70,946 matches
-
atunci alipirea ei constituie o anexiune, adică un act de cucerire și silnicie... Menținerea sau sporirea anexiunii Marilor-Ruși, este declarată de guvern ca anulată, imediat și fără rezervă.” Este mai clar ca lumina soarelui că această declarație programatică, principială și fundamentală, a primului guvern sovietic angajează cu sfințenie toate guvernele comuniste care stau pe baza ideologiei autentice a lui Lenin. Și este tot atât de clar că, în baza acestei declarații, Rusia lui Lenin a anulat, „fără rezervă”, anexarea de către țarismul rus a
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
de percepție, cooperativa de consum. La 28 iunie 1940, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov și protocolului adițional secret din 23 august 1939, Uniunea Sovietică ocupă Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. În viața poporului moldovenesc s-a produs o schimbare fundamentală de regim politic, structură socială și mod de viață. Trecerea de la capitalism la socialism a însemnat o experiență dureroasă pentru ciocâlteneni. Promovarea politicii de constrângere a agricultorilor prin impozite chinuitoare ducea la dezmoștenirea lor de pământ. La 13 iubie 1941
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
Frunză este un organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de forma plata, care îndeplinește funcția fundamentală în procesul de fotosinteză, dar servind și la respirație și transpirație. Formă plata a acestui organ vegetativ este o caracteristică a spermatofitelor și reprezintă o adaptare și o perfecționare pentru că țesutul asimilator propriu-zis să se organizeze pe o suprafata cât
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
dinspre limb. Se aseamănă cu tulpina, dar de obicei este monosimetric, planul de simetrie trecând prin partea de mijloc a feței dorsale și prin cea a feței ventrale. Țesuturile care alcătuiesc pețiolul, observate într-o secțiune transversala, sunt: epiderma, parenchimul fundamental subepidermic și fasciculele conducătoare libero-lemnoase. După formă limbului, frunzele pot fi: După alcătuirea limbului, frunzele pot fi: După marginea limbului ,frunzele pot fi: După dispoziția frunzelor pe tulpina : Eliminarea apei se face fie sub formă de vapori prin fenomenul de
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
formula 15 care minimizează cantitatea: peste toți vectorii formula 15 normalizați: În acest fel, cea mai mică valoare proprie este exprimată cu ajutorul principiului variațional. Pentru hamiltonianul lui Schrödinger formula 88 mărginit inferior, cea mai mică valoare proprie a lui este numită stare energetică fundamentală. Această energie reprezintă valoarea minimă a integralei: Partea dreaptă a egalității nu este niciodată mai mică decât cea mai mică valoare a lui formula 50; în particular, starea energetică fundamentală fiind pozitivă când formula 50 este pozitivă peste tot. Pentru potentialul formula 92
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cea mai mică valoare proprie a lui este numită stare energetică fundamentală. Această energie reprezintă valoarea minimă a integralei: Partea dreaptă a egalității nu este niciodată mai mică decât cea mai mică valoare a lui formula 50; în particular, starea energetică fundamentală fiind pozitivă când formula 50 este pozitivă peste tot. Pentru potentialul formula 92 care este mărginit inferior și nu are valoare infinită, astfel încât să dividă spațiul în regiuni care sa fie inaccesibile prin efectul de tunel, există o stare fundamentală care minimizează
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
starea energetică fundamentală fiind pozitivă când formula 50 este pozitivă peste tot. Pentru potentialul formula 92 care este mărginit inferior și nu are valoare infinită, astfel încât să dividă spațiul în regiuni care sa fie inaccesibile prin efectul de tunel, există o stare fundamentală care minimizează integrala de mai sus. În acest caz, funcția de undă cu energia cea mai joasă este reală și nedegenerată și are peste tot același semn. Pentru a dovedi acest lucru fie formula 57 funcția de undă a stării fundamentale
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
fundamentală care minimizează integrala de mai sus. În acest caz, funcția de undă cu energia cea mai joasă este reală și nedegenerată și are peste tot același semn. Pentru a dovedi acest lucru fie formula 57 funcția de undă a stării fundamentale. Partea reală si cea imaginară au stări fundamentale separate, asftel că nu pierdem din generalitate presupunând că formula 57 este reală. Presupunem acum, prin contradicție, că formula 29 schimbă de semn. Definim pe formula 96 ca valoare absolută a funcției formula 57: Integrala potențialului
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
acest caz, funcția de undă cu energia cea mai joasă este reală și nedegenerată și are peste tot același semn. Pentru a dovedi acest lucru fie formula 57 funcția de undă a stării fundamentale. Partea reală si cea imaginară au stări fundamentale separate, asftel că nu pierdem din generalitate presupunând că formula 57 este reală. Presupunem acum, prin contradicție, că formula 29 schimbă de semn. Definim pe formula 96 ca valoare absolută a funcției formula 57: Integrala potențialului și a energiei cinetice pentu formula 99 este egală
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
energiei cinetice integrată prin părți, este suma pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa fel încât gradientul să devină mai mic în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este nedegenerată. Dacă există două stări fundamentale formula 103 și formula 104 neproporționale și amândouă pozitive, atunci, o combinație liniară a celor două încă reprezintă o stare fundamentală, dar combinația lor poate fi făcută în așa fel încât să aibă o schimbare
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa fel încât gradientul să devină mai mic în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este nedegenerată. Dacă există două stări fundamentale formula 103 și formula 104 neproporționale și amândouă pozitive, atunci, o combinație liniară a celor două încă reprezintă o stare fundamentală, dar combinația lor poate fi făcută în așa fel încât să aibă o schimbare de semn. Pentru potențialul "unidimensional", "fiecare" stare
