10,656 matches
-
Elena Marin Alexe pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
un glonte de care nici unul dintre ei nu se putea feri. Trei ore de zbor, trei ore de răgaz ca să cumpănească. Avionul ateriză În Puget Sound. Jack luă un taxi spre McNeil. Urît: un monolit cenușiu pe o insulă din stînci cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe o insulă din stînci cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț uscățiv Îl Întîmpină Înaintea porții intermediare: — Sergentul Vincennes? SÎnt agentul Goddard de la Biroul Penitenciarelor. Strîngere energică de mînă. — Ți-a spus Exley despre ce este vorba? — Mi-a spus Bob Gallaudet. Lucrezi la Nite Owl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul Henry. — ei, prefă-te și tu un pic. Așa că Hilary începe să țopăie în patru labe, lătrând vehement, adulmecând stâncile marțiene și scurmând în praf. Face chestia asta vreo două minute. — E tare plicticos. — Gura! Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață inteligentă. Deocamdată nu văd decât câteva... hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu peste cincisprezece ani în urmă, spre genericul unui stupid serial comic de televiziune despre preoți, la care mă uitam fascinat în adolescență. Eram adânc cufundat în amintirea acelor vremuri când am trecut prin tuneluri și lungi drumuri tăiate în stâncă. Pe lângă șine, copacii erau atât de deși, încât am fost cu totul luat prin suprindere când am zărit Sheffiledul, cu un șir de case în terasă, profilate pe cerul de un albastru mediteranean și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spun din experiență. Fetelor le place să bea, cred, de frica bombelor. Dumneavoastră n-aveți nevoie de asta, cu nervii pe care-i aveți. Cu nervii pe care-i am? — V-am urmărit mîna cînd ați dat biletul. Tare ca stînca. Ați fi un bun spion. Își Îngustă ochii și o examină. Spunînd asta, ați putea fi chiar spion. O spioană, ca Mata Hari. Atunci aveți grijă ce faceți, Îi zise ea. — Dar de unde știți, continuă el, că eu nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa un cap bun are pe umeri și, În plus, e o fată drăguță. Strângând În mână un degetar de sherry, ies pe fereastra-ușă și mă las Învăluită cu plăcere de aerul Înțepător din grădină. Mă las pe vine pe stâncile artificiale. Haide, Kate, ce ți-a venit de l-ai făcut praf pe bătrânelul acela inofensiv? Te-ai dat mare. I-ai arătat că nu ești doar o blondă Într-un deux-pièces. Nu avea nimic cu tine. Cum putea bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
picioarele ude, dar se simțeau atât de bine. Înfofoliți În trei straturi de haine, Ben și Emily se joacă mulțumiți lângă șuvoiul de culoarea cafelei cu lapte care iese la suprafață din coasta dealului din spatele golfului Whitesands și spumegă pe stânci până să se verse În mare. Emily a construit un castel cu grădini acvatice și o fântână arteziană făcută dintr-o scoică, iar Ben culege câte o pietricică pe care o duce până la marginea șuvoiului, o aruncă În apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cuvintele pe care i le lasă Rosmini lui Manzoni, prietenul său; pe patul de moarte îi scria acestuia trei cuvinte ca testament spiritual: A ADORA, A TĂCEA, A TE BUCURA. Citim în același Decret despre virtuțile sale: "Dumnezeu a fost stînca pe care a clădit edificiul vieții sale spirituale, al învățăturii sale și al slujirii sale bisericești. Nu s-a încrezut în forțele sale proprii, dar s-a încrezut cu umilință și bucurie în Providența Divină". Cît privește publicarea în limba
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ei și "originea acelui unic Episcopat", după cum spune marele Episcop și Martir din Cartagina, "era susținută de toți"98. Numai unuia singur i s-a încredințat ce li se dăduse tuturor în comun; și pe acela unic, asemenea unei singure stînci dintr-o bucată, s-a construit acea Biserică pentru care toți erau în mod egal temelie împreună cu stînca. 49. Cunoașterea acestei unități perfecte a ierarhiei, care este o expresie foarte frumoasă și reflexul desăvîrșit al unității interioare a spiritului, făcea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
98. Numai unuia singur i s-a încredințat ce li se dăduse tuturor în comun; și pe acela unic, asemenea unei singure stînci dintr-o bucată, s-a construit acea Biserică pentru care toți erau în mod egal temelie împreună cu stînca. 49. Cunoașterea acestei unități perfecte a ierarhiei, care este o expresie foarte frumoasă și reflexul desăvîrșit al unității interioare a spiritului, făcea să crească inima primilor succesori ai Apostolilor, care simțeau așa cum erau ei răs-pîndiți printre neamuri că sînt persoane
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca să spunem așa, întregul corp al Bisericii, nefiind o ierarhie goală de conținut și întîmplătoare care să se împăuneze numai cu un titlu. 56. În cele din urmă și în al șaselea rînd, autoritatea generală a Papei, cea mai importantă stîncă întotdeauna de neclintit în marea masă a episcopatului adevărată piatră de temelie dă identitatea veșnică tuturor Bisericilor militante. În toate nevoile lor, Bisericile și Episcopii din întreaga lume apelează la el ca la un tată, judecător, învățător, conducător, izvor central
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
este liber, tocmai pentru că este de neîmblînzit, fiind superior virtuții care îl înalță și superior puterii oamenilor, tocmai din acest motiv "freamătă neamurile iar popoarele cugetă deșertăciuni"; tocmai din acest motiv pămîntul întreg și infernul se ridică împotriva lui, singura stîncă pe care nu au reușit s-o doboare; tocmai din acest motiv se înfăptuiesc rapid atîtea disensiuni între oameni, atunci cînd este vorba să se unească cu relele împotriva mai-marelui vizibil al Bisericii. Și tocmai din acest motiv nu doar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
