfinților din calendarul creștin! Nu știu cum o fi primit Dumnezeu un asemenea dar blagoslovit cu atâtea înjurături... Îmi reamintesc de o întâlnire cu un căpitan german în noiembrie 1942. Rușii porniseră ofensiva la 19 noiembrie 1942 care a dus la capitularea trupelor germano-române de la Stalingrad. Acel căpitan fusese un timp profesor la Liceul militar din Iași. De aceea mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lângă o studentă din Râmnicu-Sărat. Cum aveam absolută nevoie de ochelari, dar nu aveam timp, audiam cursurile, stenografiam, colega citea cu glas tare, fiindu-mi de un real folos, iar eu formulam ideile generale și făceam sinteza celor predate și reamintite de colega de bancă. Înainte de examen, fac o vizită fostului meu profesor de istorie, Constantin Iacomi, din primele clase de școală normală. Acesta, vrând să mă ajute mi-a sugerat să-i amintesc numele profesorilor examinatori. N am acceptat să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
neliniște apariția vreunui membru din comisia respectivă, fiecare interesându-se de propria-i soartă! Ațin calea unei colege învățătoare cu drept de decizie, o salut și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi reproșează că o acostez în plină zi și alte de felul acesta. Nu mai era colega
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că, pe timpul absenței nu mă va plăti! Liniștit îi spun despre legalitatea plecării la examen și că tot legal voi fi plătit! Inspectorul tună și fulgeră, strigând că nu mă va plăti, în timp ce eu cu ton liniștit și sigur îi reamintesc că legea e de partea mea și că mă va plăti, oricum! El nu! eu da! și astfel părăsesc încăperea spunându-i: „Mă așteptam să văd că mă felicitați colegial pentru calificare și când colo... la o asemenea atitudine chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de limbă, cam dificil. De nu ar fi fost ultimul planificat, nu l-aș fi dat - dar am îndrăznit! Proba grea la scris constând dintr-o temă generală și un anume citat de specialitate din Gramatica Academiei. Încerc să-mi reamintesc acel fragment din gramatică, dar prea obosit fiind, nu reușesc și tratez tema generală atât de bine și atât de motivat științific, încât profesorul este și el foarte mulțumit. Crezând că celălalt subiect l-am tratat pe o foaie separată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și l-ar da de pământ!”. Cu sângele aprins până în vârful urechilor, B.B. mă face atent că nu voi intra în partid și că voi pierde și direcția școlii... Revin la școală, fostul adjunct mai toarnă puțin gaz pe foc, reamintindu-mi că ar fi cazul să facem scena pentru căminul cultural folosind acele grinzi de care-mi reamintea iarăși. I-am spus că nu pot folosi grinzile acelea pentru că nu le am, că el, ca fost gospodar al școlii, nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
voi intra în partid și că voi pierde și direcția școlii... Revin la școală, fostul adjunct mai toarnă puțin gaz pe foc, reamintindu-mi că ar fi cazul să facem scena pentru căminul cultural folosind acele grinzi de care-mi reamintea iarăși. I-am spus că nu pot folosi grinzile acelea pentru că nu le am, că el, ca fost gospodar al școlii, nu mi le predase. Mai mult încă, îi spun că acele grinzi au ieșit pe poarta școlii la data
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a notat cu zece în școală și s-ar fi așteptat să mă știe profesor de istorie. Răspund că am și istoria ca specialitate, însă m-a prins vremea pe o catedră de română și așa am rămas până în prezent. Reamintesc profesorului Cucu că nota zece dată mie în vremea școlarității, i am restituit-o cu felicitări chiar! Momentan nu știe cam ce vreau să spun și pare nedumerit. Îi reamintesc de faptul că în ultimul an de școală am participat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o catedră de română și așa am rămas până în prezent. Reamintesc profesorului Cucu că nota zece dată mie în vremea școlarității, i am restituit-o cu felicitări chiar! Momentan nu știe cam ce vreau să spun și pare nedumerit. Îi reamintesc de faptul că în ultimul an de școală am participat la concursul organizat de „Tinerimea Română” și că atunci am luat tot un zece pe care l-am restituit chiar cu felicitări pentru școală, pentru profesorul de istorie - prezent în fața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de „Tinerimea Română” și că atunci am luat tot un zece pe care l-am restituit chiar cu felicitări pentru școală, pentru profesorul de istorie - prezent în fața mea și abia în ultimă instanță era și pentru mine, ca participant. Își reamintește faptul relatat și ca semn de împăcare mă mai îmbrățișează încă o dată. Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