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este nedegenerată. Dacă există două stări fundamentale formula 103 și formula 104 neproporționale și amândouă pozitive, atunci, o combinație liniară a celor două încă reprezintă o stare fundamentală, dar combinația lor poate fi făcută în așa fel încât să aibă o schimbare de semn. Pentru potențialul "unidimensional", "fiecare" stare proprie este nedegenerată, deoarece numărul de schimbări de semn este egal cu numărul de nivele. Pentru bidimensional, este ușor
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
descrește exponențial, iar integrala peste K este absolut convergentă. Propagatorul Schrödinger este limita acestei expresii când z se apropie de axa imaginară, adică: și acest lucru dă o explicație mai abstractă pentru evoluția în timp a împrăștierii gaussiane. Din identitatea fundamentală exponențială, sau integrala de drum, formula: este valabilă pentru toate valorile complexe z, pentru care integralele sunt absolut convergente, încât operatorii sunt bine definiți. Astfel că, evoluția cuantică începută de la împrăștierea gaussiană, care este nucleul K al difuziunii: dă starea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
iar valoarea funcției în punctele de extrem sunt chiar valorile proprii corespunzătoare: Când matricea hermitiană este hamiltonianul, valoarea minimă reprezintă energia minimă. În spațiul tuturor funcțiilor de undă, sfera unitate este spațiul tuturor funcțiilor de undă normalizate formula 29, minimizând stările fundamentale: sau, după o integrare prin părți, devine: Toate punctele staționare sunt complex conjugate deoarece integrantul este real. Pentru că punctele staționare sunt valori proprii, orice combinație liniară dă un punct staționar, iar părțile reale și imaginare sunt ambele puncte staționare. Pentru
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
staționare sunt complex conjugate deoarece integrantul este real. Pentru că punctele staționare sunt valori proprii, orice combinație liniară dă un punct staționar, iar părțile reale și imaginare sunt ambele puncte staționare. Pentru o particulă aflată într-un potențial pozitiv definit, starea fundamentală a funcției de undă este reală și pozitivă, și are o interpretare duală ca probabilitate de densitate într-un proces de difuziune. Analogia dintre difuziune și mișcarea cuantică nerelativistă, descoperită și exploatată de Schrödinger, conduce la mai multe soluții exacte
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
descoperită și exploatată de Schrödinger, conduce la mai multe soluții exacte. O funcție de undă pozitiv definită: este o soluție a ecuației lui Schrödinger independentă de timp cu m = 1 și având potențialul: cu energia totală zero, W fiind logaritmul stării fundamentale al funcției de undă. Termenul care conține derivata secundă este de ordin superior în formula 4 și ignorându-l obținem aproximația semiclasică. Forma stării fundamentale a funcției de undă este motivată de observația că acestă stare este probabilitatea Boltzmann pentru o
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de timp cu m = 1 și având potențialul: cu energia totală zero, W fiind logaritmul stării fundamentale al funcției de undă. Termenul care conține derivata secundă este de ordin superior în formula 4 și ignorându-l obținem aproximația semiclasică. Forma stării fundamentale a funcției de undă este motivată de observația că acestă stare este probabilitatea Boltzmann pentru o problemă diferită, și anume, probabilitatea de a găsi o particulă cu energie liberă, care difuzează în spațiu, în diferite puncte date de W. În
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
unei ecuații stohastice. W ar trebui să crească la infinit, astfel încât, funcția de undă să aibă o integrală finită. Cea mai simplă forma analitică este: cu constanta arbitrară formula 232, care dă potențialul: Acest potențial descrie un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
finită. Cea mai simplă forma analitică este: cu constanta arbitrară formula 232, care dă potențialul: Acest potențial descrie un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de dimensiune. În unidimensional, potențialul corespunzător este singular în origine, unde are densitate diferită de zero: si, făcând abstacție de o variabilă recalibrată, aceasta este starea energetică cea mai joasă a unui potențial al funcției delta
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
origine, unde are densitate diferită de zero: si, făcând abstacție de o variabilă recalibrată, aceasta este starea energetică cea mai joasă a unui potențial al funcției delta, la care se adaugă o energie de stare mărginită: cu energia de stare fundamentală: având funcția de undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma dă potentialul: care poate fi identificat ca legea atracției lui Coulomb, abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
si, făcând abstacție de o variabilă recalibrată, aceasta este starea energetică cea mai joasă a unui potențial al funcției delta, la care se adaugă o energie de stare mărginită: cu energia de stare fundamentală: având funcția de undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma dă potentialul: care poate fi identificat ca legea atracției lui Coulomb, abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
stare mărginită: cu energia de stare fundamentală: având funcția de undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma dă potentialul: care poate fi identificat ca legea atracției lui Coulomb, abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce masa este reintrodusă în analiza dimensională: unde formula 244 este raza Bohr, cu energia: Ansatz-ul modifică potențialul Coulomb pentru a include termenul proporțional cu formula 247, fiind folositor la
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
funcția de undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma dă potentialul: care poate fi identificat ca legea atracției lui Coulomb, abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce masa este reintrodusă în analiza dimensională: unde formula 244 este raza Bohr, cu energia: Ansatz-ul modifică potențialul Coulomb pentru a include termenul proporțional cu formula 247, fiind folositor la calculul momentului unghiular diferit de zero. În formularea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
au loc manifestații comune ale comuniștilor, socialiștilor și radicalilor. În ianuarie 1936 CGTU s-a unificat cu CGT în ciuda diferențelor pentru a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar miniștri socialiști și radicali, susținut de PCF. În mai 1936, în urmă succesului Frontului Popular
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]