11,435 matches
-
dar în mod clar disociabile de producerea enunțului (de exemplu, ostilitatea interlocutorului care stă cu brațele încrucișate), pentru care se preferă trăsătura de nonverbal. Studiul fenomenelor coverbale și paraverbale evidențiază complementaritatea în raport cu limba, dar și propria specificitate. De fapt, acestea relevă o codificare de o altă natură decît cea a semnelor verbale, din cel puțin trei perspective: locul lor în raport cu referentul este de natură probabilistă (ele nu semnalează prezența unui anume referent decît la cei care îl produc în anumite circumstanțe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele care se impun cunoașterii în mod deosebit. Atît actul de creație, cît și rezultatul creației presupun un creator, un agent dotat cu puterea, cu capacitatea de a crea, cu creativitate. Din punctul de vedere al folosirii limbii, creativitatea se relevă ca o aptitudine a vorbitorilor de a realiza constructe noi (enunțuri, discursuri, texte), însă acest fenomen nu este în mod obișnuit ceva urmărit de ei, ci rezultă din însăși folosirea limbii în vorbire și, ca atare, rezultă din existența și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semn lingvistic (cuvînt) a sferei altui semn (de exemplu, "librărie" este cuprins în sfera lui "magazin"), situație în care se stabilește o relație semantică de incluziune între semnul cu sfera mai mare și semnul cuprins în sfera lui. Această relație relevă, în cazul discursului științific și al discursului filozofic, un rezultat la care a ajuns gîndirea în procesul cunoașterii, prin reflectarea și interpretarea stărilor de fapt oferite de realitate. Maniera de alcătuire a discursului deductiv nu urmează o schemă unică nici măcar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificația adjectivului dialogal, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă trăsătura "dialogal" este în relație cu un dialog extern, în vreme ce trăsătura "dialogic" relevă un dialog intern în cadrul unui enunț aparținînd unei singure luări de cuvînt, atunci cînd un locutor face să interacționeze, mai mult sau mai puțin explicit, doi (sau mai mulți) enunțători distincți, dar care se suprapun. Despre un principiu dialogic vorbește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are cu enunțurile realizate anterior și cu enunțurile pe care le-ar putea formula destinatarii (interlocutorii). În acest mod, este pusă sub semnul întrebării unicitatea subiectului vorbitor, M. Bahtin considerînd că, îndeosebi textul literar al romanelor, este construit astfel încît relevă în a n a l i z a d i s c u r s i v ă dialogismul. Din acest motiv, șirul de enunțuri ale unui emițător unic, care alcătuiesc discursul unui orator, monologul unui actor, cursul unui profesor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentarea pe care un discurs o oferă prin el însuși în raport cu altele. În domeniul specific discursurilor de transmitere a cunoștințelor, se pot distinge manualele școlare, orientate monologic, dar construite dialogic, și lucrările de popularizare a științei, în care dialogismul se relevă în texte dominate de eterogenitate enunțiativă. Pentru descrierea discursurilor de transmitere a cunoștințelor au fost distinse două forme de dialogism manifest, cea care explicitează referința unor discursuri anterioare, discursuri sursă sau discursuri prime și cea care explicitează referința discursurilor proprii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului, individualizabil printr-o organizare specifică, dar care, pentru a deveni discurs, trebuie să circumscrie condițiile de producere a interacțiunii comunicative. Sistematizînd ideile divergente din știința limbii, P. Charaudeau și D. Maingueneau arată că discursul cunoaște o multitudine de accepții, relevate prin raportare la alte entități lingvistice, cum ar fi fraza (discursul obținîndu-se prin adiția frazelor), enunțul, limba ca sistem (discursul suprapunîndu-se parțial conceptului de "vorbire" ca act individual). Pe de altă parte, E. Benveniste situează discursul în opoziție cu povestirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere al notelor care delimitează tipurile și genurile, încadrarea în unul dintre acestea este ulterioară determinării dominantei discursive, aceasta fiind în principiu un etalon teoretic de evaluare și de distribuire. Din punctul de vedere al gradului de manifestare, dominanta discursivă relevă indicele de coerență al discursului în raport cu tipul sau cu genul reprezentat de ea, iar pornind de la acesta se pot face disocieri între construcții discursive pure și construcții discursive compozite. Nu în aceeași situație se prezintă indicele de coeziune al discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
