15,122 matches
-
după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries pas claires”. Era brunetă, cu părul ondulat, cu tenul mat; probabil că fusese atrăgătoare la douăzeci de ani. Sânii Încă Îi rezistau binișor, dar avea un fund cu adevărat enorm, constată Bruno la piscină. Catherine se reciclase pe simbolism egiptean, tarot solar etc. Vorbea despre zeul Anubis, când Bruno Își scoase chiloții; simțea că ea nu se va formaliza din cauza unei erecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asistent medical la Bayer și o Înșela de câte ori putea; cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea adesea. Pe an ce trecea, chipul Brigittei era tot mai trist. În 1990, Michel renunță la aceste vizite anuale; rămânea Bruno. Relațiile familiale rezistă câțiva ani, uneori zeci de ani, de fapt rezistă mai mult decât orice alte relații; apoi, până la urmă, se sting și ele. Bruno sosi pe la ora douăzeci și unu, era deja puțin băut și voia să discute subiecte teoretice. Întotdeauna m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea adesea. Pe an ce trecea, chipul Brigittei era tot mai trist. În 1990, Michel renunță la aceste vizite anuale; rămânea Bruno. Relațiile familiale rezistă câțiva ani, uneori zeci de ani, de fapt rezistă mai mult decât orice alte relații; apoi, până la urmă, se sting și ele. Bruno sosi pe la ora douăzeci și unu, era deja puțin băut și voia să discute subiecte teoretice. Întotdeauna m-a uimit, Începu el chiar Înainte de a se așeza, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încheie agrafele, am băut restul de șampanie. Apoi i-am auzit vocea, slabă și puțin behăită: „Sunt gata...” Întorcându-mă În cameră, mi-am dat seama pe loc că totul e ratat. Fesele Îi atârnau, sugrumate de jartele; sânii nu rezistaseră alăptatului. Ar fi fost nevoie de o liposucțiune, de injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament. Terminându-și treaba, se Îndreptă de șale, se apropie. — Vă simțiți bine? Michel făcu semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Kant are dreptate când afirmă că Însuși Mântuitorul omenirii trebuie judecat după criteriile universale ale eticii. Dar am ajuns să cred că religiile sunt În primul rând Încercări de explicare a lumii; și nici o Încercare de explicare a lumii nu rezistă dacă ignoră nevoia noastră de certitudine rațională. Dovada matematică, demersul experimental sunt câștiguri definitive ale conștiinței umane. Știu că faptele par să mă contrazică, știu bine că Islamul - de departe cea mai imbecilă, cea mai falsă și mai obscurantistă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
comă profundă timp de săptămâni sau chiar luni revenea deodată la viață; din păcate, cel mai adesea starea de comă o lua, la fel de brusc, Înspre moarte. Annabelle avea doar patruzeci de ani, cel puțin puteau fi siguri că inima va rezista; era tot ce se putea spune pentru moment. Peste oraș se ridicau zorii. Așezat lângă Michel, fratele Annabellei clătina din cap mormăind. „Nu e posibil... Nu e posibil...”, repeta el Întruna, ca și cum aceste cuvinte ar fi avut vreo putere. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se pare slab; mai curând ar trebui să spun că era În el ceva distrus, complet pustiit. Întotdeauna am avut impresia că viața Îi era o povară, că nu se mai simțea legat de nici o ființă vie. Cred că a rezistat exact atât cât să-și termine lucrările, și că nimeni nu-și poate imagina efortul pe care-a trebuit să-l facă.” Dispariția lui Djerzinski rămase totuși Învăluită În mister; faptul că trupul său n-a fost găsit niciodată avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cerneală e încă albastră. 41. Să plec în concediu ? 42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând tentației de a face lista bucățele. Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar ca să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu am nici unde să mă duc în altă parte. Poate că în felul ăsta am să pot uita de alte lucruri, aș putea să fac câte ceva prin casă ca să-mi treacă timpul... Și brusc, iau o decizie. Am să rezist o dimineață. Nu poate fi chiar atât de greu. O să le fac pâine prăjită, am să le șterg de praf bibelourile și ce mai e. Asta o să fie mica mea mulțumire pentru ce au făcut. Apoi, imediat ce voi avea vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
imposibil să le servesc așa ceva soților Geiger. Las cuțitul jos, înfrântă. Deci asta e. E momentul să îmi dau demisia. Când mă uit la opera mea și la dezordinea din jur mă simt extrem de dezamăgită de mine. Credeam că pot rezista măcar o dimineață. Un ciocănit mă trezește la realitate. Mă întorc și văd o fată cu bentiță de catifea albastră uitându-se la mine prin geamul ferestrei. — Bună ! strigă. Ai comandat sandvișuri pentru douăzeci de persoane ? Totul se întâmplă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
însămi ce se întâmplă. Mă gândeam... că poate n-ar fi rău să-mi iau o pauză. — O pauză îți va distruge definitiv cariera juridică. Glasul îi devine de-a dreptul aspru. Definitiv. — O să mă apuc de altceva. — N-o să reziști nici două minute în altă meserie ! Pare de-a dreptul jignită. Samantha, ești avocat. Pentru asta te-ai pregătit, pentru a fi avocat. — Mai sunt și alte lucruri pe lume decât să fii avocat ! strig iritată. Se lasă o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am putut permite să o las să iasă din această bucătărie. Firește, vă voi despăgubi pentru toate ingredientele folosite - și sunt nevoită să vă rog să-mi acceptați demisia. Voi pleca mâine dimineață. Așa. Gata. Și fără victime. Nu pot rezista să nu arunc un ochi la Nathaniel, care stă în pragul ușii. Acesta clatină din cap cu un mic surâs și ridică degetul mare, felicitându-mă. — Demisia ? Trish mă privește consternată, cu ochii albaștri efectiv scoși din orbite. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
