693,915 matches
-
proces de restaurare, iar din 2009 el este deschis ca muzeu militar și al fortificaților, fiind singurul fort de cărămidă din Kaunas ce poate fi vizitat. În anii 2000, diferite entități au deținut în proprietate părți din complex: Ministerul Culturii, Ministerul Apărării, Fondul Proprietății de Stat, și Primăria orașului Kaunas. Situl încă mai conține elemente de artilerie neexplorate, deși în 1995 au fost înlăturate circa 1,9 tone de explozibili. Alte probleme de restaurare sunt apariția de puțuri, slabul drenaj al
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
teritoriul orașului Sânnicolau Mare și pe cele ale comunelor Cenad, Periam, Saravale și Sânpetru Mare. Aceasta se află în imediata apropiere a drumului european E68 care leagă Ungaria de România. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
incompatibile din punct de vedere electromagnetic cu cele eliberate de CCA în baza de concurs. Problemă în cauză se referă și la televiziunea digitală, care deja se implementează în zona transnistreană. Prin scrisoarea nr. 01/1884 din 24.12.2013, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a informat CCA despre rezultatele monitorizării spectrului de frecvențe, conform căruia în eter au fost depistate două stații de televiziune digitală terestră pe canalele de televiziune 23 și 57, amplasate în zona orașului Dnestrovsc. Totodată, a
Televiziunea în Republica Moldova () [Corola-website/Science/333872_a_335201]
-
doi funcționari, iar alte șapte persoane au fost rănite grav. Pentru a evita extrădarea internațională către Austro-Ungaria, după atentat, Siguranța Generală și Poliția l-au ajutat pe Ilie Cătărău să „se evapore”, fiind evacuat din București cu un automobil al Ministerului de Interne, apoi scos clandestin din țară, cu vaporul. La 22 noiembrie 1917 a fost cel de al 22-lea vorbitor în ședința de deschidere a lucrărilor Sfatului Țării. După prima cuvântare, din soldat de rând Ilie Cătărău s-a
Ilie Cătărău () [Corola-website/Science/333144_a_334473]
-
avut loc diferite incidente, care atestă schimbarea atmosferei orașului. Atacul asupra ciclistului, care apoi a murit, incidentul cu Toratore, cel de la consiliul orășenesc, violarea unei femei. Iar acum acest ultim incident îngrozitor"", a subliniat Veltroni. Președintele Traian Basescu a cerut Ministerului de Externe să reclame Comisiei Europene faptul că Italia aplică defectuos noua legislație privind siguranța publică. De asemenea, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a cerut autorităților de la Roma să-i protejeze pe românii cinstiți. La apariția cazului „Romulus Mailat”, ministrul de externe
Romulus Nicolae Mailat () [Corola-website/Science/333084_a_334413]
-
de la București, tot Dimitrie Gusti l-a numit pe Melidon primul director al acestei instituții. Propunerea pentru această numire a fost făcută de fostul său coleg mai tânăr de la Iași V. A. Urechia, care deținea funcția de director în același minister, vechi colaborator și bun cunoscător al activității lui Melidon, pe care îl considera un "„harnic și iubitor de cultură românească impiegat al scoalelor”". A fost un ager polemist, înzestrat cu vervă umor și spontaneitate, deasemeni a fost un om sincer
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
și luminării poporului român, în al său "Lepturariu Românesc", Aron Pumnul prezentându-l ca fiind un luptător pentru dezvoltarea învățământului. Meritele sale au fost incontestabile în activitatea de îndrumare a școlii. În 1857 fiind chemat la "„direcțiunea trebilor scolare”" în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, George Melidon făcu În 1862 a fost însărcinat de către Ministerul Instrucțiunii Publice - în calitate de director general al învățământului primar, cu redactarea unui memoriu statistic privind administrarea și situația în care se găsea învățământul public și particular, memoriu
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
fiind un luptător pentru dezvoltarea învățământului. Meritele sale au fost incontestabile în activitatea de îndrumare a școlii. În 1857 fiind chemat la "„direcțiunea trebilor scolare”" în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, George Melidon făcu În 1862 a fost însărcinat de către Ministerul Instrucțiunii Publice - în calitate de director general al învățământului primar, cu redactarea unui memoriu statistic privind administrarea și situația în care se găsea învățământul public și particular, memoriu care i-a adus aprecierea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Un nou raport făcut în
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
din Israel, înființat în 1965 de către dirijorul Gary Bertini, care a fost directorul ei muzical între anii 1965-1975. La înființare numele ei a fost "Ansamblul israelian de cameră". Orchestra își are sediul la Tel Aviv-Yafo. Principalele ei subvenții provin de la Ministerul israelian al culturii și primăria Tel Aviv-Yafo. În anii 2009-2013 directorul muzical al orchestrei a fost dirijorul austriac Roberto Paternostro, Yoav Talmi - prim-dirijorul oaspete al ei, Daniel Cohen dirijorul oaspete permanent, iar violonista Elisabeth Wallfisch a fost directoarea seriei
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
Traian Borcescu, în care acesta precizează anumite amănunte privind distanțarea sa de politica mareșalului Ion Antonescu: Arhivele CNSAS conțin numeroase documente privind activitatea lt.-col. Traian Borcescu în cadrul Serviciului Special de Informații. O notă datând din 27 septembrie 1944, adresată Ministerului de Război, solicită oprirea campaniei de presă contra serviciului, care condusese la arestarea unor agenți și șefi de departamente. Campania începuse în data de 19 septembrie 1944, atunci când Gen. Aurel Aldea, noul ministru de interne, ceruse arestarea tuturor ofițerilor și
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani șef
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
