9,252 matches
-
Schlegel identifică „substanța și chintesența mulțimii de spectatori”. Cel care este conștient de faptul că are în fața ochilor o operă de artă intră în opoziție cu acela care se vede constrâns să perceapă în personajele de pe scenă ființe reale. Corul tragediei primitive (sau cel al satirilor) trăiește într-un timp care îi este acordat sub sancțiunea mitului și a cultului. Satirul își duce viața eternă sub masca unei civilizații, rămânând mereu același, în ciuda generațiilor succesive sau a istoriei popoarelor. De aceea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se anulează treptat. Corul aduce consolare durerii, conține un element letargic în care sunt atenuate toate limitele și piedicile existenței obișnuite. Astfel, umanitatea de astăzi pare a fi involuat, raportându-ne la vechii greci dominați de optimismul lui Socrate. Moartea tragediei grecești a implicat renunțarea la ideea nemuririi, a readus în conștiința națională seninătatea elenă. Totuși, moartea tragediei a însemnat apariția unei noi specii de artă care o venera ca pe un model-comedia antică (teatrul lui Euripide). Drama lui nu reprezintă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și piedicile existenței obișnuite. Astfel, umanitatea de astăzi pare a fi involuat, raportându-ne la vechii greci dominați de optimismul lui Socrate. Moartea tragediei grecești a implicat renunțarea la ideea nemuririi, a readus în conștiința națională seninătatea elenă. Totuși, moartea tragediei a însemnat apariția unei noi specii de artă care o venera ca pe un model-comedia antică (teatrul lui Euripide). Drama lui nu reprezintă decât un „fenomen rece și aprins totodată, la fel de apt să înghețe sau să ia foc”, ce aduce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prim-plan contemplarea apolinică, idei paradoxale și reci; extazul dionisiac tinde spre patos și nu spre acțiune. Așadar, primul pas spre depărtarea de originea divină a omului reprezintă, analizând ideile lui Nietzsche, substituirea adevăratei origini a artei neplastice adică moartea tragediei. Apropierea de natura umană a însemnat revoluția dogmatică (omul în ipostaza divinității a trecut în cea a muritorului) și artistică (omul nu se mai confundă cu opera de artă, este artistul care o contemplă). Religia contemporană se confruntă cu ideea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Fuchsiada. Poem eroico-erotic și muzical, în proză). Metoda scriiturii urmuziene este a dicteului automat care asociază termeni aparținând unor câmpuri semantice aparent incompatibile, de aici o anticipare a literaturii absurdului. Filonul literaturii absurdului, considerându l pe Urmuz unul dintre precursorii „tragediei limbajului", a fost explorat postum. Mai aproape poate de spiritul dadaist deși nu pare să fi avut cunoștință de existența curentului Dada prin gustul primejdios pentru hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, decât de suprarealismul adversar principial al lucidității
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
decis să monitorizeze presa națională și internațională pe parcursul unei luni și să analizeze unele situații care lezează drepturile omului. S-au reliefat astfel dreptul la învățătură, la muncă, la acces la cultură. Conflictul din fâșia Gaza a scos în evidență tragediile provocate de război, existența amenințată de violență, absența condițiilor normale de muncă sau învățătură. Un element remarcabil l-a constituit promulgarea unei legi în Franța, care prevede gratuitatea intrării la toate muzeele naționale pentru tinerii cu vârste sub 25 de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trecut aproape o jumătate de ceas...”. Timpul e o iluzie! Iluzia lui Gavrilescu, profesorul de pian, e inversă aceleia a pustnicului Naranda. Situata cronologic între aceste doua etape distincte, apărând în 1959, nuvela La țigănci ilustrează, ca temă, drama (chiar tragedia, ar spune personajul principal) omului profan, incapabil de a descifra semnele mitice, de a învinge amnezia conștiinței moderne, de "a trăi mitul" și a-1 reintegra în spațiul profan, redând evenimentelor" caracterul semnificativ și exemplar al întâmplărilor originare. Sub aspectul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a săvârșit păcatul originar, care a ratat la începuturi și rateaza în continuare, fără capacitatea inițiatică de salvare. Gavrilescu a ratat, în tinerețe, o mare iubire, pentru nemțoaica Hildegard, iubirea unică, primordială, și de aici începe ceea ce numește el însuși „tragedia vieții mele”. Dacă ne-am situa numai în planul realului, așa cum este perceput de personajul principal, facticitatea nuvelei s-ar putea rezuma cu ușurință. Acțiunea începe pe una din străzile Bucureștilor, într-o dupăamiază caniculară, pe la ora trei, când profesorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sens invers, însa îl pierde și nimerește în cele din urmă, mai mult din curiozitate, la