8,533 matches
-
pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata se adresa cu domnule, doamnă, saluta larg, ceremonios, își scotea pălăria și se înclina, zicea am onoarea, respectele mele și alte formule de-astea care lui Fanache îi provocau greață. Îl enerva și că avea unul din băieți în clasă cu fata lui și, din clasa întâi și până acum, la liceu, cei de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca unuia capabil să țină un secret și să se bucure de toate consecințele viitoare ale acestuia -,tavanul lu’ omu’ de deasupra e înclinat!“ Într-o zi, inginerul, excedat oarecum de stăruința cu care verificam unghiurile, mi-a făcut un hatâr: mi-a repartizat o echipă de zidari adventiști. „Cu ăștia, tovarășu’ - a zis inginerul cu un glas conspirativ, de om câștigat târziu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se grăbească acasă, îl invită în birou pe șeful de la amenajări urbane, mai cheamă și un electrician și se duce cu ei să vadă ce-i cu felinarul. La fața locului s-au strâns câțiva clienți ai localului, care-și înclină capetele când în stânga, când în dreapta și-și dau cu părerea. Numai bețivul stă drept și, când apare câte un gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
etaj - socotește expert unul dintre însoțitorii primarului -, n-ar fi mult. E în limitele admise.“ „Ce limite, ce-o faci, mă, pe istețul - urlă la el o muiere -, ne zboară copiii pe ferestre. Uitați, oameni buni, chiar acum blocul se înclină. Vă jur c-am văzut eu cum se mișcă!“ „Să nu dramatizăm“, spune primarul cu o voce nițel gâtuită. Iar în sinea sa își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu străini decât cu persoanele apropiate. Cititorii care au căței înțeleg foarte bine ce spun. Cei care n-au ar putea socoti totul un delir. Și unii, și alții avem dreptate, numai că în joc intră și dreptatea cățeilor. Ea înclină balanța spre toleranță, bunătate și fidelitate. Rue de Grenelle Din romanele polițiste ale lui Simenon, mi-a rămas numele unei străzi: Rue de Grenelle. Numele și nimic altceva. Memoria mi-e plină de nume și cuvinte reziduale despre care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cele existente. Ei s-au retras îngândurați la o biserică din apropiere și au început să se roage. În timpul nopții, Papa are un vis: turnul Bisericii din Lateran, palatul în care pe atunci se afla Scaunul Apostolic, începe să se încline; Papa înmărmurește în așteptarea prăbușirii, când din umbră apare grupul sărăcuților din Assisi în frunte cu Francisc, care își sprijină umărul de peretele înclinat și cu un efort hotărât readuce masiva construcție la poziția verticală. A doua zi, ei sunt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n’y ait rien de plus réel que la vie, cette vie qui est tellement ridicule! „Mușuroiul de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mintea ei. Limba e inseparabilă de fapte, iar asta o face să devină legitimă sau inacceptabilă, frumoasă sau urâtă - am putea spune și: bună sau rea. În fiecare limbă, adică în orice soi de vorbire, sunt alți ochi. Regele se-nclină și ucidetc " Regele se‑nclină Și ucide" Deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des regele și-atât de rar dictatorul. Cuvântul „König“ șregeț sună catifelat. și deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Sunt foarte uscate și tari, ar fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă alerga prin iarbă. Scot figurile de șah din burtă și le-așez după culoare pe două rânduri. Există un singur rege, care se împleticește, se înclină. E verde, însă în timp ce se înclină devine roșu. Îl țin în mână și simt cum îi bate inima. Îi e frică și de aceea mușc din el. Pe dinăuntru e galben și moale, are carnea dulce ca o caisă, și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă alerga prin iarbă. Scot figurile de șah din burtă și le-așez după culoare pe două rânduri. Există un singur rege, care se împleticește, se înclină. E verde, însă în timp ce se înclină devine roșu. Îl țin în mână și simt cum îi bate inima. Îi e frică și de aceea mușc din el. Pe dinăuntru e galben și moale, are carnea dulce ca o caisă, și îl mănânc. Obiectele își aveau fiecare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se știu, dar nimeni nu poate dovedi nimic din ceea ce se întâmplă zilnic. Unde dispărea vreunul, în urmă rămâneau tăcerea, rudele și prietenii cu ochii măriți. Regele de la oraș nu te lasă să-ighicești slăbiciunile: când se-mpleticește, zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu poate dovedi nimic din ceea ce se întâmplă zilnic. Unde dispărea vreunul, în urmă rămâneau tăcerea, rudele și prietenii cu ochii măriți. Regele de la oraș nu te lasă să-ighicești slăbiciunile: când se-mpleticește, zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tocmai pentru a-i putea vorbi regelui fără să-i rostesc numele. Abia cu mulți ani mai târziu, când acea perioadă se depărtase îndeajuns de mine, am trecut de la vorba asta, „animalul inimii“, la adevăratul cuvânt, „rege“: și regele se-nclină nițeluș noaptea vine pe jos ca mereu doi pantofi de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste bot celălalt ne toacă mărunt și de tot se crapă de zi pantofii pălesc arțarul roșește mărul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste bot celălalt ne toacă mărunt și de tot se crapă de zi pantofii pălesc arțarul roșește mărul surâde dusu-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din limba satului în care m-am născut m-a condus de la bun început la rege: făceam din „allein - wenig - König“ o rimă încă de când mergeam cu vacile la păscut în vale: „alleenig - wenig - Kenig“1. Rima
