15,959 matches
-
deruleze diferite etape ale dezvoltării ei. G. Guillaume distinge timpul care exteriorizează verbul și îl explică și timpul care îl interiorizează și îl implică, distincție care corespunde diferenței dintre timpul verbal și aspect. Timpul explicat vizează dimensiunea propriu-zis temporală a verbului, capacitatea care permite localizarea unui eveniment în timp. În cazul actualizării verbului, timpul implicat este reprezentat în fluența diferitelor maniere de manifestare a timpurilor verbale. Problema timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbul și îl explică și timpul care îl interiorizează și îl implică, distincție care corespunde diferenței dintre timpul verbal și aspect. Timpul explicat vizează dimensiunea propriu-zis temporală a verbului, capacitatea care permite localizarea unui eveniment în timp. În cazul actualizării verbului, timpul implicat este reprezentat în fluența diferitelor maniere de manifestare a timpurilor verbale. Problema timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul istoriei și timpul povestirii, raport care relevă trei tipuri de fenomene: 1
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care unitățile gramaticale au un rol important, căci ea stabilește raportul dintre mesaj și realitate. În această perspectivă, topogeneza își propune studiul procesului de actualizare a substantivului, în paralel cu cronogeneza propusă de G. Guillaume, care are în vedere actualizarea verbului. Topogeneza presupune geneza unei imagini a spațiului, cea care ține de reprezentările unităților nominale și pronominale, atunci cînd reprezentarea timpului este oferită de verb. Actualizarea presupune introducerea criteriului realității în imaginea lingvistică, garanția realității obiectelor descrise prin mesaj fiind produsă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizare a substantivului, în paralel cu cronogeneza propusă de G. Guillaume, care are în vedere actualizarea verbului. Topogeneza presupune geneza unei imagini a spațiului, cea care ține de reprezentările unităților nominale și pronominale, atunci cînd reprezentarea timpului este oferită de verb. Actualizarea presupune introducerea criteriului realității în imaginea lingvistică, garanția realității obiectelor descrise prin mesaj fiind produsă de subiect. Pronumele eu devine astfel centrul tuturor celor ce se construiesc prin operațiile actualizatoare, care realizează "topoteza subiectului". Din perspectivă lingvistică, construcția etapelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are valoare de substantiv, înțelegîndu-se prin aceasta că se încadrează într-o anumită clasă morfologică; în analiza sintactică însă, valoarea este de subiect, vizîndu-se în acest caz funcția în propoziție. În gramatică, se mai întîlnesc formulări precum valorile modale ale verbelor, valorile prezentului sau valorile conjunctivului, unde valoare este folosit pentru "conținut semantic; înțeles" sau "statut, posibilitate de folosire". Se poate constata astfel că, în discursul lingvistic, cuvîntul valoare se folosește uneori ca sinonim pentru unii termeni de specialitate, dar el
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai multe decenii a vizat elaborarea de gramatici (structurale) și de dicționare. Lucrări notabile: (în colab. cu Lagane, René) Dictionnaire de la langue française classique, Librairie classique Belin, Paris, 1960; Grammaire structurale: nom et pronom, Larousse, Paris, 1965; Grammaire structurale: le verbe, Larousse, Paris, 1965; Grammaire structurale: la phrase et les transformations, Larousse, Paris, 1969; (în colab. cu Dubois-Charlier, Françoise) Eléments de linguistique française, Larousse, Paris, 1970; (în colab. cu Dubois, Claude) Introduction à la lexicographie: le dictionnaire, Larousse, Paris, 1971; (în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s-au publicat postum, iar unele dintre manuscrise rămîn încă needitate: Leçons de linguistique de Gustave Guillaume 1948-1949 (série B). Psycho-systématique du langage. Principes, méthodes et applications, 1. Les Presses de l'Université Laval - Québec, Klincksieck - Paris, 1971; Temps et verbe. Théorie des aspects, des modes et des temps suivi de L'architectonique du temps dans les langues classiques, Honoré Champion, Paris, 1984 (manuscrisul original din 1929). John J. GUMPERZ (1922-2013), sociolingvist american, profesor de antropologie la Universitatea din California. Studiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
achizițiile lingvisticii structurale și, mai tîrziu, ale funcționalismului și ale generativismului, în descrierea limbii române. Coordonatoare a ultimei ediții a gramaticii academice (din 2005), Valeria Guțu-Romalo a realizat și alte studii de referință: Morfologie structurală a Limbii Române (substantiv, adjectiv, verb), Editura Academiei, București, 1968; Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973; Aspecte ale evoluției limbii române, Editura Humanitas Educațional, București, 2005; Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, Editura Humanitas Educațional, București, 2008 (ediția I
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1936), profesor la Lancaster University, specialist în lingvistică și pragmatică. Principalele contribuții: English in Advertising, Longman, London, 1966; A Linguistic Guide to English Poetry, Longman, London, 1969; Towards a Semantic Description of English, Longman, London, 1969; Meaning and the English Verb, Longman, London, 1971; Semantics, Penguin Books, Harmondsworth, 1974; (în colab. cu Svartvik, J.) A Communicative Grammar of English, Longman, London, 1975; Explorations in Semantics and Pragmatics, Benjamins, Amsterdam, 1980; (în colab. cu Short, M. H.) Style in Fiction. A Linguistic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care comunică la început pe mess sunt serverele unei lumi umanofage, o lume ahtiată după consumarea oricărei bucăți de „carne vie“, fie că e vorba de o știre live sau de un om. „A mânca“ e cel mai contemporan extensibil verb cu putință, cea mai activă strategie de consumism intim și social. După ce se cunosc pe mess - atât cât poate fi vorba de o cunoaștere prin interfața ecranului -, tinerii se întâlnesc și recurg la un joc-șoc adrenalinic, în care devoratoarea (Sabina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
