7,645 matches
-
a tradus, în colaborare, din limba franceză în limba germană Amintirile lui Mircea Eliade (apărute la Frankfurt, în 1987), aplică psihanaliza în decodarea semnificațiilor romanului Domnișoara Christina și ale Jurnalului, demonstrând profunda legătură dintre simbolismul visului și metaforica exilului. O revelație pentru eminescologia contemporană a constituit-o studiul Eminescu la Berlin, inclus în același volum. Autoarea a verificat întreaga informație literară cunoscută, i-a demonstrat precaritatea, a refăcut traseele și lecturile poetului în perioada berlineză și a oferit un nou portret
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
fi grecești și mai apoi germane. El nu ține seama apoi de exigențele pe care o anume gîndire metafizică ce a impregnat mințile europenilor le are față de orice limbaj omenesc și nici de satisfacerea nevoii unor indivizi de a primi revelația propriei excelențe prin invitații inițiatice făcute de maeștri. De aceea gînditorii francezi numiți mai sus au devenit mai celebri În Statele Unite decît pe continent, fără Însă a influența cultura americană, prea puternică pentru a nu-i asimila: astfel Încît avem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cale inițiatică, viza atît individul, cum s-a Întîmplat În existențialisme, cît și societatea, cum apare În utopiile de tot felul, proliferante după secolul al XVIII-lea. În ambele variante, individul sau mulțimea urcă În timp, pe treptele unor revelații, spre emancipare (acesta este rezumatul metanarațiunii emancipării). Dar nimic nu se Întîmplă cu spațiul ocupat de ei, care, În calitate de substanță - conform dualismului cartezian - rămîne același. Critici contemporani ai modernității observă Însă cît de important este, pentru a cunoaște modul În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conte ne peut donner qu’une faible idée”. Esteticul este aici lăsat În suspensie (antiteza) pentru a fi revelat În clipa reconversiei fantastice, suficient de clare pentru a lămuri cititorul că nu se mai află, formal, În fața autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal reintroduce ca Într-o anamneză miza estetică, fără să anuleze totuși pactul autentificator, și inserează textul În seria celor literare (sinteza). De pildă descrierea femeii devenită
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
salon sunt Întotdeauna Întrerupte. Deoarece ordinea nu Înseamnă, pentru Lydie Salvyre, altceva decât un ideal abstract sau un mijloc terapeutic, viața, ea, este trăită Întotdeauna extrem, iar supraviețuirea, În cazul nostru supraviețuirea limbajului, are loc in extremis. Limbajul, atunci când prin revelații fulgurante nu se Întoarce Împotriva lui În intermitente lansări kamikadze, este un alt factor de echilibru, ablutiv. “Vorbesc, deci exist”, par să spună personajele din La Compagnie des spectres (1997) sau din La Conférence de Cintegabelle (1999), aflate la acea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
corpului, una dintre cele mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate. Lorette Nobecourt, femeia-revoluție La treizeci și nouă de ani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că erau considerați de diplomații occidentali colegi, spre deosebire de membrii delegațiilor celorlalte țări estice, cu statut diferit: era vorba despre românii antisovietici, post-șaizecișioptiști). La un moment dat, exact atunci când citiorul simțea nevoia de ceva nou, intervine calul troian, lovitura de teatru, revelația: sosește În ghettou o famile de italieni Împreună cu o fetiță Elena, mai mică cu un an decât protagonista, de o frumusețe inumană, de care aceasta din urmă se Îndrăgostește iremediabil: și iată la découverte du soi ca posesor de eu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
psihicului devine problematic, chestionabil, nesigur. CÎnd fiziologicul Își calmează manifestările, psihicul se dezvăluie În libertatea sa dramatică. Transparența sa nu face decît să-i revele lipsa de margini, infinitul. Literatura de douăzeci de grade este de fapt mediul ideal pentru revelația metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Literatura de douăzeci de grade este de fapt mediul ideal pentru revelația metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele lui, porcul, res extensa, În mijlocul uitării ființei. În condiții optime de viață fiziologică, la 20ș, singurătatea se arată În imensitatea transparenței ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moment dat insuportabile. A, da, și pentru că avea bani, cumpărase toate camerele clădirii În care locuia, neputîndu-se Înțelege cu vecinii și achiziționîndu-le pe rînd pe rînd locuințele. Lăsase liberă doar o Înca cameră, În afară de a ei, providențial, pentru o eventuală revelație care se nimeri a fi Fio. Pentru ca decorul să nu pară, totuși, prea puțin straniu, autorul mai adaugă, pe post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sunt reduse la dihotomii simple; de exemplu, bine/rău, tot/nimic... 4.4. Sentiment de gol: are un sentiment cronic al golului interior sau separare de lume 4.5. Insensibilitate estetică: nu are un sens al frumosului sau nu trăiește revelația frumosului artistic. Tulburare de personalitate: - absentă: una sau nici una dintre cele patru trăsături nu are cel puțin trei itemi prezenți; - tulburare ușoară: două dintre cele patru trăsături au cel puțin trei itemi prezenți; - tulburare moderată: trei dintre cele patru trăsături
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, precum și Dicționar aromân (macedo-vlah) (1997). C. M. a scris și a publicat literatură beletristică târziu. Cartea sa de poeme, Di nuntru și-di nafoară [De înăuntru și de afară] (1994), a fost tocmai de aceea o revelație, de o elocventă modernitate a comunicării lirice, mai puțin întâlnită în graiul aromân, chiar dacă nu lipsesc exemplele de acest fel, mai cu seamă în generațiile din ultimele două-trei decenii. Lumea acestei poezii este de fapt, în concretețea ei, cea pe
