KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...276 277 278 ...289 >

7,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

Sunteți libere. Toată lumea murmură: — Da, doamnă, dar nu se mișcă niciuna. Ridic vocea: — O să put. — Nu, nu puțiți, răspund ele la unison. — Făceți-mi pe plac, țip eu. Afară! — Nu ne deranjează. Noi iubim mirosul dumneavoastră. — An-te-hai! An-te-hai se năpustește înăuntru. Da, doamnă. — Du-te imediat la eunucul-șef Shim și spune-i că servitorii mei nu-mi dau ascultare. N-o să țină, doamnă. An-te-hai își pune mâinile pâlnie la urechea mea și îmi șoptește: Mă tem că eunucul-șef Shim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o dați, zice An-te-hai încetișor. — Fă-ți datoria și nu irosi vorbe. Zâmbesc. — Așteptați-mă, doamnă. O să vă arăt ceva. An-te-hai ia repede serviciul de ceai și pleacă. Se întoarce în câteva clipe cu o cutie din hârtie în mână. Înăuntru e o pereche de fluturi de viermi de mătase. — Am asta din grădina Palatului Seninătății Binefăcătoare, zice An-te-hai. Acolo locuiesc concubinele mai în vârstă - douăzeci și opt la număr rămase în urma tatălui și bunicului Împăratului Hsien Feng. Acestea sunt animalele lor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
că păsările duc mesajele împăratului la spirite. De perete atârnă un obiect ciudat. Pe măsură ce mă apropii, îmi dau seama că e un sac de bumbac de culoarea țărânei. Călugărul explică: — Sacul i-a aparținut părintelui fondator al dinastiei, regele Nurhachi. Înăuntru sunt osemintele tatălui și bunicului regelui care au fost răpuși de dușmani. Nurhachi le-a dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o pătură în plus și mă acoperă cu ea. În clipa în care ajungem la camerele private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
timpul să o iau pe doamna Yehonala, Majestatea Voastră. Din pat nu vine nici un răspuns. Eunucul-șef Shim își repetă vorbele. Însă sforăitul este singurul răspuns al împăratului. Fără nici o ezitare, Shim le face semn altor patru eunuci să intre înăuntru. Ei se apropie de mine cu lectica. Mă apucă de brațe, mă așază în ea și mă scot afară. Chiar când Shim e pe cale să închidă ușa, un neașteptat „Nu!“, rostit pe un ton aproape tânguit rupe tăcerea din încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
A-te-hai: Am și pentru tine un dar. Își flutură din nou mâna, și eunucul ei aduce o cutiuță albastră din mătase. An-te-hai se aruncă la pământ și își face plecăciunile înainte de a lua cutia. Nuharoo îl îndeamnă să o deschidă: înăuntru e un săculeț cu tael-i. Sunt sigură că An-te-hai nu a mai avut niciodată atât de mulți bani la un loc. Ține cutia și merge în genunchi spre Nuharoo: — An-te-hai nu merită așa ceva, Majestatea Voastră! — Să te bucuri de ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în care îmi spune că da. L-am mai văzut pe prințul Kung, dar n-am mai vorbit niciodată cu el. Palanchinul lui Hsien Feng e mare cât o cameră: laturile sale sunt făcute din satin de culoarea soarelui, iar înăuntru pătrunde o lumină de un galben stins. Mă întorc spre Majestatea Sa: — La ce te uiți? mă întreabă el. Zâmbesc: — Mă întreb ce e în mintea Fiului Cerului. — O să-ți arăt ce e în mintea mea, îmi răspunde, în timp ce mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Adevărul e că suntem atacați și nu avem nici o apărare. Mă tem ca nu cumva aroganța ignorantă a Curții să ne coste dinastia. Sunt obosit, zice Hsien Feng după un moment de tăcere. Prințul Kung sună după servitori, care aduc înăuntru un scaun din răchită cu spătarul lăsat în jos. Ajutat, împăratul se așază pe el. Cu fața palidă și ochii încețoșați, rostește către fratele său: — Gândurile mele zboară precum fluturii. Nu mă mai obliga să gândesc, te rog. — Am permisiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înapoi! După ceva agitație de celaltă parte a perdelei, umbra doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi este împinsă dincoace de perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre înăuntru, ca un păianjen. Nici c-ar putea să-mi pese mai puțin. Vreau să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că este așa, doctore! pledez eu. — Succesul este în toate părțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de ea. Prințul Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Majestății Sale că îmi mor peștii în heleșteu și că mi se scutură orhideele în grădină în toiul înfloririi. An-te-hai a descoperit că rozătoare cărora le plac orhideele au mâncat rădăcinile plantelor. Cu siguranță cineva le-a băgat pe ascuns înăuntru. Plângerile mele îl irită pe soțul meu. El o crede pe Nuharoo zeița milei și îmi spune să încetez să-mi mai fac griji. Raționamentul meu este că aș putea să mă descurc cu o Nuharoo, dar nu cu trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înseamnă „minut“? — E un ac pe cadranul ceasului. — Și un „ceas“ ce e? — Ei bine, o să-ți arăt. Ceasurile sunt jucăriile împăratului. Ele arată timpul. Se ascund în cutii de metal, precum melcii în cochiliile lor și fiecare cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu prințul Ch’un. Îmi scot pensula de pudră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