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nimic, mai zic și azi: aha, îndată apare și regele. Când unul dintre prietenii mei a fost găsit spânzurat la el acasă, mă aflam deja în Germania. Dar acolo de unde trebuise să plec și să-mi las prietenii, regele se înclinase și ucisese din nou. Îl ucisese pe Roland Kirsch, un inginer constructor de 28 de ani care vorbea puțin și încet, nu făcea mare caz de el, scria poezii, era fotograf amator. și care nu rupsese prietenia cu mine nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile se legau în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se înclina, în anchetator exista un rege care ucide. Eram la unul dintre primele interogatorii, iar vara și ceasurile după-amiezii și umbrișul de rindea jucau toate și ele un rol. Sticla geamului reflecta luciri vălurite de soare. Pe podea se desenau arcuiri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
De neconceput ca femeile și bărbații să meargă să se tundă în același loc. Regele ținea să-și păstreze o perspectivă cât mai clară pe baza separării sexelor. Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama în ce dispoziție era mama când mă pieptăna în dimineața acelei zile. Rareori se rătăcea vreun fotograf la mine în sat, și nu-mi amintesc cum ajungea să mă pozeze
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
despărțire precipitată, a murit de cancer. Am iubit-o și am fost nevoită s-o părăsesc, fiindcă, fără a pricepe ce face, și-a pus la dispoziția Securității afecțiunea ei pentru mine - împotriva vieții mele. Îi împrumutase regelui, care se-nclina în fața ei și vroia să mă ucidă, prietenia noastră, crezând că o va redobândi de la mine intactă, așa cum fusese odinioară, în vremea când mai aveam încredere în ea. Ca să mă poată amăgi, trebuise să se mintă pe sine - lucrurile mergeau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atac. Iar dacă vizaviul se poartă prietenos, îl consideră fățarnic. N-ai cum să-i faci pe plac, fiindcă Privirea Străină confundă aceste persoane neimplicate cu viața ei dinainte pe care a cărat-o aici după sine. Rămâne ofensată și înclină să vadă dreptatea mereu numai de partea sa. Obișnuită să provoace continuu și totodată neselectiv, se prea poate ca Privirea Străină să contribuie ea însăși la ostilitatea cu care e întâmpinată de persoanele neamestecate. Se expune de parcă ar avea ceva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sucul de fructe timișorean e bun la gust. Dar nu voi bea din el, căci altfel aș bea o dată cu el o frică pe care nici n-o mai simt. Cuprinstc " Cuprins" În fiecare limbă sunt alți ochi 5 Regele se-nclină și ucide 43 Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli 83 Apucă o dată, dă-i drumu’ de două ori 118 Privirea străină sau Viața-i un sictir bătut în piuă 145 Floarea roșie și bățul 170 Insula e înăuntru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
hotărâre arbitrară și unilaterală, redându-i nefericitei litere "R", surghiunite pe nedrept, locul ce i se cuvine în mod firesc și natural în alfabetul limbii române, ca și în rostirea curentă. Bine-ați venit la noi, doamnă Condor, zise mama înclinându-se decent în fața ei. Ei, dar ce emoționați sunteți, copii, se poate?? Vai de mine! Doar mă cunoașteți cel puțin așa presupun. Luați loc. Așa. Și nu mai fiți atât de timorați. Invitația era binevenită, însă a fost realizată doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare atunci când ai impresia că, din lupta, din încleștarea permanentă cu necunoscutul lingvistic și gramatical, balanța înclină încet, încet de partea ta. Afirmație mai mult decât adevărată când este vorba de limba franceză, limbă nobilă, exactă, cu o gramatică extrem de elaborată, care se lasă greu cucerită de "persanul" venit din alt colț de lume care sunt... Pasaj
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită pentru a fi înțeleasă, fiind imposibil de descris în cuvinte. Este extrem de ușor să te sacrifici, ca individ, atunci când ești prins de o mulțime în excitație. De unde înclin să cred că faimoasa "capacitate de discernământ" se verifică cel mai bine în aceste momente. Vecinii de la blocurile din jur ieșiseră premeditat la ferestre și pe balcoane, pentru a trăi acest moment în direct. Ca și cum ar fi asistat la o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]