conștient de implicațiile ei. Textul lui Bauersima este un text socio-politic, o radiografie a extensiilor libertății din planul personal în cel religios și moral. Bauersima propune o video-dramaturgie, un schelet dramatic cu carne crudă. „A mânca“ devine cel mai activ verb al societății hiperconsumiste, devine un fel de locomotivă a relațiilor cotidiene. 69 este unul dintre puținele spectacole contemporane din România. Teatrul Național „Mihai Eminescu“, Timișoara. 69 de Igor Bauersima. Traducere de Ciprian Marinescu și Antal Idiko. Un spectacol de Alexandra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
chiar variante de analiză. Romancierul face mai vizibilă experiența de zi cu zi a oricărei ființe vii, om sau animal: oscilarea între nevoia de a se ascunde și dorința de a se arăta, potrivit situației - de la teamă la iubire... Folosiți verbul „a psihanaliza“. Psihanaliza se numără printre instrumentele de care dispun romancierii de aproape un secol. Fac trimitere la Italo Svevo. În secolul al XIX-lea, romanele erau populate de medici și preoți. În prezent, un psihanalist are un rol important
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
-o ca avans, cu câțiva ani înainte. În momentele în care scriu sunt ceea ce se poate numi „scriitor“, apoi sunt ca un actor la televiziune, ceea ce mă amuză, pentru că am turnat filme și am dirijat actori, în cazul în care verbul „a dirija“ convine! Tehnic vorbind, un scriitor trebuie să fie singur pentru a se putea concentra și a-și termina frazele. Un cineast intră în contact cu alți oameni cu care discută, pe care îi poate asculta, atinge. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de la stînga”, din perspectiva propozițiilor precedente. Iar în acele propoziții găsim indicii gramaticale diverse, care fie dezvăluie evenimente narative de o importanță esențială, tratabile ca atare, fie, dimpotrivă, ne arată că sînt lipsite de importanță în cadrul intrigii. Putem începe cu verbele finite din propozițiile de început (s. ns.): Ședea la fereastră și privea cum se lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
începe cu verbele finite din propozițiile de început (s. ns.): Ședea la fereastră și privea cum se lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă cu ușurință: comparați „Era obosită” cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă cu ușurință: comparați „Era obosită” cu „Pleca de acasă”. Verbele statice exprimă stări de lucruri și procese „pasive
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă cu ușurință: comparați „Era obosită” cu „Pleca de acasă”. Verbele statice exprimă stări de lucruri și procese „pasive” de cunoaștere și percepție (știa spaniola); verbele dinamice descriu evenimente și procese active, ca și procese mentale „active” (învăța spaniola). În paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă cu ușurință: comparați „Era obosită” cu „Pleca de acasă”. Verbele statice exprimă stări de lucruri și procese „pasive” de cunoaștere și percepție (știa spaniola); verbele dinamice descriu evenimente și procese active, ca și procese mentale „active” (învăța spaniola). În paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a sta, a se sprijini) sînt folosite în mod static. Să ne îndreptăm totuși atenția asupra
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de acasă”. Verbele statice exprimă stări de lucruri și procese „pasive” de cunoaștere și percepție (știa spaniola); verbele dinamice descriu evenimente și procese active, ca și procese mentale „active” (învăța spaniola). În paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a sta, a se sprijini) sînt folosite în mod static. Să ne îndreptăm totuși atenția asupra presupoziției (îndoielnice) că, în prezentarea evenimentelor narative, trebuie să avem în vedere mai ales verbele finite. Dar aproape oricare parte a unei propoziții
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a sta, a se sprijini) sînt folosite în mod static. Să ne îndreptăm totuși atenția asupra presupoziției (îndoielnice) că, în prezentarea evenimentelor narative, trebuie să avem în vedere mai ales verbele finite. Dar aproape oricare parte a unei propoziții dintr-o frază poate exprima schimbarea unei stări, inclusiv verbele non-finite (în italice): a) Chick i-a urmărit pe bărbați cum îl înfruntă pe McAndrew, îl împușcă, îi aruncă trupul într-o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mod static. Să ne îndreptăm totuși atenția asupra presupoziției (îndoielnice) că, în prezentarea evenimentelor narative, trebuie să avem în vedere mai ales verbele finite. Dar aproape oricare parte a unei propoziții dintr-o frază poate exprima schimbarea unei stări, inclusiv verbele non-finite (în italice): a) Chick i-a urmărit pe bărbați cum îl înfruntă pe McAndrew, îl împușcă, îi aruncă trupul într-o căruță, îl cară într-un fund de grădină și îl îngroapă. Iar evenimentele narative pot fi de asemenea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
locul de îngropăciune și îngroparea acestuia. Dar cred că toți sîntem de părere că varianta a funcționează mai bine decît varianta b ca narațiune, și că o a treia alternativă, care prezintă confruntarea și împușcarea ș.a.m.d. prin intermediul verbelor finite principale este de preferat ambelor. Justificăm astfel argumentul conform căruia căutăm evenimente narative în special în verbele finite. Verbul finit, pe scurt, este vehiculul uzual, nemarcat și preferat cînd e vorba să exprimăm sau să realizăm intrigi, în timp
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]