7,696 matches
-
116). Prin urmare, climatul organizațional se referă la "ambianța intelectuală și morală care domnește într-un grup, ansamblul percepțiilor colective și al stărilor emoționale existente în cadrul organizației" (idem, p. 115). Între altele, acesta implică gradul de satisfacție pe care îl resimt membrii organizației în procesul de comunicare (formal și/sau nonformal), gradul de angajare/asumare și participare reală a indivizilor la procesul decizional, implică stările conflictuale existente sau potențiale (numărul și amploarea/profunzimea/efectele acestora), componente cognitive, motivaționale, afective, comportamentale, relaționale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tensionată, pe când în grupurile orientate spre afiliere atmosfera a fost prietenoasă, calmă, mai puțin intensă, arătându-se interes pentru membrii grupului. Nevoia de siguranță/ de securitate O altă nevoie fundamentală a oamenilor strâns legată de relațiile interumane este așa cum o resimțim marea noastră majoritate este nevoia de siguranță. Pe fondul unor numeroase și surprinzătoare mutații (sociale, economice, financiare, tehnologice, informaționale, politice, culturale etc.), ființele umane simt nevoia siguranței vieții lor. Când lumea se schimbă rapid, când piața și banii devin marile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
subordoneze, să ocupe un loc secundar, lăsând altora lumina rampei; va fi împăciuitor, conciliant și cel puțin conștient nu va avea pică pe cineva" (ibidem). b. Indivizii caracterizați prin trebuința de a merge împotriva celorlalți sunt duri și agresivi, ei resimt lumea ca pe o arenă în care, într-un sens pur darwinist, numai cei supradotați vor supraviețui. Ei iau de la sine înțeles faptul că orice om este ostil și că întotdeauna cel puternic îl anihilează pe cel slab. Tipul agresiv
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
integrare socială, de apreciere și de stimă/respect, de activare a existenței (de varietate, de noutate, de evitare a plictiselii etc.), cognitive, estetice, de ascensiune socială, de respectare a normelor și a regulilor sociale (a bunelor maniere) etc. c. Cum resimțim foarte mulți, și comunicarea intențională, voluntară poate declanșa și întreține relații conflictuale (sau poate îngreuna rezolvarea conflictului). Se pot ivi cel puțin două situații: • atunci când comunicarea verbală este insuficientă/nesatisfăcătoare sau superficială. În felul acesta nu se transmit informații referitoare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
indirectă, personală sau impersonală, conștientă sau inconștientă. Cât trăiesc, cei mai mulți doresc să fie învingători. Faptul că li se dă o (mai) înaltă apreciere, că sunt lăudați sau avansați, că ies din anonimat sau că obțin mai mulți bani, faptul că resimt o (mai) înaltă stimă de sine, că trăiesc sentimentul importanței, al puterii, al competenței, al dominării (sau al îngenuncherii) celuilalt, sentimentul că prin competiție sunt utili și necesari în lumea care trăiesc, lupta pentru un premiu sau pur și simplu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
metoda proiectelor de grup etc. implică dialogul viu, autentic și permanent, cooperarea profesor-elev pe parcursul întregii lecții. În ceea ce privește cooperarea dintre elevi, s-au constatat aspecte pozitive în planul interacțiunii, al comunicării, precum și în privința coeziunii grupului. "Elevii din grupurile de învățare cooperative resimt atracție pentru colegii lor și au atitudini mai pozitive față de școală decât cei organizați în manieră competitivă", precizează Ștefan Boncu (2006, p. 38). Procesul de cooperare se caracterizează prin comunicarea onestă între parteneri, fiecare fiind interesat să transmită informațiile semnificative
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
le consideră esențiale, alții, un capriciu, o fantezie; unii, o stare esențială, alții, o stare derizorie. Unii, spun că emoțiile, sentimentele ne tulbură judecata și ne complică relațiile interpersonale, alții, disting între emoții, sentimente pe care ar dori să le resimtă permanent și cele pe care le detestă și de care le-ar plăcea să se debaraseze (Brillon, 2010, p. 13). Cert este faptul că stările afective reprezintă o componentă esențială a funcționării organismului, dar și a relațiilor. Ele ne impregnează
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dorim să păstrăm stabilitatea și continuitatea care ne înconjoară, dacă dorim ca judecățile noastre de valoare să își păstreze sensul și dacă dorim ca acțiunile noastre să rămână eficiente" (Rimé, 2008, p. 397). În acest context, cercetătorul american apreciază că resimțim emoții "atunci când se produce un eveniment pentru care lumea noastră de presupoziții nu se pregătise" (idem, p. 398). Ni se sugerează foarte interesant faptul că emoția "creează ocazia unei activități producătoare de sens" (p. 399)31. Cele mai bune condiții