la naștere. Nuharoo e redusă la tăcere, dar nu se predă. Tung Chih începe să strănute. Incapabilă să mă mai stăpânesc, mă duc la cadă și le împing la o parte pe servitoare. Îl iau pe Tung Chih și alerg înăuntru. Ceremoniile și festivitățile continuă la nesfârșit. În toiul lor, un grădinar descoperă o păpușă fetiș îngropată la mine în grădină. Pe pieptul acesteia sunt inscripționate două caractere negre care înseamnă „Tung Chih“. Împăratul Hsien Feng le convoacă pe soțiile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dinaintea altarului și aprind tămâie. Împăratul Hsien Feng și Nuharoo stau pe jilțurile din centrul sălii. Ne rugăm, în timp ce fumul de tămâie începe să umple încăperea. Se servește ceai și nuci. Când soarele ajunge deasupra sălii, Tung Chih este adus înăuntru de doi eunuci. E îmbrăcat într-o o robă aurie brodată cu dragoni și se uită în jurul său cu ochi mari. Eunucii îl așază pe masă, însă el se mișcă necontenit, fără să poată sta locului. Eunucii reușesc cumva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fugi. După părerea generalului, situația este ireversibilă - China e pierdută. Inamicul e pe cale de a-l aresta și de a-l detrona pe Fiul Cerului. — Pieptul meu, Orhideea. Majestatea Sa se chinuie să rămână pe locul său. Mă simt de parcă înăuntru ar crește buruieni și lujeri. Aud cum bate vântul printre ele atunci când respir. Masez ușor pieptul lui Hsien Feng. Acesta este un „da“ pentru vânătoare? întreabă Seng-ko-lin-chin. Dacă nu mă crezi, poți să-mi atingi burta cu mâna, îmi zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
face un efort să își stăpânească vocea tremurândă. Era o dimineață înnorată. Palatul era liniștit și nu exista nici un semn cum că ar fi ceva neobișnuit. La prânz a început să plouă. Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci am auzit tunurile. Am crezut că visez, și așa au crezut și gărzile. Unul chiar a afirmat că a auzit tunetul. Însă într-o clipă am simțit miros de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
oamenii să lase bunurile mai puțin valoroase și să le îngroape pe cele importante. Dar nu puteam să săpăm suficient de repede. Eu am îngropat tot ce-am putut, inclusiv ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai târziu aruncați în lac. Barbarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
veac, cea mai mare parte a palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi și ploi, exterioarele par să se estompeze în peisaj. Culoarea originală era nisipiul. Acum este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
violent. Tremurul începe cu degetele, apoi se întinde la braț, la umăr și la întregul corp. Transpirația îi trece prin robă, iar ochii i se dau peste cap în timp ce trage adânc aer în piept. Este chemat doctorul Sun Pao-tien. Vine înăuntru și îngenunchează lângă Majestatea Sa. Își pune capul pe pieptul lui Hsien Feng și ascultă. Mă uit fix la buzele lui Sun Pao-tien, care sunt pe jumătate ascunse de barba-i lungă și albă. Mă tem de ceea ce ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
care îl port va fi afectat de suferința mea și voi pierde sarcina. Rong îmi ia mâinile într-ale ei și zâmbește: — Soțul meu nu a putut suporta ideea pierderii unui posibil fiu. Așa că și-a croit drum cu forța înăuntru și l-a văzut pe Majestatea Sa zăcând în pat. L-am urmat pe Ch’un înăuntru și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a-i arăta disperarea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
într-ale ei și zâmbește: — Soțul meu nu a putut suporta ideea pierderii unui posibil fiu. Așa că și-a croit drum cu forța înăuntru și l-a văzut pe Majestatea Sa zăcând în pat. L-am urmat pe Ch’un înăuntru și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a-i arăta disperarea care mă apasă m-am forțat să mă înclin. Nu a trebit să mă prefac - eram cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Sa a arătat spre Su Shun și a spus că a fost ideea lui. — Știam eu! — Su Shun a părut furios, dar n-a zis nimic. Rong își îndeasă batista înapoi în buzunar. Chiar în acest moment, An-te-hai se năpustește înăuntru: — Majestatea Sa a ordonat anularea imediată a decretului. Chow Tee mi-a spus că împăratul i-a ordonat lui Su Shun să nu mai menționeze niciodată ideea asta. Când i-am prezentat-o pe Rong prințului Ch’un, nici prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
folosind pentru prima oară limbajul rezervat unui împărat: — Zhen dorește să fie lăsat în pace ca să vadă ce se întâmplă aici. Cuvântul zhen îl face pe eunucul-șef Shim să încremenească pe loc. Tung Chih profită de moment și aleargă înăuntru în sală. Imensul pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară silueta palidă de sub plapumă. Soțul meu arată de parcă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
soției de rang mai înalt.“ Aruncând o privire spre Nuharoo, care se uită în gol, Su Shun continuă: Mă tem că trebuie să îmi îndeplinesc datoria. Pocnește din degete: Gărzi! Conduse de către eunucul-șef Shim, mai multe gărzi se năpustesc înăuntru. Puneți mâna pe Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți și luați-o ca să fie pedepsită! — Nuharoo, sora mea mai mare! țip eu, sperând că ea va interveni. Tot ce trebuie să facă e să spună că am permisiunea ei de a vorbi. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cu sigiliul lui Nuharoo și al meu, îi năucește pe Su Shun și pe oamenii săi. Cu siguranță își pun întrebarea: cum a ieșit ăsta de aici? Fără nici un alt cuvânt, prințul Kung îi dă la o parte și pășește înăuntru. La vederea sicriului, prințul își pierde firea. Se dă cu capul de pământ și plînge ca un copil. Nimeni nu a văzut pe cineva atât de sfâșiat de durere în fața împăratului decedat. Kung jelește pentru că nu poate înțelege de ce Hsien

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]