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
De râsetele din / Înalt și limpezimi./ O, linii clare, liră,/ Arpegiu argintiu/ De jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a tăcerii, și claritatea - devenită liră -, dar și misterul, somnul care turbură, prelungind așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
poezie trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis de real. Când obsesia erotică, nemaifiind comprimată în spațiul interior al jurnalului, se dislocă datorită cerințelor unui experimentalism gidian (G. Călinescu), ca în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
care o comportă. Un fotograf de atelier e chemat „la domiciliu” de două bătrâne, surori, ca să le fotografieze, pe rând, întinse într-un sicriu, în costumație și cu recuzită mortuară; în urma ciudatei ședințe de poză regizată, fotograful decedează el însuși (Revelația). Dintre însușirile comune ale textelor de aici e de semnalat prezența, în fiecare dintre ele, a unei „poante” de umor de bună calitate. Primul roman al lui C., Firesc (1985; Premiul Uniunii Tineretului Comunist), e compus din două părți cu
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
sursă productivă pentru experiențele culminante. Doar se cunoaște modul prin care poate fi încurajată o experiență culminantă, modul în care o femeie poate avea copii. Mama însărcinată e aptă să aibă o mare experiență mistică, religioasă - chiar o iluminare, o revelație, un insight psihologic. Este ceea ce se cheamă - obișnuit - a deveni pur și simplu o altă persoană, după un număr de experiențe culminante, și ceea ce Maslow a numit „cunoașterea ființei” (the condition of being). A expus această îndrăzneață teorie în același
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
știință face însă loc unei înțelegeri a omului de știință creativ, care există prin experiențele sale culminante. Acesta trăiește pentru „momentul de glorie”, când o problemă se rezolvă, când brusc, printr-un microscop, vede lucrurile altfel - deci pentru momentul de revelație, de iluminare, de extaz. Toate acestea sunt vitale pentru el. El este intimidat și jenat. Refuză să vorbească despre ele în public. E nevoie de o „moașă” pentru a scoate aceste lucruri la iveală, iar Maslow susține, socratic, că el
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
extaz. Quod erat demonstrandum! Punctul de vedere al lui Maslow este că e posibilă o schimbare radicală a educației; dacă oamenii sunt destul de conștienți de ceea ce fac, dacă sunt destul de filosofi, în sensul pătrunderii psihologice, aceste experiențe care produc extaz, revelație, iluminare, binecuvântare ar putea fi folosite drept model după care să se reevalueze învățământul clasic sau oricare alt tip de învățământ. Bibliografietc "Bibliografie" Aronfreed, J. (1969), „The Concept of internalization”, în D.A. Goslin (ed.), Handbook of Socialization Theory and Research
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
insuficientă. Filosoful propune "trecerea de la cunoașterea discursivă la cea apofatică ("negativă", cum spune Cantemir), proprie intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de a cunoaște totul este contactul direct cu divinitatea. Altfel spus, revelația. Prin urmare, Adevărul poate fi apropriat doar prin intermediul unei cunoașteri revelate, nu al uneia raționaliste ori empirice. Soluția lui Cantemir este una radicală, de vreme ce gândirea post-bizantină se deschidea, începând cu secolul al XVII-lea, către o atitudine mai puțin rigidă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
oricare dintre mărturisitorii lui Hristos. Viața monahală va fi echivalentul vieții filosofice (βίος φιλόσοφος)"24. În spațiul occidental, probabil cea mai vehementă atitudine o are cartaginezul Tertulian, care nu admite nici o conciliere între filosofie și creștinism, prima fiind străină de revelație, pornind de la o curiozitate care nu se înscrie în planul divin privitor la om. Filosofii ar fi dușmani ai cunoașterii, iar filosofia o preocupare inutilă și malignă, care se înșeală că ar putea ajunge la adevăr ocolind singura cale, a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pornind de la o curiozitate care nu se înscrie în planul divin privitor la om. Filosofii ar fi dușmani ai cunoașterii, iar filosofia o preocupare inutilă și malignă, care se înșeală că ar putea ajunge la adevăr ocolind singura cale, a revelației. Claudio Moreschini, de la care rezum aceste informații, observă pertinent că poziția lui Tertulian se explică și prin faptul că, în epoca lui, "exista efectiv pericolul încadrării creștinismului între diferitele filosofii ale epocii"25. De ce insist asupra acestor antinomii? Pentru că în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
interpretarea alegorică a Bibliei, spre deosebire de cea din Antiohia, care opta pentru o interpretare istorico-gramaticală, apropiată de litera textului sfânt. Care este noua tendință? "Scopul rațiunii nu pare a fi altul decât cel de a ajunge la o oarecare înțelegere a Revelației. Rațiunea creștină se însuflețește și se concretizează dintr-o ordine care o depășește; ea nu pretinde deloc că își este suficientă; îndeplinirea sarcinii ei nu depinde doar de ea. Ea are nevoie de lumina și harul divin. Ca atare, rațiunea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păgâni, nebunie; dar pentru cei chemați, și Iudei și Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeusi-Înțelepciunea-lui-Dumnezeu. Pentru că nebunia lui Dumnezeu e mai înțeleaptă decât oamenii, și slșbiciunea lui Dumnezeu mai puternică decât oamenii"30. Prin urmare, singurul rol al rațiunii este să caute adevărul interpretând Revelația 31. Iată un verdict la care tânărul Cantemir ar fi aderat fără ezitare. Concluzii O opțiune similară are Cantemir în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Problemele cu adevărat grave, mari, ireductibile la clișee, inaccesibile prin mijloace empirice, nu pot fi asimilate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]