7,814 matches
-
deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți: „Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cu voi... e, după Al. Depărățeanu, Al. Macedonski, Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, D. Th. Neculuță și Radu D. Rosetti, unul dintre poeții care îndrăznesc să scrie despre prostituate. în „De iarnă”, ele sînt ultimele figuri din cortegiul celor afectați de rigorile anotimpului: „în ecouri bocitoare/ Vine iarna, vine acuși -/ Plîng copile pe la uși/ Din harmonii cerșitoare.// Plîng fecioare din clavire/ Prin palate boierești -/ Plîng harmonii la ferești/ Milogiri de cimitire.// Răzvrătiții dau ca orbii/ Și flămîndu-i ucigaș -/ De la sate la oraș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din cartiere mizeria era și mai groasă. De altminteri, în acel moment, ea era, cu excepția a mici porțiuni din centru, o caracteristică a întregului Bacău. Ca să îndrepte lucrurile, „în interesul higienei”, Primăria emite nu o dată „Ordonanțe”, amenințîndu-i pe recalcitranți cu „rigorile 1egii”. Aceste „ordonanțe” sînt instructive întrucît semnalează indolențe, neglijențe, lipsă de educație în materie de salubritate și igienă, fenomene subsumabile unei mentalități retrograde, provinciale. Cea din 10 martie 1928, de pildă, insista pe obligativitatea de a face curățenie în gospodării
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a arunca pe străzi diferite gunoaie, precum și păsări și animale moarte./ Totodată se mai aduce la cunoștința locuitorilor, de a nu lăsa porcii liberi pe străzi, cei găsiți liberi se vor închide în oborul Primăriei, iar proprietarii vor suferi rigorile legii”.11) Iar cea din 21 august 1928 (între ele mai fiind cîteva) acuza relele deprinderi, vechi, care contraveneau ideii de comerț civilizat, igienic: “. „1. Este oprit a se expune spre vînzare orice fel de alimente pe tarabe, în fața prăvăliilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Jurnalismul se face la oraș și în mare parte despre oraș, iar el și ceilalți erau poeți ai orașului, neologistici, cu pregătirea literară desăvîrșită, adesea, pe texte străine, îndeosebi franceze.7) Numărul apropierilor dintre cei doi scriitori poate spori, la rigoare, cu noi exemple. Iată unul, care demonstrează că, înregistrînd ca pe film realitatea, ambii nu se lăsau înșelați de aparențe. In „Repaos dominical”, Caragiale, care cu doi ani înainte publicase „1907 din primăvară pînă-n toamnă”, scrie cu prefăcută naivitate următoarele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a balurilor, nu cea obositoare, de bîlci sau de iad, falsă, cum fac alți autori. 15. Op. cit., p. 279. 16. Op. cit., p. 54. Cînd e vorba de Bacovia monden, cel mai greu e să ți-l imaginezi în „ținuta de rigoare”: redingotă, jachetă, sacou. 17. Apud: A. Vlahuță, Dan, în Scrieri alese, 3, ediția cit., p. 103. Autorul pretinde că citează din ziarul „Patria”. Aceleași clișee (plus „infatigabilii dansatori”) pot fi găsite în „Serata de la madam Ionescu” - Cronică mondenă -, de George
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
firesc este Bacovia în tot ce spune. Asemănător în limbaj cu ceea ce-i „rupt din realitate”, el poate păcăli oricînd o ureche insuficient de atentă. Neîndoielnic, trăim vremuri ciudate: cei mai des citați scriitori romîni sînt (lucru pe care la rigoare l-aș putea argumenta statistic) Caragiale și Bacovia. în cazul celui dintîi motivul se înțelege ușor: falsitatea multora dintre aspectele vieții de azi o amintește pe cea a epocii sale. în cel al poetului, el e mai puțin evident. Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix Aderca ia cinematograful ca pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența filmului de consum față de cel de artă în cinematografele din Capitală, exploatate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de pildă) și o întreagă faună „pozitivistă” care sfidează „idealul” și crede în „evanghelia banului”. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune teoretică, ci o realitate imediată. Poet, prozator, dramaturg, critic și istoric literar, el a început deja să simtă rigorile „cercului barbar și fără sentiment”, „humorul” guvernanților, umilința de a umbla cu pantahuza. în Bacovia e, însă, și calea de a depăși aceste dureri: respectul vocației. „Poet, și solitar...” II Vineri 19 decembrie 1986, la Europa liberă, Ștefan Baciu, poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a coborît în infern”. S-a coborît înseamnă că a vrut să coboare, că a avut inițiativa de a face acest gest. Or, cu autorul Plumbului lucrurile au stat altcumva. Cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se bazează activitatea sa poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă la ultimul vers. La rigoare pot demonstra: tema obsedantă a lui Bacovia nu e moartea, ci carpe diem! în noaptea de 29 spre 30 august 2009, l-am visat (prima dată pînă acum) pe Bacovia. Stătea în mijlocul unei scene, pe un fotoliu înalt și larg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerut punerea sa în posesiune, iar toți ceilalți n-au recunoscut scrierea și semnătură defunctului Hristea Marinovici. Față cu legea, Tribunalul a ajurnat (= a amînat) procesul, pentru a se face expertizele grafologice 272. Întrucît în asemenea operațiuni se cereau de rigoare 5 termene, care s-au îndelungat în timp, găsim potrivit să ne ocupăm de sosirea lui Eminescu la Botoșani, după ieșirea lui din ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. Scipione Bădescu, prietenul său mai vechi, i-a anunțat sosirea, prin "Curierul român
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
