102,424 matches
-
scria zilnic lui Damiel. Chiar în subsolul hotelului unde locuia, era un mic internet cafe cu trei mese de biliard. Își nota cu grijă răspunsurile lui în noul ei jurnal, ca să poată reveni asupra lor mai târziu. Dacă nu uita, adăuga și data, deși nu i se părea esențial. Nu ținuse niciodată un jurnal, de altfel avusese întotdeauna o atitudine disprețuitoare față de fetele ce țineau jurnale zilnice, unde-și notau de la cele mai stupide gânduri la cele mai banale activități. Reluctanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singură, se gândea la puținele persoane din familia ei ce erau moarte și pe care le cunoscuse foarte vag sau deloc. Dar acum era liniștită, ea nu avea să fie singură, și în curând o va însoți mama ei. Asta adăuga un anume confort stării ei de liniște și relaxare. Dar telefonul începe să sune iar și iar, și din nou vocea mamei pe robot, din ce în ce mai hotărâtă, de data asta pe un ton aproape poruncitor. O chema la ea, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
punct el alunecă firesc și netraumatic către acea zonă a memoriei numită mai sus. A sublima fericirea revine la a ști, a-i evalua durata, a o potența. Arhivarea ei este esențială, este hrană ulterioară pentru suflet și minte, ea adaugă la sănătatea mentală și fizică. Punctul de sublimare este punctul până la care trebuie să îndurăm fericirea, oricât de insuportabilă ni s-ar părea, și în același timp este punctul limită, dincolo de care nu avem voie s-o prelungim, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu averea pierdută, căsnicia dacă era cazul și de cele mai multe ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele ușilor închise, devenea, încet dar sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei energie acuplarea și, în clipa apropierii celor două ființe, apărea și ea, mirosind metaforic. *** O dată cu trecerea trenurilor, timpul începea să curgă. Dacă socotim mersul lor într-un interval de timp care împărțea ziua și noaptea în ore și minute, adăugând și ceea ce lăsau în urmă, toată gama de sentimente pe care o declanșa tranzitul lor, adunând minutele staționării, viteza la pornire, accelerarea până la dispariția la orizont cu regretele șerpuind de-a lungul șinelor, timpul curgea prin Brăila doar cinci ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cât s-a vorbit despre mine comentate în amănunt, așa cum ți-aș povesti filmul unui vis ciudat de noapte, cu lux de amănunte, încât nu mai știi, la un moment dat, unde e visul, care e realitatea, nu cumva mai adăugăm câte un amănunt pentru a-l face mai aproape de real, ca atunci când ai dori un al 5-lea anotimp, ca o încununare apoteotică a timpului astronomic, dar nu vreau să te plictisesc. Cum, vrei și plictiseala mea să o culeg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prețioase ale secundelor și orelor. Era un străin fără viză de intrare. Diferența dintre Timpul fals și Cel real Mioara o simțea pe parcursul croielii care parcă nu se mai termina. Era un timp modificat genetic, astfel 51 de minute total adăugând 130 de minute de la apariția trenului în raza orașului, momentul dispariției la orizont, neuitând cele 18 trenuri de marfă care tranzitau în 24 de ore prin Brăila, 5 minute din fiecare = 90 de minute. Cursul timpului fiind de 5 ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul primei fraze. Allegro molto moderato e Grave. Revigoră exclamația de durere și nuanța de bocet, adăugând în partea a III-a hexacordul ascendent fa diez re și învolbură Rondo-ul cu forme cromatizate în fraza a IV-a din partea a II-a, dându-i astfel viitorului text, unduirea unul val senin. Își frecă palmele, gest care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un cartier își transmise unda de șoc celorlalte, încât blocurile, pe afară paralelipipede obraznice, înăuntru deveneau hale cu ifose de living. Picamerul și bormașina rotopercutantă deveniseră penițele cu care locatarii își tușau schimbarea. Ridicată la pătrat, apoi ascunsă în paranteze, adăugându-i-se altă schimbare în calcul, numită reînnoire din care se extrăgea rădăcina, totul supra numărul de membri de familie. Goana după nou crease remodelarea vechiului într-un nou pe cât de hidos pe atât de liniștitor, pentru că Mârlanul ajuns Orășean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mormânt, disperarea cu care se construiește azi, devine mâine ruină a disperării care se materializează prin modificarea design-ului interior și exterior, străzile se asfaltează, o apă rea le surpă, noaptea este și ea plombată cu bitum, un penel gigantic adaugă asimetric o Lună goală, lumina ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul lunar, lucește în ochii peștilor. Brăila a devenit dric, oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adunat picăturile de vodcă scurse din sticle în memoria alcoolicilor lipsiți de această licoare. Au ieșit la un număr mai mare decât paharele smulse de soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite frățește cu oamenii străzii, care aveau o bogată colecție de pantofi desperecheați, dislocați în clipa fericirii supreme când îl apucau în timpul gâlgâielilor, pe Dumnezeu de un picior. Dezbaterile divine au dus în cele din urmă la achitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mama, preocupată de a-și verifica agenda întâlnirilor cu amanții, calculându-și posibilitățile, excluzându-și inechitățile, abordând formalismul, pentru a anihila agnosticismul și eluda dadaismul. Editorul ei nu era de găsit, probabil era după furtul vreunui jurnal, acum schimba, cizela, adăuga, elimina, sublima, sintetiza totul într-un colaj ca să-i dea aspect de lucrare proprie. Se preocupă prea mult de sine și pe mine mă ocupă străinii. Se împiedică de Bau. Și el era pe ducă în momentul în care Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț, treaz de-a binelea, scria pe asfalt cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale. Ce faceți? Îl așteptăm pe Mongol! adăugă Bau. Într-adevăr Cargobot avea față de mongol. De ce îl așteptați? Are un plan șopti misterios Ghiborț. Pentru Brăila spuse el tare, pentru a-i risipi Mioarei nedumerirea. Da, am! se auzi vocea tabagică a Mongolului care se înfiripă bucată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
colțuri de moarte. Numai la noi în Brăila e ca la nimeni. Ăsta-i furt de personalitate, ocuparea abuzivă a spațiului privat, se pedepsește cu... de la... până la... spuse Cargobot, specialist în Codul penal. Fără acordul părților sau hotărâre judecătorească definitivă adăugă Ghiborț și pusă în aplicare prin împuternicirea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila! închise citatul, Bau. Da, experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
printre munții de grâu recitând, noi, cu caietele sub tălpi, făceam surf pe valurile de grâne și într-o clipă ajungeam la Brăila înecată în grâu. Unii mor de matematică, alții de grâu! spuse Gagu. Orașul e victimă a grâului adăugă Tomaida ba nu, pentru că de sub grâu se auzeau mașini, cântece, râsete de copii. Orașul sufocat trăia în comuniune cu grâul, în sala de cinematograf am văzut Scaramouche cu capul în jos, viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sus. Am descoperit că detenția prelungită are veleitățile tărâmului promis. Speranța îmbogățirii îți creează atitudinea unui zeu, cu o voință și o forță de manifestare după bunul plac, scopul propus împinge moartea dincolo de granițele firești în cartea vieții. Înalții Prelați adaugă fraze noi pe paginile care ar trebui să fie pedepsele capitale. Binefacerea închisorii este speranța libertății, mai puternică și mai adevărată decât libertatea trăită și respirată. Aici mănânc pâine cu gust de libertate, afară simți mucegaiul închisorii. Și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce poate ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
treceau alături de păsări printre coroanele copacilor, făceau cu mâna piloților în nori, zgândărind ploaia, mergând alături de îngeri. Când se schimbase totul, nu știau, sau conceptul de normal ieșise din matcă, aglutinând o nouă imagine a realității, devenind altfel, ca atunci când adaugi un sufix care schimbă sensul cuvântului. Asta înseamnă că trebuie să ne adaptăm, Mioara, să urcăm la parterul acestei noi situații. Orașul îmi apărea în toată splendoarea lui asemenea unei machete văzută de pe tăblia de sticlă a mesei, întoarsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
calculele tale: Dacă ridicăm la pătrat volumul distanței? Dacă îl inundăm cu părinți, nu cumva nașterea mea e prescrisă? Dacă înmulțim trecerea cu pașii adunați de la început până la sfârșit, nu cumva numărul rezultat e mai mare decât lungimea vieții? Dacă adăugăm și energia depusă în fiecare centimetru de gând, în fiecare volum de speranță, în fiecare dreaptă infinită de vis, nu cumva, spațiul fiind curb, ne întoarcem la începuturi? Până când se repetă această întoarcere? Nu cumva curba are alt traseu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lucra la Soarele negru. Subiectul era simplu. În primul rând, se pornea de la eliminarea inhibiției, dezvelit, mereu născut, mereu uimit, privind fără să analizeze, să primească totul ca un dar firesc, fără a cumpăni valoarea. În care așa gol să adauge din nimic valori substanțiale. Nici acestora nu trebuia să le cumpănească valoarea. Privindu-le ca pe un posibil fond din care și-ar putea însuși ceva; exclusă și sămânța acestui proiect. Văzând, n-ar fi simțit cum, în timp ce muntele crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate cifrele care urmau după 3,14. Și în timp ce șirul depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele se adăugau celor Pitagoreice. Și, cu o ultimă sforțare a aripilor sale, o prinse în brațe, o fecundă și spirala ascendentă a zborului înlănțuit tremură o secundă în delirul pătimaș al dragostei. Moș Eveniment înțelese că niciun adevăr matematic nu este la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și cu mine, lângă Bobigny, mi-a pierdut urma. -Ești franțuzoaică? -Nu știai? Râse. -Crezi că aduc a suedeză? întrebă ea. Era exact ceea ce gândisem, dar făcui pe tipul blazat: -Asta nu înseamnă nimic. Olaf nu pare suedez. -Nici dumneata, adăugă ea. Olaf m-a învățat să vorbesc corect. Așa cum știi, vorbește franțuzește cu multă distincție. Nu mai am nimic în comun cu cea care eram înainte ca el să mă întâlnească. Și eu la fel. În mod hotărât, faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]