scoase la mezat; că Biserica trebuia să confere scaunele; că acestea erau destinate urmașilor Apostolilor, cei chemați de Cristos, prin intermediul alegerilor; regelui îi repugna să trimită și să primească scrisori și misiuni diplomatice 226: Pascal rămînea de neclintit precum o stîncă; Sf. Anselm, pe vremea aceea Primat al Angliei, îl susținea. Acest sfînt Arhiepiscop, din cauză că luptase pentru libertate, suferise deja prea multe persecuții și exilări din partea predecesorului lui Henric, Wilhelm, care, în pofida schimbării de politică ce a rezultat din onorabila în-scăunare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nevoie de bisturiu. Este adevărat că procesele pentru simonie au dispărut în vremurile noastre? Cine va îndrăzni să le reintroducă? Dar este poate acesta semnul sigur că au încetat acele cumplite vicii sau că, mai degrabă, și-au găsit o stîncă de necucerit unde să nu mai poată fi combătute? De ce oare își dorește principele atît de mult să îi revină numirea Episcopilor? Este poate datorită faptului că îi pasă de binele Bisericii? Dacă ar fi așa, este evident că ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
conducători să fie o povară mi-zerabilă pe care să o accepte cu răbdare, din dragoste pentru Dumnezeu, dar fără entuziasm 258. Acești oameni ai Evangheliei, pe care adevărul i-a făcut liberi, sînt și temuți de politica lumească, ca niște stînci care i se opun între-prinderilor sale zadarnice; și, de aceea, Biserica îi vede prea rar în rîndurile episcopilor (deși erau foarte mulți în vremurile de început), lumea duce lipsă de propovăduitori sinceri ai Evangheliei, justiția eternă este privată de învățători
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
așa) este o șansă imensă în lumea modei. Era locul ideal pentru un costum de baie alb, din două piese, cu catarame argintii la șolduri. Am înaintat agale prin bar și am ieșit la piscina situată pe o margine de stâncă, deasupra oceanului. Tocmai voiam să mă așez pe un scaun, când cineva m-a strigat „Hei, aici!“ Era Jazz Conassey. Bine’nțeles. M-am dus spre locul unde era tolănită ca un covrigel bronzat pe o salteluță albă. Bună, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și cercetam emblemele firmelor de servicii financiare care licăreau În Întunecimea intrărilor, am socotit că economia și mîndria civică a acestei relicve geo-politice erau devotate escrocării statului spaniol, spălării de bani și contrabandei cu parfumuri și produse farmaceutice fără taxe. Stînca era mult mai mare decît mă așteptasem, Înălțîndu-se ca un policar, simbolul local al Încornoraților, În nasul Spaniei. Tavernele lascive aveau un farmec viril, asortîndu-se prin asta cu șalupele din port, ale căror motoare puternice se răceau după cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
data de 15 iunie, Întîmplător ziua oficială de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus de vreun polițist spaniol psihopat care protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul uscat ca iasca al vilei... Dar de fapt focul fusese aprins de un piroman care pătrunsese În conac și Își Începuse lucrarea ucigașă Încă de pe scara interioară. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare viteză, care nu după mult timp Înconjură o plajă de culoarea limonitului și dezvălui o peninsulă arătoasă, din stîncă bogată În minereu de fier. Aceasta era Estrella de Mar, la fel de generos dăruită cu păduri și priveliști precum Cap d'Antibes. Un refugiu naval mărginit de baruri și restaurante, o semilună de nisip alb și un mic port plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la genunchi. îmi tampona rana, aplecat, și în timpul ăsta îmi povestea despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles grozăvia care se petrecuse și de care eu nu avusesem habar. Eduard căzuse nu oricum, ci de la mare înălțime, căzuse de pe stânca pe care o escalada, și căzuse rău de tot, își zdrobise pur și simplu piciorul drept sub greutatea trupului. Avusese noroc că supraviețuise și se alesese doar cu contuzii și o fractură de picior. Dar avea nevoie de o perioadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe nori. Nu am visat niciodată întoarcerea dinspre înalturi, dar dacă aș visa-o ar fi tot sub forma unui înot lin prin aer, nu a unei prăbușiri. Niciodată a unei prăbușiri! Și totuși, Eduard că zuse. Căzuse de pe o stâncă, se prăbușise în gol. — Vreau să-l văd! Cu atât mai mult vreau să-l văd, Bobo! Trebuie să-l văd! am strigat, ridicându-mă de pe canapea. Bobo m-a tras de mână cu blândețe și m-am așezat din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-o fotografie. Drept urmare, se trezise într-un pat de spital, cu fotografia imortalității lui aparente zăcând pe o noptieră jerpelită lângă el. Nici măcar nu se vedea bine silueta de pe stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în sine. Putea fi oricine altcineva acolo sus. încercase să ia totul în glumă. Să râdă singur de aspectul de mumie pe care îl avea, bandajat de sus până jos și înțepenit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel moment, Eduard retrăise cu ochii deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă în jos, înspre nimeni și nimic. Abia din seara aceea simțise că s a rupt ceva în el. Și nu era vorba numai de picior. Din noaptea aceea începuse să-l bântuie coșmarul în somn. Cum naiba
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]