devenise celebră în toată lumea. Yourcenar a călătorit cu Jerry dincolo de Atlantic și înapoi, până când s-a simțit ea însăși prea obosită pentru a continua. Legătura lor a fost departe de a fi liniștită. Au izbucnit certuri aplanate cu scuzele de rigoare, dar nimic nu putea tăgădui realitatea că ea era obosită și el era tânăr. Rareori o femeie de vârsta ei ar fi călătorit la o așa de mare depărtare și având în minte să seducă un bărbat nubil (din fotografii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
el însuși acea forță interioară de a-și reproșa lui însuși (sau altora) o eventuală abatere comisă. Acest stadiu este precedat, așa cum arată o serie de psihologi (J. Piaget, P. Bovet), de o perioadă în care „realismul infantil” se acomodează rigorilor morale a colectivului din care face parte din obligație, potrivit imperativului „trebuie pentru că trebuie”. Acestei perioade de dezvoltare a copilului, care se întinde uneori pînă în pragul adolescenței, îi este caracteristică, așadar, „obligația morală”, ale cărei rădăcini sunt de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fost marcat de descrieri. Deducția a apărut de obicei după aceea, pentru a consfinți retrospectiv aprobarea. Dilema nu privește doar meritele celor două abordări, deductivă și descriptivă; privește și două tipuri de activități științifice, una preocupată în primul rând de rigoare, chiar dacă o mică parte a realității poate fi captată în acest mod, și cealaltă preocupată să concentreze faptele, și curioasă să descopere ce se întâmplă. Această dezbatere a avut loc în știința politică și în studiul comparativ al guvernării în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se revelează, neașteptat, spectrul pierderii propriei identități, și așa fragile. Erosul se va dovedi, până la urmă, un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Actantul prins în vârtejul istoriei de dragoste va experimenta, prin urmare, formule stilistice noi, jonglând, la rigoare, cu tehnici inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii. Poeme precum Chanson d'amour, Cântecel, Cântecel de dragoste, Cântecel de plimbare sunt, în acest sens, cele mai bune dovezi că poetul are un cert rafinament combinatoric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a trăi. Coerența de perspectivă, de construcție și limbaj nu trebuie în acest caz inventată, căci nu este reperabilă, vorba criticului, doar la analiza în retortă. Fiecare bucată scrisă de Aruștei poartă în sine, indubitabil, mărcile poeticității specifice, putând, la rigoare, să fie considerată textul poetic decisiv, emblematic. Adică Poemul. Ceea ce îngreunează considerabil, în treacăt fie spus, operația de selectare a secvențelor celor mai sugestive, din perspectiva datelor esențiale ale scriiturii. După cum frapează, chiar și la o primă lectură, faptul că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scăldat într-o lumină similionirică. Figurile spațiale prin care se configurează universul poetic marca Emil Brumaru sunt cele circumscrise imediat-domesticului, așadar convențional asociate nevoii de autoizolare într-un spațiu închis, protector, acolo unde eul liric se simte la adăpost de rigorile sistemului exterior, firește coercitiv: odaia ("Să intri în odăi din care nimeni/ nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în aceleași memorabile Versuri, dau seama de faptul în spatele viziunilor gracile ale debutantului Emil Brumaru se află o conștiință perfect trează, care, tentată fiind de finalitatea inerentă oricărui act artistic, atingerea purității absolute ("să ating iar cerul pur"!), construiește, cu rigoare și paciență, după sistemul oniric, la care inițial Brumaru s-a și racordat ("Mă numesc Brumaru. Sunt medic, vin de departe, de la Dolhasca. Vreau să vă spun că sunt și eu ...oniric"). Or, se știe, dintr-un cunoscut manifest al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru Opera omnia (1998). În ciuda varietății formulelor stilistice abordate de-a lungul a patru decenii, poezia lui Nicolae Ionel este de o rară și derutantă unitate. Practic, indiferent dacă alege ca manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului torturat al artistului, convins de faptul că propria operă este adjuvantul esențial, dacă nu cumva chiar singurul echilibru ce îi rămâne accesibil într-o lume a încălcării oricăror rigori sau a agresiunii generalizate. Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în Veșnica împotrivire, 2004; Stelian Baboi, în "Cronica", nr. 4, aprilie 2004; Valentin Ciucă, Artă și vocație. Propilee estetice, 2008; Emanuela Ilie, în "Revista română", nr. 2, martie 2009; Marius Chelaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din mult mai mult decât această răzvrătire pătimașă împotriva codurilor (de spart sau, mai degrabă, de reasamblat), ce rămân bláznele dintotdeauna ale lui Ovidiu Nimigean. Cartea conține și o micropoetică generaționistă, recte, un Succint rezumat al poeticii de generație, urmat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singurătății. "Cu fiecare cuvânt spus/ mă simt mai sărac și mai singur", recunoaște Demonul și totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o rigoare autoimpusă, fără mari rezerve: "să taci/ și în singurătate absolută" (***) sau despre o despărțire trufașă de lume: "adio, tuturor adio,/ doar umbra mea vă mai salută" (Ploaia de pe manuscrise). Astfel de idei se repetă obsesiv, dovedind că Eugen Simion avea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și filosofic. În fapt, încă din Inelul cu enigmă se poate observa că în creuzetul liric se topesc cele mai diverse influențe poietice. Într-un articol din 1979 privind receptarea poeziei lui Mihai Ursachi, Constantin Pricop putea deja contabiliza, cu rigoare, modelele, reprezentanții, școlile poetice la care scriitorul ieșean fusese raportat de către vocile autorizate ale criticii românești, între care Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu și Gheorghe Grigurcu: poezia folclorică și Eminescu, Macedonski și Minulescu, Arghezi și Blaga, Emil Botta, Radu Stanca și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]