căliți, trecuți prin vitregiile vremii, însă eram în același timp cu suflete de copii! Era început de iulie cu mult soare pe cer, și cu multă lumină în inimi și suflete! Strașnic moment emoțional trăit de noi toți! S-au reamintit multe și multe întâmplări, cu altă semnificație după atâția ani! Eu însumi relatez profesorului Todicescu de un moment greu al ultimului an de școală, când doamna Florica Todicescu mi-a fost ca o adevărată mamă și profesoară de psihologie. Îi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
special nu se bat cu bățul, ci cu vorbă bună, cu înțelegere și voință din partea lor. Le spun categoric că sunt împotriva bătăii cu bățul pentru că am și o poveste adevărată pe care vreau să le-o spun. Le-am reamintit cu emoție despre turnatul la bancă prin care am fost bătut în mod barbar, doar pentru motivul copilăresc al lovirii unui măgăruș al țiganilor corturari care staționau atunci lângă școala copilăriei mele. Cu dragoste față de copii și cu pasiunea de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-am ascuns cu grijă infirmitatea. Colegii de serviciu observaseră că eu țineam permanent mâna stângă în buzunarul hainei ori al paltonului, uneori chiar la spate și credeau că numai dintr-o mândrie și oarecare aroganță mă comportam astfel... Îmi reamintesc acum o întâmplare mult mai veche. În 1947, când am revenit ca învățător la Priponeștii nașterii mele, la un cerc pedagogic al învățătorilor din plasa Crivești trebuia să se țină o lecție model. Pe lângă organele de specialitate, asistau și noile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și ei despre acel vis repetat al meu, cu o anumită semnificație. La 24 august, spre amiază primesc telefon de la Mariana - veselă - peste poate, că pleacă în Belgia, la Cosmin, să sărbătorească obținerea cetățeniei belgiene, pentru el și familia sa, reamintindu-mi că visul meu premonitoriu din ziua de Paști se adeverea acum! Entuziasmată a exclamat: „Oare ce-ar fi să ți se adeverească visul de acum o lună și să pice Iliescu?” Oarecum neconvins am spus că s-ar putea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nord al Școlii Normale în miez de noapte, am rămas încremenit cu ochii bulbucați de spaimă în fața unui schelet uman. Vâjâieli prin urechi, cu părul măciucă, mă holbam înnebunit de spaimă, privind acel schelet uman. Apoi, încet-încet mi-am revenit, reamintindu-mi că acel schelet îmi fusese prezentat la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități, mutații și incongruențe majore între litera propagandei și spiritul operei. Numele care se înscriu în această tipologie au fost în mare parte uitate, iar altele devine jenant să fie reamintite. Dintr-un al treilea tip de utilizatori fac parte cei care încearcă să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincia- lismului, al bufoneriei și al farsei ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos”. Oamenii simpli, autoritățile, mica burghezie locală o împărtășesc, obscuri- tatea este cea care relevă dimensiunea contemporaneității, iar naratorul privește această obscuritate direct scoțând-o preț de o clipă la suprafață. Să ne reamintim accepțiile pe care filozoful italian, Giorgio Agamben, le conferea contem- poraneității în eseul său, „Ce este contemporanul ?“. Filo- zoful îl considera contemporan pe acela care reușește să se extragă din epoca sa pentru a-i privi obscuritatea. Într-o primă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care-i adună pe principalii actori epuizați ai unei dramolete obscure, într-o tristețe mahmură, are ceva din eteroclitul unei stultifera navis, minus exuberanța care-i animă pe nebunii medievali. Comentariul din off al regizo- rului care dă indicațiile ne reamintește convenția care construiește o viziune deschisă asupra unui univers dis- topic, suprema deformare a lumii caragialești. „Deschide ochii Pufi, nu spune nimic, închide ochii. Lasă-i să moară proști !” Ultima frază pe care o rostește regizorul este ca și în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
creat stresul pe o perioadă de cel puțin trei săptămâni, în ceea ce-l privește pe Liviu. Pentru a nu porni cu panică, nervi și vălmășeală, doamna doctor (personajul principal, deci) mă pândea după fiecare bagaj pe care-l duceam jos, reamintindu-mi să fiu calmă și să nu uit să merg la ea și să beau țuică pentru că asta, nu știu cum, ar fi reușit să facă să intre în mașină toate „hărăboanțele” cu care ne încărcasem. La acest moment (care, ca să păstrez
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]