7,862 matches
-
culturi. Vom lua atunci experiența societăților tradiționale ca sprijin, hartă orientativă, reper de drum, materie de cercetat, dar nu ca rețetă care garantează succesul. Dacă e să ne raportăm la transcendență, trebuie să o înfruntăm pînă la urmă direct, cu adîncul de dincolo de istorie și cultură al ființei noastre. Experiența și doctrinele tradiționale nu constituie mai puțin dovada că omul e capabil de absolut. Ele ne încurajează, ne oferă peisajele deja vizitate ale transcendenței, ne pun la dispoziție un dosar prețios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
interioare care tind spre Limita infinită. Transpunînd datele creștine în limbaj matematic, Cusanus marchează tocmai faptul că Logosul divin e cel care operează decisiv în realizarea libertății umane. Fundament și totodată Limită zenitală a umanului, Christos lucrează asupra persoanei din adîncul ei și totodată din polul divin. Potrivit expresiei lui M. de Gandillac, modelul antropologic cusan se bazează pe transdescendența Limitei. Limita transcendentă e prezentă în adîncul omului și, de acolo, îl atrage către transcendența ei. Omul poate fi conceput, în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
libertății umane. Fundament și totodată Limită zenitală a umanului, Christos lucrează asupra persoanei din adîncul ei și totodată din polul divin. Potrivit expresiei lui M. de Gandillac, modelul antropologic cusan se bazează pe transdescendența Limitei. Limita transcendentă e prezentă în adîncul omului și, de acolo, îl atrage către transcendența ei. Omul poate fi conceput, în destinul lui spiritual, ca un șir de stări care înaintează spre Limita eliberatoare împreună cu ea, atras din interiorul lui de Limita care îi conferă propria ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care misterul își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2, el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea nici la combinația contrariilor, produsă de natură, nici la sinteza lor, obținută de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
putea socoti/ abia atunci/ că am răzbunat măcar în parte/ moartea căprioarei cu nările înfiorate...” (Cântec de lebădă din revista „Ramuri”, nr.3, 1983). CAPITOLUL I Receptarea critică a operei lui Nicolae Labiș de-a lungul timpului „Eu sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi,[...] Din când în când Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți. Apoi cobor din
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți. Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi”. Din volumul «Lupta cu inerția - Confesiuni », 1958 Discuția cu tema „Nicolae Labiș și poezia tânără”, organizată de redacția revistei „Luceafărul” în decembrie 1965, unde printre invitați erau Ana Blandiana, Gheorghe Tomozei, Adrian Păunescu, Nichita
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile - de cicoare sau cucută. Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte”. Poet sensibil la suflul epocii, cu rădăcini adânci înfipte în solul național, Labiș e un romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui sufletească se adună elanuri, neliniști, aspirații, o chemare obsesivă a spațiilor silvestre, marine și siderale, a atitudinilor amețitoare și a adâncurilor abisale, a zvonurilor tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine.” Muntele deține o seminificație complexă în teritoriul mitic labișian, nu numai ca proiecție a unei imaginații ascensionale, cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul spre care se îndreaptă energia imaginară e presupus a fi unul paradiziac. Revenirea din exilul poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul spre care se îndreaptă energia imaginară e presupus a fi unul paradiziac. Revenirea din exilul poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină ale naturii, prelungind seninătatea extazului: „Din când în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Marile focuri” semnifică dezlănțuirea unei forțe primenitoare pe care poetul o poartă cu sine, ca element aparținând modelului sufletesc. Preferată rămâne pentru Labiș peștera tăinuită a sufletului: „Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pentru Labiș peștera tăinuită a sufletului: „Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este planul unde, după cum remarca Freud, „instinctele noastre ajung să se sublimeze... unde culoarea albă se confundă cu cea albastră. Este adăpostul zeilor...” Labiș oscilează perpetuu între „pletoasele neguri” ale adâncurilor și „piscurile curate”, scăldate în albastrul purității și înțelepciunii divine. Cerul și pământul se împreună în vârful muntelui, unul se reflectă în celălalt, își face reciproc „semne”, de vreme ce unui brad căzut cu trosnete prelungi îi corespunde moartea unei stele în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