revistă că fac doamnele din clasa de sus. După cât se agită, ai crede că e vorba de o nuntă regală. Strâng ziarele pe care Melissa le-a împrăștiat pe masă, când zăresc sub un dosar broșura cu Carter Spink. Nu rezist să n-o ridic și să nu mă uit la pozele familiare. Uite și scările pe care le-am urcat zi de zi a vieții mele, vreme de șapte ani. Uite-l pe Guy, care arată la fel de tulburător de chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atîta tot. E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel. Oricum, e-n regulă. Nu trebuie decît să rezist pînă vineri, cînd pleacă. — Și dup-aia te muți cu Connor. Lissy ia o gură de daiquiri și se apleacă În față. Știi care e părerea mea ? Că o să te ceară de nevastă ! Simt că mi se strînge stomacul, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acasă. Chiar... foarte liniștită ! Cu colega mea de cameră. Ne-am uitat la trei casete, Pretty Woman, Notting Hill și Patru nunți. Doar noi două. Și nimeni altcineva. — Bravo, spune Caroline, ușor amuzată. Frumos ! O, Doamne. Simt că nu mai rezist. Toată lumea știe că așa sînt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămîi la răspunsurile dintr-un singur cuvînt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tați fiilor Între două lupte de sânge, reamintită după mari inundații, amestecată cu pățaniile din timpul unor cutremure năprasnice, spusă din nou În vremuri de secetă și foamete - ce va rămâne din Întâmplările bietului Krog, cel din neamul oamenilor-lupi? O să reziste vorbele atâta amar de vreme Încât să auzi de pățaniile mele? O să spună ele chiar ceea ce a fost? Află că mi-era din ce În ce mai teamă, iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se pândească unul pe celălalt și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trimită trupe la Bagdad. Bush o să anunțe mâine această hotărâre. Se tem de unele accidente. Ar Însemna să trimită o armată grozavă și să facă o demonstrație de cea mai modernă tehnică de război căreia nimeni nu i‑ar putea rezista. După care ar lăsa dictatura să‑și facă mai departe de cap și ei ar șerge‑o. Cea mai mare satisfacție a lui Ravelstein era să primească informația fierbinte, din interior, de la sursă. Asemenea copilului din poemul lui Lawrence, cuibărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e perfect. „Pupăr În Fundăr”. - Desigur, „Pupăr În fundăr”. - Da! a rostit Ravelstein și și‑a Închis ochii cu satisfacție. - Nu vreau să te obosesc, i‑am spus. - Nu, nu. Ochii Îi erau tot Închiși. Sunt Încă destul de viu ca să rezist la un schimb de replici hazoase cu tine. Tu Îmi faci mai bine decât o duzină de injecții intravenoase. Da, se putea bizui pe mine. Și eu eram mereu prezent la fereastra spitalului: Ad sum, cum răspundeam la școală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o vocație, atunci nimic nu e. În urmă cu cinci ani, medicii Îi comunicaseră lui Morris că inima lui e foarte obosită. A fost trecut, cu Înaltă prioritate, pe lista de așteptare pentru un transplant. N‑ar mai fi putut rezista nici o săptămână, când un tânăr din Missouri a fost omorât Într‑un accident. Băiatului i s‑au recoltat organele. Din punct de vedere tehnic, aceste transplanturi Înseamnă o imensă realizare. Dar din punct de vedere uman, Morris poartă În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine. Însă obișnuia să‑și protejeze prietenii buni. Și era firesc să mă protejeze și pe mine. - Cei de la spital spun că pot pleca. - Așa spun? Raționamentul doctorilor era transparent. Deși Ravelstein nu mai avea mult de trăit, putea să reziste Încă la un zbor. Parisul era una din marile lui bucurii. Avea prieteni buni acolo și tot felul de treburi omenești Încă neterminate. Dacă dorea cu atâta ardoare să plece la Paris, de ce să nu‑l lase? Doctorii socoteau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spre deosebire de mine, zbura la clasa Întâi. Ca să fiu Însă sincer, trebuie să recunosc că mi se părea total lipsit de seriozitate ca un muribund să plece la Paris. Și nimeni n‑ar fi putut spune ce Înseamnă exact „putea să reziste” Într‑un caz ca al lui Ravelstein. Zbura oare cu 727, sau avea niște puternice aripi personale ascunse sub haină? Și cu toate că Ravelstein era dezamăgit de mine, nu cred că era și surprins. Între noi se stabilise premisa fermă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat În lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe baza „cursului scurt” de political correctness. Punând problema Într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și amplă: eu ezit să-l condamn fără drept de apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
au înnegrit și s-au scufundat. Pe vremea asta e o bucurie să stai la închisoare. Nu vedeți cum plouă? Știți dumneavoastră câte eforturi face municipalitatea să-i țină pe oamenii la închisoare? Să poată salva... măcar atât... Să poată rezista... măcar așa... cât de cât... ARTUR: N-am știut. N-am știut și gata. GARDIANUL: Și dumneavoastră visați trompeți! ARTUR (Vehement, vinovat.): Nu-i adevărat! GARDIANUL: Ba da! V-am prins eu! Ați visat trompeți. ARTUR: Ce oroare! GARDIANUL: Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-aveți puțină apă? ARTUR: Am, dar e de ploaie. COLONELUL: Nu-i nimic... (ARTUR umple o cană din găleata cu apă și-i întinde.) Simt că nu mai rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă puțin. Trăgeți-vă sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]