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și flexibilitate pot lucra împreună la identificarea și dezasamblarea schemelor care pot întuneca sau distruge orice relație. Concret, într-o relație umană, bunăoară, empatia poate avea efecte reparatoare. Când un individ ne explică Bennett- Goleman este prizonierul unei scheme, el resimte consecințele realității generate de copilul aflat la originea schemei. Dar dacă are sentimentul că este auzit, îngrijit și acceptat, acest fapt are efecte reparatoare asupra schemei. Dacă, de regulă, partenerii empatizează în astfel de momente, acest lucru îi poate apropia
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din viața noastră personală și instituțională. Multora dintre noi, ea ne afectează într-atât relațiile cu ceilalți, încât ajungem să credem că ea frica/teama este emoția dominantă. Frica se numără printre emoțiile primare. Programată încă de la naștere, ea este resimțită foarte devreme (Brillon, 2010, p. 37). Frica face parte dintre emoțiile cu un mare impact psihologic. În cele mai multe cazuri, ea ne pregătește pentru o acțiune fizică. Frica este emoția specifică primejdiei (Lelord, André, 2003). Este reacția organismului în fața unui pericol
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau însoțit; • când este calm, copilul admite că teama sa este irațională sau excesivă. Temeri suspecte: • temerile nu corespund vârstei copilului (spre exemplu, frica de monștri la vârsta de 12 ani sau spaima de moarte la 2 ani); • copilul le resimte sau se gândește la ele chiar în absența situațiilor stresante; • nimeni și nimic nu-l liniștește pe copil; • copilul este sigur că spaima îi provoacă o primejdie reală. Fricile (normale) apar și dispar. Ele reflectă "etapele maturizării psihice a copilului
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a da greș, de a nu face o impresie bună, de a pierde iubirea persoanei iubite sau prietenia celui mai bun prieten, frica de a pierde
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
examinăm eventualele gânduri de superioritate; e. să ne aducem propria contribuție la crearea unei lumi mai drepte. Așa cum am văzut, invidia ostilă este rezultatul unei nedreptăți (sau a perceperii unei nedreptăți). Ea este o emoție dureroasă pentru cel care o resimte și primejdioasă pentru cel care o provoacă; ea este strâns legată de resentiment. Invidia ostilă/malignă poate amenința stabilitatea unei relații, a unei familii, a unei firme, a unei instituții, a unui grup65. Potrivit lui Fr. Lelord și Ch. André (2003
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
emoție ce ține în mare măsură de educație și de respectul de sine. De aceea, poate, întâlnim oameni care se rușinează extrem de repede, iar alții care n-au știut niciodată ce înseamnă sau ce ar putea însemna așa ceva. Ea este resimțită ca un disconfort; mai precis, ca "o senzație puternică și stânjenitoare de a fi în centrul atenției" (Brillon, 2010, p. 47). Rușinea ne informează despre efectul perturbator al unei întâlniri sociale asupra persoanei noastre. Ea este un sentiment neplăcut de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pp. 209- 211) consideră că există următoarele manifestări ale rușinii: a. rușinea emoțională. Aceasta pare a fi tipul de rușine cel mai frecvent întâlnit. Este situația în care o persoană se îndepărtează de idealul său. În astfel de cazuri, persoana resimte o emoție de jenă sau de umilință; b. rușinea agresivă. Aceasta este tipul de rușine care se exprimă printr-un comportament de furie, prin blamarea sau calomnierea celor care au așteptări exagerate față de sine; c. rușinea narcisistă. Este acea formă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ca ceilalți să poată fi liberi de suferință și de cauzele suferinței" (Matthieu, în Goleman, 2005, p. 229, p. 434). Compasiunea este un sentiment și un demers mai vast, mai profund și mai pozitiv decât mila, pe care o putem resimți în fața suferinței semenului nostru (André, 2009). Această stare sufletească este "starea în care reacționăm la emoțiile altora. Suntem în stare să apreciem și să simțim ceea ce simt ceilalți, dar este mai mult decât empatie" (Goleman, 2005, p. 228). Este o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