izvorul tuturor resurselor vitale de existență, se găsesc rădăcinile ființei umane. În poezia lui Labiș, atracția spre pământ rămâne una din formele cunoașterii, de care a fost pe deplin conștient. Acordându-și sensibilitatea cu forțele universului, el a coborât spre adâncuri pe toate dimensiunile existenței: „Miezul pământului trage spre dânsul Trupul și creierul meu.” (Geneză) A descoperit astfel profunzimile propriei ființe și a intuit procesele cosmice materializate în viziuni cosmogonice sau în interferența regnurilor. În poezia intitulată chiar Pământul, fuziunea dintre
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
te-au înfruntat Până când te-ai înălțat. Ai crescut mândru sub soare Cu curaj și cu răbdare. Eu sunt tu și tu ești eu Și la bine și la rău! Vei simți în vine o forță sporită fizică, iar în adâncul făpturii o măreață tărie sufletească, necesară înfruntării cu stoicism și împrejurărilor nefaste din viață. O adevărată putere magică! Trepetnicul cel mare (pentru semnele omenești sau ce ți se întâmplă dacă ți se zbate, deodată, un mușchi, o încheietură, o venă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
din acest asertor: în măsura în care "înțelepciunea popoarelor" este de fapt însăși comunitatea locutorilor unei limbi, fiecare locutor este, în mod indirect, unul din membrii acestei instanțe. Dar apartenența nu poate fi decît indirectă, căci "înțelepciunea" popoarelor transcede locutorii actuali, vine din adîncul timpului, dintr-o experiență imemorială: nu are deci sens să ne întrebăm cine a putut inventa un anume proverb și în ce circumstanțe. De aici, caracterul arhaic al unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial. 2. Sloganul Proverb și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
câteva momente, dar tu vei continua să adormi tot mai profund și să nu lași ca ceva să te deranjeze ... Auzi numai sunetul vocii mele. Când am să vorbesc din nou cu tine, nu vei fi surprins ... Acum dormi ... p-r-o-f-u-n-d ... adânc. Nu mai vorbi pentru 5 -10 minute, apoi cu o voce foarte scăzută, chiar șoptită, continuă-ți sugestiile, în mod gradat, dar crescând cât se poate de rapid volumul vocii tale. Ești acum adânc adormit. Poți auzi orice, foarte bine
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
Dar purificarea vizează nu numai impresiunile și reprezentările care au o legătură cu patimile propriu-zis, ci toate ideile și preocupările din minte și din memorie, ca și toate mișcările sentimentelor noastre. Toate ne împrăștie atenția, ne îngreunează concentrarea în acel adânc al sufletului în care putem să ne întâlnim cu Dumnezeu. Omul trebuie să uite de toate; să nu mai rămână în el decât gândul la Dumnezeu și iubirea către El. Dar toate acestea sunt numai etapa purificăriii active. După aceea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
științifică sau filosofică a originii artei și culturii nu ține seamă de raportul cu religia. Dimpotrivă, concep originea culturii ca fiind independentă de religie. Acest fel de a vedea însă vine în contrazicere cu constatările științelor istorice, pentru care în adâncul orizontului vieții omenești, religie și cultură sunt date împreună în relația organică a fondului cu forma lui. Din acest adânc încă neguros, religia apare ca un conținut spiritual, care își găsește forma spontană de expresie în creațiile de cultură și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiind independentă de religie. Acest fel de a vedea însă vine în contrazicere cu constatările științelor istorice, pentru care în adâncul orizontului vieții omenești, religie și cultură sunt date împreună în relația organică a fondului cu forma lui. Din acest adânc încă neguros, religia apare ca un conținut spiritual, care își găsește forma spontană de expresie în creațiile de cultură și de civilizație. Jacob Burckhardt exprimă acest adevăr ca o posibilitate, când spune că artele sunt, poate, născute din cultul religios
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poet, ca artist plastic, ca muzician, ca filosof și ca savant, făcând abstracție de creștinism sau de harul dumnezeiesc. Căci una e harul și alta e chipul lui Dumnezeu în om. Chipul lui Dumnezeu e o pecetie naturală întipărită în adâncul ființei noastre și l reprezintă îndeosebi spiritul nostru. El e puterea care pune în mișcare aptitudinile naturale de creație. Dar singur spiritul nostru, măcar că e după chipul lui Dumnezeu, nu implică, sub starea de păcat, o ireproșabilă directivă, care să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și culturală, încât toate domeniile culturii omenești devin autonome. Autonome apar știința, arta, Viața de stat, economia, întreaga viață socială și cultura întreagă. Acest proces de diferențiere și de autonomizare e ceea ce se numește secularizarea culturii omenești... Această lepădare de adâncul spiritual cu care erau legate împreună puterile omului și prin care se simțeau lăuntric întărite, nu e numai eliberarea puterilor omenești, dar și superficializarca vieții omenești, din adâncime la periferie, e trecerea de la cultura religioasă medievală la cultura profană întrucât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]