țigănci. Aici este pus sa aleagă, dintre trei fete tinere, pe cea care este țigancă, dar, din două încercari, nu reușește. Le povestește acestora "tragedia vieții" sale, marea iubire pentru Hildegard, pe care o pierduse pentru mai comuna Elsa, cu care se și căsătorise. Fetele îl părăsesc și Gavrilescu rătăcește printr-un labirint ciudat, se înfășoară la un moment dat chiar într-o draperie, ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la Charlottenburg, uită de Hildegard, marea lui iubire, și, din milă, se dedică Elsei, viitoarea soție. „Zu-spät!”, „Prea tarziu!” îi răspunde conștiința involuntară, el ratase trăirea adevărată a acelui timp, savârșise păcatul inițial, primul din șirul de greșeli ale vieții, „tragedia vieții mele”, soluția cea mai rea din multe posibile: „Dacă în seara aceea, la Charlottenburg, n-aș fi intrat cu Elsa într-o berărie, [...] viața mea ar fi fost alta." Ca în apropierea unei mari surse de energie, el simte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zonă privilegiată și reintră în trecut, rămânând acolo pentru o vreme nedefinită, rătăcind printre fantomele propriei vieți: dacă nu ar fi întâlnit-o pe „fata tânără care plângea cu hohote, plângea cu obrazul ascuns în mâini”, ar fi fost evitată tragedia vieții sale. Încurcat de viitor, el se refugiază în trecut, rătăcindu-se în labirintul miilor de posibilități pe care le-ar fi avut ca să-și schimbe destinul, dar pe care le-a ratat din cauza incapacității de a simți adevarata față
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
conțin particular mi, exprimând ideea de micșorare. Anton Dumitriu relevă faptul că mitul nu este o simplă poveste, ci un liant între două planuri ontologic diferite. El pornește de la definiția aristotelică din Poetica :„Imitația acțiunii este ceea ce constituie subiectul oricărei tragedii. Fiind imitație, mitul se plasează la un alt nivel decât acela al faptelor de imitat, la nivelul reprezentării, cu atât mai eidențiat, cu cât este vorba despre spectacolul dramatic de tragedie. Trei termeni concură în această definiție: realitatea de imitat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din Poetica :„Imitația acțiunii este ceea ce constituie subiectul oricărei tragedii. Fiind imitație, mitul se plasează la un alt nivel decât acela al faptelor de imitat, la nivelul reprezentării, cu atât mai eidențiat, cu cât este vorba despre spectacolul dramatic de tragedie. Trei termeni concură în această definiție: realitatea de imitat, povestea care o imită și care face „subiectul’’ tragediei (mythos) și, în sfârșit, tragedia care reprezintă povestea (mythos). Gândirea Greciei antice nu s-a despărțit niciodată de mit, relația mythos-logos fiind
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nivel decât acela al faptelor de imitat, la nivelul reprezentării, cu atât mai eidențiat, cu cât este vorba despre spectacolul dramatic de tragedie. Trei termeni concură în această definiție: realitatea de imitat, povestea care o imită și care face „subiectul’’ tragediei (mythos) și, în sfârșit, tragedia care reprezintă povestea (mythos). Gândirea Greciei antice nu s-a despărțit niciodată de mit, relația mythos-logos fiind complexă, iar aceasta nu s-a interupt nici măcar atunci când logos-ul a făcut efortul de a se izola
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de imitat, la nivelul reprezentării, cu atât mai eidențiat, cu cât este vorba despre spectacolul dramatic de tragedie. Trei termeni concură în această definiție: realitatea de imitat, povestea care o imită și care face „subiectul’’ tragediei (mythos) și, în sfârșit, tragedia care reprezintă povestea (mythos). Gândirea Greciei antice nu s-a despărțit niciodată de mit, relația mythos-logos fiind complexă, iar aceasta nu s-a interupt nici măcar atunci când logos-ul a făcut efortul de a se izola în expresia conceptuală, în abstracțiile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Rutebeuf este considerată prefaustiană, deoarece nu prezintă sensul revoluționar caracteristic Reformei. Pe baza acestor legende Faust-ul goethean este structurat într-o formă involtă tipic barocă, încapsulând trei mituri distincte : componentele theophiliană, paracelsiană și simoniană. Mitul theophilian, componenta cadrului central al tragediei Faust, constituie motivul rebeliunii, dar, spre deosebire de cea a titanilor prometeici îndârjiți împotriva zeilor , aici se reduce totul la actul de încălcare a perceptelor olimpiene prin asocierea cu spiritul răului, în vederea obținerii tuturor privilegiilor oprite de justiția divină. Mitul paracelsian curge
