13,876 matches
-
lumești, în chestiuni referitoare la regi și regate, în certuri și procese, încât cu greu le putea vorbi cineva de cele spirituale. 8. Am găsit totuși în acele zone o singură mângâiere: multe persoane, bărbați și femei, bogați și laici, abandonând toate pentru Cristos, părăseau lumea. Se numeau frați minori și surori minore și erau foarte apreciați de domnul papă și de cardinali. Aceștia nu au deloc de-a face cu lucrurile materiale, în schimb, cuprinși de o dorință arzătoare și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și sfaturile evanghelice, imitând astfel mai îndeaproape viața apostolică. Ei, renunțând la orice fel de proprietate, renunță la ei înșiși și, luând crucea (cf. Mt 16,24 și 19,21), goi, îl urmează pe Cristos gol. Asemenea lui Iosif, își abandonează haina (cf. Gn 39,12), ca și femeia samariteană, amfora lor, și aleargă în grabă (cf. In 4,28). Umblă dinaintea feței Domnului, fără a se uite vreodată înapoi (cf. Ez 1,12.17). Uitând cele din urmă, se avântă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
invită mulți oameni să disprețuiască lumea nu numai cu predica lor, ci și printr-o viață sfântă și o trăire religioasă perfectă; nu-i invită doar pe cei din păturile sociale inferioare, ci și pe cei bogați și nobili. Aceștia, abandonând orașele, castelele și numeroasele lor bogății, transformând printr-un schimb binecuvântat bogățiile materiale în cele spirituale, au îmbrăcat haina fraților minori, adică o tunică fără nicio valoare, pe care ei o poartă, și o funie cu care se încing la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deopotrivă, supunându-se direcțiunii lor și acceptându-le forma de viață, și-au construit mici locuințe. Dar, vai! Mulți, din ambele părți, care puseseră mâna mântuirii pe plugul lui Dumnezeu (cf. Lc 9,62), s-au uitat înapoi cu josnicie abandonându-se din nou luxului și plăcerilor lumești, întorcându-se ca și câinele la vărsătura lui (cf. Prov 26,11; 2Pt 2,22). Mă gândesc totuși că este mai bine să nu mai discutăm despre ei. D) Filippe Mousket Provine dintr-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în ampla sa relatare, nu menționează nimic din ceea ce bătrânul frate i-ar fi putut povesti despre fraternitatea inițială. Amintește cu respect de Ioan din Parma, însă fără nicio ardoare interioară; după ce a părăsit ideile ioachimiste, se pare că a abandonat orice neliniște (dacă avusese vreuna vreodată), el, care a trebuit să-și înfrunte tatăl, asemenea lui Francisc, pentru a deveni franciscan. Așadar, dacă, pe de o parte, în aceste scurte mărturii găsim o anumită atenție acordată altor episoade particulare din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-au prăbușit în același moment până la temelii. În acel loc s-au găsit scrise aceste două versuri: «harul divin a arătat prin această prăbușire că omul trebuie să fie mulțumit cu o casă mai modestă»; și, astfel, frații au abandonat acel loc. Conversația a XI-a SERIA LECTORILOR 65. După ce a fost extinsă locuința acolo unde studiul înflorea cel mai mult în Anglia, și unde maeștrii din lumea întreagă doreau să se reunească, fratele Agnello a construit o școală destul de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât de mult ca Sfântul Francisc. Papa Alexandru al IV-lea a prezis, pe când era încă episcop de Ostia, că Domnul îl va lua curând pe papă, din cauza favorului acordat în detrimentul Ordinului. Într-adevăr, când acesta a murit, a fost abandonat de toți care îi fuseseră aproape, dar nu și de frații minori. La fel se întâmplase și la moartea predecesorilor săi, Grigore, Honoriu și Inocențiu, ba mai mult, la moartea acestuia din urmă a fost prezent și Sfântul Francisc. Fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prezenți, s-ar putea infiltra cu ușurință vreun gând de mândrie deșartă sau alt sentiment dezordonat, iar diavolul ar putea imediat să distrugă meritul acelei prea evidente evlavii. Dar în chilie, acolo unde nimeni nu te vede, te vei putea abandona în siguranță evlaviei, iar acolo diavolul va găsi cu dificultate o ocazie pentru a te ispiti. De asemenea, se poate întâmpla ca cei care ascultă o liturghie prea lungă să ajungă să formuleze unele critici răutăcioase, gândind că preotul, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înnobilată și elevată de noua spiritualitate și tot ei, pentru a vorbi cu Ovidiu, se uneau în orașul devenit lume (orbis in urbe fuit). Prin urmare, Ovidiu, înaintând pe terenul dizgregării mos maiorum-ului, se găsea în situația de a fi abandonat de "prietenii" lui din opoziție, pe care se amăgea că se poate sprijini, chiar mai înainte decât de "adversarii" promotori ai politicii lui Augustus. Și aceasta trebuie să fi fost cauza principală a exilului poetului: era el însuși conștient de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