despre noi înșine să fie în concordanță cu nivelul de apropiere (afectivă) în raport cu partenerul. Consolarea (susținerea) În cazul consolării, implicarea în relația cu celălalt este mai profundă (decât în cazul conversației). Ea are drept obiectiv alinarea sau micșorarea stresului emoțional resimțit de celălalt. Unii au darul de a face ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie, pe când alții au nevoie de mai mult timp și/sau efort pentru a încerca să-i ajute /să-i consoleze pe alții. Pare că cea mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și stările noastre sufletești, "ar fi cu neputință ca ființa umană să trăiască într-o lume pe care o consideră haotică și care ar fi supusă arbitrarului, hazardului și accidentelor" (idem, p. 371). Nivelul ridicat al angoasei pe care ar resimți-o individul într-o asemenea ipostază i-ar face viața de nesuportat. Este, prin urmare, imperios necesar ca el să-și întrețină viziunea unei lumi dominată de o anumită coerență, armonie. Astfel, el își postulează că lumea este organizată, că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară. Plictiseala poate fi resimțită nu numai ca lipsă de resurse interioare, dar și ca lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții și astfel a fi plictisit înseamnă că într-un fel am pierdut contactul cu ceea ce simțim într-adevăr
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din convingerea că în viață nu se poate trăi cu jumătăți de măsură, ci total. De asemenea, putem vorbi și despre mai multe niveluri de relații concurențiale: a. Relații concurențiale existente pe fondul nerealizărilor, al eșecurilor (constante), al frustrărilor adânci resimțite de un individ (sau de ambii indivizi) în domenii în care au pretenția performanței, a întâietății, a capabilității personale. Un asemenea tip de relații concurențiale declanșează mai devreme sau mai târziu și întrețin stări precum invidia, resentimentul, furia, ura. Tendința
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
exemplelor care au ca subiect unele personaje celebre, pentru că evenimentele din viața lor publică sunt cunoscute și datate. Dar am inclus În egală măsură un număr mare de mărturii venite din partea unor persoane anonime ce povestesc modul În care au resimțit cu diverse ocazii anumite tranzite, fiindcă oferă acea perspectivă sensibilă și personală absentă din studiul temelor astrale ale celebrităților, care nu dezvăluie decât aspectele aparente. Iată cum am procedat: În ceea ce privește personajele celebre, am luat ca punct de plecare evenimentul și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
produce În decursul unei vieți. După aceea, am căutat În aceste teme tranzitele și perioada lor de activitate, Încercând, pentru o mai bună claritate, să evit momentele În care acestea se suprapun. În sfârșit, am Întrebat persoanele respective: „Ce ați resimțit În această perioadă? S-a Întâmplat ceva concret În viața dumneavoastră.? Dacă da, ce anume?” și am reprodus relatările lor fără să schimb nimic. Am inserat În lucrarea de față atât temele astrale ale celebrităților, cât și temele persoanelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cap. 4); planetele lente, a căror perioadă de revoluție se integrează În durata unei vieți omenești: Jupiter (11 ani), Saturn (28 de ani) și Uranus (84 de ani). În majoritatea cazurilor, individul este sensibil la tranzitul lor, pe care-l resimte puternic. Neptun și Pluto, planete Îndepărtate, cu o perioadă de revoluție care depășește durata unei vieți omenești (164, respectiv 248 de ani), și a căror influență, mai insidioasă, se exercită adesea doar În subconștient. Cel de-al doilea element important
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
majoritatea cazurilor schimbarea (fie că este exterioară sau interioară) intervine În urma unei perioade de blocaje sau dificultăți - dacă nu cumva schimbarea În sine este trăită ca dificilă sau blocantă. Tranzitele prin careu corespund unor perioade de tensiune, de sfidare, adesea resimțite Într-o manieră foarte concretă. Conotația conflictuală inerentă aspectului natal este prezentă și În tranzit, În sensul unei situații greu de suportat; totul depinde Însă de reacția noastră: privit astfel, efectul cuadraturilor poate fi unul evolutiv. Astrologul Patrick Giani notează
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
acesteia, cu cât respinge problema, cu atât riscă să suporte efectele negative ale tranzitului. Dimpotrivă, conștientizarea din partea sa permite, Într-un fel, o „distanțare”, un recul, o filosofie. În acest caz, persoana respectivă transformă energiile planetare sau devine capabilă să resimtă transformarea lor. Toate acestea sunt În mod special valabile cu privire la tranzitele lui Jupiter și Saturn. De exemplu, persoanele care Îl au pe Jupiter foarte disonant În tema natală pot avea, Între altele, un temperament procedural, Încercând permanent să-i oblige
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]