l-a condus timp de 5 ani, până în 2009, din calitatea de director al CCS Pitești. În perioada 2008-2012 a ocupat funcția de președinte al Comisiei Cultură și Tineret a Consiliului Județean Ageș, iar din anul 2012 este director în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului. Deși profesia de bază este economist, fiind dublu licențiat în Contabilitate și Management, a absolvit și un master în literatură interbelică, acolo unde i-a avut ca profesori pe poetul Mircea Bârsilă și criticul Nicolae Oprea. Radiografia
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare. La începutul lunii iulie procesul de refacere era finalizat aproape în totalitate. Armata 1 avea trei corpuri de armată (1, 3 și 5) cu un total de 9 divizii
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
1917", astfel încât la 1 iulie 1917 situația marilor unități se prezenta astfel: Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era "capul puterii armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu a suferit
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu a suferit schimbări esențiale față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu a suferit schimbări esențiale față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Piazza Municipio din centrul orașului Napoli (Italia). Biserică renascentista a fost ascunsă în 1812 de către Palatul Sân Giacomo construit de regele Ferdinand I de Bourbon vizavi de fortăreața Castel Nuovo pentru a servi că un bloc central de birouri pentru ministerele guvernului său. Palatul Sân Giacomo este acum clădirea primăriei orașului Napoli. O altă biserică cu hramul Sân Giacomo degli Spagnoli se află la Romă. Biserică originală a fost ctitorita în 1540 de către viceregele spaniol Don Pedro Álvarez de Toledo, Marchiz
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
Cărpinet și Criștioru de Jos, si pe cel al orașului Vâșcau) și în cea nord-estică a județului Arad, pe teritoriile comunelor Dezna și Gurahonț. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Situl se întinde pe o suprafață de
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
anul 1896 de către regizorul Ignác Krecsányi. Dramaturgul Sándor Hevesi a scris în 1918 o piesă de teatru cu același titlu. Cea de-a treia variantă dramatică a fost realizată în 1954 de Mihály Földes și imprimată pe peliculă la comanda Ministerului Educației Publice. Imaginile au fost filmate de Tamás Farkas, iar montajul a fost realizat de Béla Somlyai. Romanul a fost ecranizat în 1964 într-un film de 158 de minute cu același titlu ("A kőszívű ember fiai"), regizat de Zoltán
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
F. D. În 1810, Timkovski a intrat în serviciul public, lucrând la Biroul Consiliului de Stat țarist. Mai târziu, a servit în calitate de conducător al cancelariei de pe lângă guvernatorul Basarabiei; ulterior, a ocupat funcția de șef al ambelor camere ale Departamentului Asiatic din cadrul Ministerului imperial al Afacerilor Externe; și, încă mai târziu, a fost președinte al Comisiei transfrontaliere din Orenburg. La cererea comandantului suprem din Georgia, Aleksei Ermolov, a fost trimis în teritoriu pentru instrucțiuni speciale. În 1825 a fost numit guvernator al regiunii
Vasili Timkovski () [Corola-website/Science/334596_a_335925]
-
luat o puază. Regimentul 59 german nu a putut să ia cu asalt pozițiile aliate până seara, pentru că au trebuit să înlocuiască unitățile Diviziei I Panzer. În timpul acelei zile, Nicholson a vorbit la telefon de mai multe ori cu responsabilii Ministerului de război, raportând evoluția luptelor. War Office se pare că a înțeles că apărătorii Calaisului nu pot face foarte mult pentru sprijinirea Corpului Expediționar Britanic și, mai mult chiar, orașul nu putea fi apărat cu succes nici dacă lui Nicholson
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
portugheză) și guvernator al Basarabiei între anii 1862 - 1863. Ivan, ful generalului-comandant de cavalerie din Țarskoe Selo, Osip Osipovici Velio, s-a născut în 1830. A fost educat la liceul imperial „Aleksandrovsk”. La absolvire, în 1847 a fost angajat la Ministerul imperial al Afacerilor Externe, și a fost un secretar senior la misiunile din Dresda (1854) și Bruxelles (1858). La începutul anilor 1860 Velio s-a întors în Rusia și a fost numit guvernator-adjunct de Herson (1861), iar apoi a ocupat
Ivan Velio () [Corola-website/Science/334597_a_335926]
-
de carieră. Este doctor în filologie , doctor în științe umaniste, scriitor, publicist și traducător. este fiul lui Dumitru Mareș, muncitor, și al Elisabetei (n. Tenea). Diplomat de carieră (1966-1999); a trecut prin concurs toate treptele diplomatice. A fost Director în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat în presa românească și străină peste 500 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice, unele cuprinse în volumele
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Consulare a României la Skopje; Chargé d’Affaires în Macedonia, după ce au fost stabilite relațiile diplomatice româno-macedoniene, stadiu pentru care a militat; 1993 - Avansat la gradul de ministru-consilier 1990-94 - Director al Direcției Relații cu Românii din Afara Granițelor; 1989 Consilier în Ministerul Afacerilor Externe; 1987-88 - Director al Centrului Cultural Român de la Paris; 1985-86 - Consilier la Ambasada României la Varșovia (prim colaborator al șefului misiunii) 1981-84 - Prim secretar la Direcția I-a Relații; 1975-81 - Al doilea secretar cu probleme de cultură și presa
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Al doilea secretar cu probleme de cultură și presa la Ambasada României la Varșovia ; 1972-74 - Al treilea secretar la Direcția I-a Relații din MAE; 1967-71 - Atașat cultural la Ambasada României la Varșovia; 1966-67 - Referent Relații la Direcția Culturală din Ministerul Afacerilor Externe. 1963-2007 - A publicat în presa românească și străină peste 400 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice. Principalele publicații în
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]