luat nici viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi meritat să pierd totul din cauza vinii mele (viciului meu); dar, deoarece intenția criminală (facinus) a fost departe de păcatul meu, el nu mi-a ordonat decât să abandonez căminul patriei, și așa cum s-a întâmplat și cu alții, care nu pot fi numărați, divinitatea lui Cezar a fost blândă și cu mine. El însuși folosește la adresa mea denumirea de relegat și nu pe aceea de exilat; cauza mea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ale politicienilor lui, era pentru că îi lipsea talentul poetic necesar unor asemenea acțiuni grandioase: (eventuală) acuzație cu totul falsă, câmpul pe care el îl cultiva era limitat, în timp ce celălalt (al Cezarului) era imens de lucrat. Barca (lui) nu se poate abandona întinderii mării, când de-abia îndrăznește să înfrunte unduirea unui lac mic. Unui geniu puternic îi revine datoria de a consacra sublimele fapte eroice ale Cezarului, pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Tristele definesc numărul mic de prieteni fideli, prezenți, cel puțin, la plecarea poetului din Roma, trebuie să fie negreșit aceleași personaje din Ponticele, despre care se afirmă la fel că aparțin acelor doi, trei prieteni intimi care nu l-au abandonat pe Ovidiu în momentul nenorocirii 155. Nu este cazul să-i criticăm pe numeroșii prieteni pe care poetul trebuie să-i fi avut pe vremea când îi mergea de minune: măsura atât de dură luată de Augustus, pe neașteptate, ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
va deveni și mai bună. Ceea ce ni se pare că merită pus în valoare este, mai ales, participarea sinceră și profundă a lui Rufus la durerea lui Ovidiu, în momentul în care, lovit de furia lui Augustus, acesta a fost abandonat de toți prietenii lui numeroși de dinainte: "le consider a fi un mare merit declară sulmonezul lacrimile care-ți brăzdau fața, când o căldură crescândă o lăsa uscată pe a mea; le consider ca pe un mare merit consolările spiritului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
viața mea, și anume cele în care casa mea, zguduită de o uriașă catastrofă, pe neașteptate, s-a prăbușit și a căzut în capul stăpânului ei. El mi-a fost alături, atunci când o mare parte din prietenii mei m-a abandonat, o, Maximus: într-adevăr, el nu a fost un tovarăș al Fortunei. L-am văzut plângând la funeraliile mele, ca și cum ar fi fost pe cale să-și pună fratele pe rug: m-a strâns la piept și m-a consolat când
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-i fi fost destinate și scrisori din Tristele, de exemplu III, V229, avem confirmarea că, așa cum declară și sulmonezul la începutul scrisorii ex Ponto, Carus trebuie inclus printre prietenii de încredere ai lui Ovidiu, care, după exil, nu l-au abandonat pe poet numai pentru a-i face pe plac lui Augustus (jignindu-l poate în acest fel pe Augustus, se dă de înțeles cu altă ocazie). Nu lipsesc din epistola în discuție referiri care să dezvăluie, poate cu o mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai îndepărtat de pe glob, unde nu te puteai bucura aproape deloc de pacea lui Augustus. Curajul lui Ovidiu este de nestăvilit și dă putere corpului său. Totuși are nevoie de susținerea morală a prietenilor: de aceea, Atticus nu trebuie să abandoneze nava poetului în mijlocul mării, ci trebuie să-l salveze, păstrându-și neștirbită propria-i judecată Meque simul serva iudiciumque tuum. Se încheie așadar cu un apel la constanță în fidelitate și judecată (Ovidiu vrea să sugereze că, așa cum Atticus îi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
norocului", înseamnă să mergi după curentul (augustan) și nu numai în ceea ce-l privește pe Ovidiu, ci în general. Sulmonezul spune clar: ce rușinos este un asemenea comportament! Printre rânduri ar vrea să emită următoarea maximă: ce rușinos este să abandonezi toate idealurile luptei pentru libertate, adăugându-te celor care se gândesc numai la beneficiile prezentului! Nu astfel de comportamente au făcut celebre prieteniile dintre Oreste și Pylades, dintre Tezeu și Pirithous... Dacă Graecinus vrea ca și prietenia sa cu Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