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ce protejează trunchiul poemului ghoetean. Simion magul, de care se vorbește în Faptele apostolilor va fi pregătit de Diavol și se va înălța la cer în prezența împăratului Nero. Pe de alta parte, Hegel afirmă că : „... vreau să amintesc [...] de tragedia filozofică absolută. Faust a lui Goethe, în care, pe de o parte, nesațul de cunoaștere, iar pe de altă parte viața mondenă și plăcerea lumească și în general încercarea tragică de a împăca știința și străduința subiectivă cu absolutul în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poate spune că mitul central al operei este mitul gnoseologic, căci, după cum am spus, personajul, prin toate acțiunile, faptele, gândurile, dorește să aspire către cunoașterea absolută și face tot posibilul să o dețina. Capitolul 4: Faust-ul goethean Povestea unei capodopere Tragedia goetheana tratează ideea formării unui om în devenire, proiectat pe ecranul unor succesiuni de întâmplări. Lucrarea se referă la educație, la pregătirea exemplarului uman pentru societate și mai ales la idealul omului. Faust-ul lui Goethe deschide travaliul tuturor experiențelor omului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
opera a fost publicată tocmai în anul 1832, cu câteva luni înaintea morții poetului. Materialul brut ce a stat la baza poemului goethian îl constituie opera lui Christoph Wagner cunoscută de poet încă din copilărie, idila din prima parte a tragediei a fost inspirată din versiunea lui Nicolai Pfityner. Dacă la început vibrează povestea atât de coerentă a Margaretei, ce consumă prima parte a tragediei, torentul de alegorii, precum si libertatea de abstracții ce urmează proiectează într-un mod ieșit din comun
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
constituie opera lui Christoph Wagner cunoscută de poet încă din copilărie, idila din prima parte a tragediei a fost inspirată din versiunea lui Nicolai Pfityner. Dacă la început vibrează povestea atât de coerentă a Margaretei, ce consumă prima parte a tragediei, torentul de alegorii, precum si libertatea de abstracții ce urmează proiectează într-un mod ieșit din comun o impresie de arbitrar și amestec de momente ce ies din scara operei. Adevărata substanță a tragediei goetheene începe din clipa când Faust, depășind
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a Margaretei, ce consumă prima parte a tragediei, torentul de alegorii, precum si libertatea de abstracții ce urmează proiectează într-un mod ieșit din comun o impresie de arbitrar și amestec de momente ce ies din scara operei. Adevărata substanță a tragediei goetheene începe din clipa când Faust, depășind eșecul, pășește în lumea tumultoasă a experiențelor vieții, ținând la atingerea idealului. Așadar prima parte a tragediei constituie doar celula ce va forma mai târziu un organism. Thomas Mann subliniază în câteva fraze
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o impresie de arbitrar și amestec de momente ce ies din scara operei. Adevărata substanță a tragediei goetheene începe din clipa când Faust, depășind eșecul, pășește în lumea tumultoasă a experiențelor vieții, ținând la atingerea idealului. Așadar prima parte a tragediei constituie doar celula ce va forma mai târziu un organism. Thomas Mann subliniază în câteva fraze cazul acestei opere: „Astfel, Faust este la obârșia sa o genială viziune de student care-și bate nițeluș joc de facultăți și de profeosri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cum întreaga fabulație faustică s-a oglindit în viața lui Goethe, ar fi o greșeala să-l identificăm până la confundare pe Goethe cu Faust. Însă intervine puterea modificatoare a metaforei ce poate preschimba un lucru până la nerecunoaștere. Este adevărat ca tragedia Faust a fost declarată opera care îl întruchipează cel mai bine pe autorul ei. În Faust, încă de la începutul narațiunii suntem pătrunși de cântul unui suflet mare ce se dezvăluie. Goethe a simtit încă de tânăr cum sub pragul conștiinței
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care nu dovedește nimic o monografie concentrată a iubirii latente, nemărturisite și relevate de absența sau senzația pierderii ființei dragi, Jocurile Daniei vorbesc de pasiune și de adorație rămase fără finalitate, de sentimente debordante cultivate dar neîmpartășite, de o adevărată “tragedie sentimentală.”<footnote Mihai Zamfir, op. cit., p. 117 footnote> Cel mai analitic roman al curentului își îndreaptă atenția spre fervoarea insatisfacției ca o boală exemplară a începutului de secol al XIX-lea, și nu spre dinamica individuală a conștiinței și afectivității
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bomboane, cei doi plătesc nemțește iar bărbatul îi declară, meschin, că nu vrea să o transforme într-o femeie întreținută. El îi oferă tinerei doar „satisfacții pure”: îi ține conferințe pe teme literare, îi analizează fabulele lui La Fontaine sau tragediile lui Racine și o bombardează cu Proust în pat, la puțin timp după ce actul amorului fizic s-a consumat. Luciditatea se obține prin variațiuni pe aceeași temă sufletească, prin trăirea simultană a unor sentimente contradictorii. Eroul trăiește falsificându-se pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]