introdus, în 1969, noțiunea "formație discursivă" pentru a stabili conturul unor concepte tradiționale precum "teorie", "ideologie", "știință" și pentru a identifica grupurile de enunțuri raportabile la același sistem de reguli determinate istoric. Potrivit lui, discursul este un ansamblu de enunțuri care relevă aceeași formație discursivă. Dar el caracterizează această formație, în același timp, ca fiind dispersată, cu unități divizate, însă conformă sistemului de reguli. Mai tîrziu, M. Pêcheux a reformulat noțiunea în cadrul a n a l i z e i d i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semanticii lexicale, unde se realizează, de fapt, o aplicare a valorilor ei obișnuite. Astfel conceptul "scaun" (care reprezintă semnificația cuvîntului scaun) se obține pornind de la percepția obiectelor care au un număr de proprietăți comune. Prezența în enunțuri a cuvîntului scaun relevă, prin referință, obiectele care pot primi acest nume și, prin urmare, sensuri ale acestui cuvînt, iar semnificația corespunzătoare reține numai trăsăturile comune conținute în ideea se scaun. Există, remarcă Jean Dubois, și o generalizare secundară, care nu se produce direct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
antropocosmosul propriu unei comunități lingvistice, rezultă că realizările cu participarea limbii sînt marcate în mod necesar de trăsăturile particularizatoare ale glosocosmosului. Prin urmare, orice discurs este marcat de aceste trăsături, deși, de cele mai multe ori, ele nu sînt evidente și se relevă numai la o analiză de amănunt. Există, de asemenea, o accentuată diferențiere între vorbitori, ce nu ține întotdeauna de gradul lor de cultivare, în capacitatea de a folosi în discurs posibilitățile glosocosmului și de a extinde aceste posibilități, situație ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baza cărora se pot realiza selecții ale semnificațiilor. Ca atare, într-o sală de sport sau într-o discuție între sportivi, primește probabilitate maximă de utilizare semnificația "aparat de gimnastică", atunci cînd este enunțat cuvîntul capră, fenomen care nu se relevă din simpla interpretare a enunțului Era o capră lîngă perete. În același mod, tot pe baza elementelor nonlingvistice, se desfășoară procesul inferențial atunci cînd se distinge între omonimele cu forma casă, dacă se are în vedere un enunț precum Am
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la utilizarea diferitelor tipuri de date (chestionare, interviuri, înregistrări etc.). Această analiză recurge adesea la observarea tulburărilor sau neînțelegerilor în schimburi, ca un indice al aplicării unor norme de comunicare diferite. Studiul paralel al comportamentului indivizilor aparținînd unor culturi diferite relevă perspectivei interculturale aspecte comparative sau contrastive. Într-o astfel de cercetare, se postulează fie caracterul comun al unui element (o situație, un act de vorbire etc.) la indivizi aparținînd unor culturi diferite, fie similitudinile și diferențele în realizarea elementului observat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și nu momentul succesiunii contribuției verbale. V. analiza conversației, interacțiune verbală. SACKS 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1992, 1996. NM INVESTIRE GENERICĂ. D. Mainguineau a introdus, în 1991, noțiunea "învestire generică" pentru a caracteriza relația dintre o poziționare și genurile pe care le relevă textele. Aceasta indică desfășurarea enunțurilor într-un spațiu de discurs și plasarea lor astfel încît să primească valoare. Fiecare poziționare instituie anumite genuri de discurs, iar nu altele, și, făcînd aceasta, arată ceea ce este într-un cîmp discursiv destinat exercițiului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt legate de viața națională. Ca atare, s-a impus figura istoricului discursului al cărui specific constă în situarea inițială într-un spațiu inedit, prin construirea de corpusuri de texte pornind de la documentele istorice, pe baza cărora studiază enunțurile și relevă strategiile discursive, încheind cu o evaluare cantitativă a lor. Orientarea istoricilor spre unele dintre problemele lingvisticii nu a condus însă nici la rezultate importante și nici la un acord între specialiști în ceea ce privește valabilitatea rezultatelor. O constatare acceptată de istorici și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
activitatea de persuadare sau de seducție a subiectului, care se poate suprapune celeilalte autorități. V. captație, credibilitate, strategie de discurs. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LEXEM. Interpretat din perspectivă semantică, lexemul desemnează unitatea funcțională fundamentală dintr-un cîmp lexical, care se relevă în limbă sub formă de cuvînt. Ca atare, elementul formator al cîmpului lexical nu mai este considerat cuvîntul, ci lexemul, care se referă strict la conținutul semantic lexical al unui cuvînt. Eugen Coșeriu a delimitat lexicologia de semantica tradițională, precizînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z a d i s c u r-s u l u i începe prin a determina limba funcțională care-i configurează profilul. Concomitent devin identificabile elementele preluate din alte limbi funcționale, astfel că discursul poate releva un model de colaborare a diviziunilor unei limbi istorice care caracterizează pe un vorbitor, un grup social, profesional ori etnic. V. dominantă discursivă, gen de discurs, limbă literară, limbă populară, stiluri ale limbii. COSERIU 1994, 2000. IO LIMBĂ LITERARĂ. Este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii populare, limba literară îi opune o evoluție dirijată, subiectivă. Cea mai importantă formă a manifestării voinței este normarea, adică instituirea unor reguli de folosire a limbii în scriere și în vorbire. Dacă însă limba populară are reguli ce se relevă din însăși folosirea ei printr-o normă cutumiară, în limba literară regulile sînt stabilite prin acte de voință și sînt consemnate în lucrări normative, care indică în mod expres ceea ce este corect în scriere și în vorbire. De data aceasta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cultura majoră (de erudiție) la limba literară (de cultură). Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, problemele limbii literare comportă mai multe aspecte, între care se relevă, în primul rînd, constatarea gradului de conformitate cu norma prescrisă sau cu un ideal de corectitudine vizat de utilizatorul limbii. În organizarea discursivă, textele științifice pot realiza structurări independente atît de norma prescrisă, cît și de norma cutumiară a unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și discursului din rețetele culinare (dacă veți cumpăra acest produs, veți face economii; dacă veți face binele, veți ajunge în rai; dacă mă veți vota pe mine, veți avea avantaje; dacă veți proceda astfel, blatul va reuși). Totuși, logica nu relevă nimic despre legăturile de esență care există între perechile de enunțuri. Aceasta se datorează faptului că, în mod curent, argumentarea reprezintă un anasmblu de dispozitive și de strategii discursive folosite de locutor pentru a-și convinge auditoriul, iar aspectele argumentării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de altă parte, o logică a obiectelor, fiindcă activitatea discursivă alcătuiește obiecte ale gîndirii ce servesc drept referenți comuni pentru interlocutori. Noțiunea centrală a logicii naturale este "schematizarea", definită ca o reprezentare discursivă a ceea ce se întîmplă, iar pentru a releva existența organizărilor raționale, ea folosește conceptul "expunere", care reprezintă funcția discursivă constînd, pentru un segment de discurs dat, din acreditarea și întărirea verosimilității conținutului asertat într-un alt fragment de discurs. O dată cu analiza discursului și cu analiza conversațională, dezvoltate ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cere un răspuns; o invitație sau un ordin cere o conformare etc.). Ca atare, logica acțiunilor stă la baza organizării conversaționale și privește, în general, secvențele de secțiuni canonice sau realizate în mod preferențial de către vorbitori. În acest cadru, se relevă că practica discursului obișnuit presupune o competență logică și silogistică și, în același timp, o competență aritmetică și una geometrică, căci, pînă la un anumit nivel, este posibilă realizarea de demonstrații cu limba obișnuită și cu discursul obișnuit. V. argumentație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de activitate. Dacă fiecare limbă reflectă într-un mod propriu realitatea (cosmosul), aceasta presupune că orice analiză a limbii, între care și a n a l i z a d i s c u r s u l u i, relevă acest mod particular prin semnificațiile și prin formele lingvistice (desigur, nu prin latura materială a acestor forme, ci prin numărul și prin referințele lor). Este drept că reflectarea în elementele limbii a realității este mediată de gîndire, dar analiza se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de cuvînt, deoarece locutorul alcătuiește luarea de cuvînt cu atenția la receptor, în special prin mecanismele de reglare. De aceea, cercetările actuale au formulat o "gramatică" a interacțiunii, care permite luarea în considerare a organizării fluxului vorbirii și încearcă să releve relația de determinare reciprocă în luările de cuvînt. Diferite tipuri de incidente pot să se producă în funcționarea sistemului luărilor de cuvînt, în primul rînd, abandonul de către unul dintre concurenți, încît alternanța se poate deregla prin întreruperi. Aceasta se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Aceasta se poate datora anticipării eronate a sfîrșitului unei luări de cuvînt ca fiind acolo unde nu este decît un punct de tranziție sau, din contra, se poate efectua în lipsa oricărui indice de abandonare de către locutor. Problema luărilor de cuvînt relevă o complexitate sporită atunci cînd situația de interlocuție nu este duală, participanții multipli producînd multiplicarea cazurilor de intruziune și de construcții prin colaborarea luărilor de cuvînt ale locutorilor diferiți. V. alteritate, analiză conversațională, regulator, replică. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]