corespondenței ovidiene de la Pontus pe tema sănătății lui Augustus în capitolul dedicat special legăturilor dintre Ovidiu și Augustus. Din scrisoarea III, II Ex Ponto, reiese însă că și Cotta Maximus face parte dintre prietenii lui Ovidiu care nu l-au abandonat în momentul căderii în dizgrație: Când ceilalți dau bir cu fugiții abandonând corabia mea distrusă, tu rămâi ca singură ancoră a pluții mele zdruncinate. Cât bine îmi face afecțiunea ta! Îi iertăm pe cei care, împreună cu norocul, mi-au întors
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
special legăturilor dintre Ovidiu și Augustus. Din scrisoarea III, II Ex Ponto, reiese însă că și Cotta Maximus face parte dintre prietenii lui Ovidiu care nu l-au abandonat în momentul căderii în dizgrație: Când ceilalți dau bir cu fugiții abandonând corabia mea distrusă, tu rămâi ca singură ancoră a pluții mele zdruncinate. Cât bine îmi face afecțiunea ta! Îi iertăm pe cei care, împreună cu norocul, mi-au întors spatele [...]" (v. 5-8). Voi sunteți puținii prieteni care constituie un nucleu puternic
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un "aer deprimant" în comparație cu minunățiile Romei: și din acest punct de vedere, se situa pe o poziție net opusă politicii augustiene care, cu ajutorul unor poeți precum Horațiu și Virgiliu, încerca să retrezească contemporanilor săi afecțiunea pentru viața la țară, din ce în ce mai abandonată în urma războiului și a problemelor sociale. După atâtea lovituri ale sorții, însă, și Ovidiu începe să viseze la puțină pace adevărată, care vine mai ales dintr-o legătură mai strânsă cu Mama Natură. Și în ceea ce privește acest lucru, în jurul anului 14
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau învăluită într-un diamant impenetrabil. Dar dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar însemna că întreaga lume e dată peste cap... Ovidiu îl roagă să facă astfel încât, protejând un relegat cu afecțiune constantă, mult sperata adiere să nu-i abandoneze nava. (Dar care va fi fost această "mult sperată adiere" a navei sale, nu putem ști.) De-acum poetul din Sulmona nu mai așteaptă decât moartea. Nu mai are dorințe, sau, mai bine, nu mai știe ce altceva să-și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ar putea părăsi acest loc de exil, cu condiția ca destinatarul scrisorii să se ocupe repede de acest lucru: de altfel, Augustus, adesea s-a arătat indulgent cu dușmanii săi (hostes)! Ce să facă bietul poet dacă și apropiații îl abandonează? Nu mai există ancoră care să-i țină în loc nava. Se gândește atunci să se refugieze personal la altarul sacru al împăratului (poate un fel de amenințare cu scop de șantaj), căruia îi aduce elogii pentru moderație și clemență. Ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
succed destul de rapid, cele adresate soției înregistrează o întrerupere. Următoarea corespondență o întâlnim în Ponticele, III, I, care e una dintre cele mai importante pentru subiectul pe care-l dezbatem. Aici Ovidiu se întreabă dacă va veni vreodată vremea să abandoneze actualul loc de exil, pentru locuri mai puțin ostile sau va trebui să fie îngropat în pământul Tomisului, cel mai rău pământ din câte există (urmează obișnuita descriere). Soția ar trebui să facă mai mult decât prietenii săi mulți la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a-și ajuta prietenul (și ruda) din Sulmona, în momentul nenorocirii: "Eu, care într-un timp aveam mulți prieteni, dar un vânt puternic a suflat în velele mele și imediat ce s-au umflat apele sub impetuozitatea furtunii, am fost abandonat în mijlocul mării pe barca mea sfărâmată. Și în timp ce unii nu vor nici măcar să arate că m-au cunoscut, doar doi sau trei m-ați ajutat în timpul distrugerii mele. Dintre aceștia tu ai fost primul (princeps); într-adevăr, tu erai demn
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
căreia Paulus intrase destul de târziu în preocupările epistolare ale Sulmonezului. Cum am mai spus, ținând cont că Paulus Fabius Maximus aparține, potrivit recunoașterii exprese a lui Ovidiu, celor "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi, care nu l-au abandonat pe poet în momentul dizgrației și, dat fiind că la aceștia "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi se face aluzie și în Tristele, printre destinatarii acestor ultime scrieri trebuia să figureze, mai mult ca sigur, și Paulus Fabius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]