7,493 matches
-
la raționament. De altfel, chiar dacă s-ar muta deși o asemenea schimbare este imposibilă, pe temeiuri judicativ-constitutive -, întrucât raționamentul este o construcție logică posibilă prin multiplicarea structurii judicative originare S P, adevărul nu ar fi scos de sub regulile acesteia. d) Alcătuirea, cu ajutorul celor trei termeni (S și P din judecata finală și termenul intermediar), a premiselor unui raționament (potrivit unor reguli stricte). Odată stabilit și tipul de relație dintre S și P în judecata finală, avem toate condițiile pentru a stabili
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
construcția sa după reguli, raționamentul participă la judicativ. De fapt, acesta, luat în aspectul său esențial, cel formal, constituie ca atare raționamentul. În afara regulilor judicative, nu ar fi posibilă construcția de raționamente și, în urmare, nu ar fi posibilă nici alcătuirea discursurilor care pun la un loc mai multe raționamente. Observația din urmă este valabilă doar cu condiția asumării, de la bun început, a unui punct de plecare în această construcție, anume structura judicativă originară S P. Dar ar fi cu putință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
grad de generalitate, se potrivesc cât mai multor situații concrete de argumentare. Aspectele formale ale constituirii raționamentelor corecte, în general, reprezintă temă pentru Analitici (chiar dacă se acceptă faptul că Topica este anterioară Analiticilor). În lucrarea menționată, tema se referă la alcătuirea premiselor (sau "problemelor") ce reprezintă punctul de plecare al raționamentelor dialectice. De aici și cele mai semnificative subiecte, legate de noțiune și doar derivat de judecată și de raționament: raporturile dintre noțiuni, operațiile cu noțiuni, alte chestiuni referitoare la forma
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principal al întreprinderii sale este acela de a restabili granițele valabilității cognitive, ale cunoștinței veritabile, granițe dependente de înseși condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa este din nou condiționată prin făptuiri (facte) ale ființării preeminente ontologic. În plus, dacă enunțul apare doar cu ceea ce logica l-a înzestrat, anume cu funcția de a lega reprezentări (Kant), în genere, adică și concepte, chiar dacă are în alcătuirea sa verbul, pe "este", fiindcă acesta doar leagă, nesemnificând altceva, enunțul însuși rămâne la un nivel de semnificație redus. Schimbarea poziției verbului și această schimbare este, cumva, necesară se produce atunci când enunțul este interpretat fenomenologic; fiindcă în acest caz se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o problemă, atâta vreme cât ne aflăm sub autoritatea judicativului constitutiv, pentru că acesta are, înainte de toate, un caracter formal. Dar aici este vorba și despre o structură a acestei forme, ceea ce înseamnă că trebuie trecut dincolo de prima constatare "formală", anume trebuie revăzută alcătuirea acesteia. În acest caz, problematică este asocierea dintre formă și structură; cea dintâi reprezintă, desigur, o "configurație" a unor elemente, însă nu acestea au sens, ci unitatea lor formală; cea de-a doua este și ea o "configurație" a unor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originară a judicativului. Acum însă ne este clar că o asemenea revenire înseamnă întoarcerea la ceea ce s-a aflat încă de la început în orizontul reconstrucției noastre și care nu a părăsit nici o clipă acest orizont: unitatea de viață omenească, în alcătuirea căreia trebuie să observăm practicile fel de fel, regulile după care acestea se desfășoară, exercițiul justificator al unei gândiri care capătă autonomie față toate celelalte elemente ale unei unități de viață. În felul acesta, ni se dezvăluie nu încă posibilitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic, Part I, II: "Aristotle", § 9. 52 A se vedea și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această afirmație: în normele sociale ale expunerii diferitelor părți ale corpului sau, dimpotrivă, ale acoperirii acestora regăsim în mare parte constrângerile exterioare transformate în autoconstrângeri (cf. N. Elias, 1939/2004, 211). Teza dependenței dintre transformările care au avut loc în alcătuirea societății (sociogeneza) și transformările care au loc în alcătuirea conduitei și atitudinilor oamenilor (psihogeneza) a fost enunțată pentru prima dată în sociologia anilor 1938-1939 de Norbert Elias (1897-1990). Numele acestui autor apare deseori citat mai ales pentru lucrarea sa clasică
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ale corpului sau, dimpotrivă, ale acoperirii acestora regăsim în mare parte constrângerile exterioare transformate în autoconstrângeri (cf. N. Elias, 1939/2004, 211). Teza dependenței dintre transformările care au avut loc în alcătuirea societății (sociogeneza) și transformările care au loc în alcătuirea conduitei și atitudinilor oamenilor (psihogeneza) a fost enunțată pentru prima dată în sociologia anilor 1938-1939 de Norbert Elias (1897-1990). Numele acestui autor apare deseori citat mai ales pentru lucrarea sa clasică Über den Prozeß der Zivilisation. Soziogenetische und psyhogenetische Untersuchungen
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
portofoliu), transferurile de capital, volumul Împrumuturilor de la F.M.I., depozite și rezerva oficială. 67. Ponderea erorilor și omisiunilor În total. Erorile și omisiunile ce apar În cazul balanței de plăți se datorează imperfecțiunilor sistemului de contabilizare prin dublă intrare utilizat În alcătuirea acesteia. Ponderea mare a acestor erori și omisiuni În total poate afecta credibilitatea Întregii balanțe, creând dificultăți În interpretarea diferitelor solduri din balanță. 68. Lichiditatea internațională.. Are În vedere totalitatea mijloacelor de plată internaționale de care poate dispune o țară
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
și ale extrapolării de concepte, secondată permanent de înțelegerea și aprofundarea analitică a textului literar, din care de fapt ar trebui să provină teoretizarea. Trebuie să subliniez că autoarea tezei de față se dovedește atentă la generarea teoreticului din specificul alcătuirii și al conceperii operei, în toate articulațiile și trăsăturile sale, știind să puncteze aceste coordonate așa cum au fost ele reperate și în interpretările notorii pe plan mondial ale celor doi prozatori, iar aceasta este o altă caracteristică demnă de subliniat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i aducă ei, prin victoriile repurtate, onoare sau să-și câștige un renume propriu care ar fi putut să-i atragă cavalerului bunăvoința femeii iubite, fie în calitate de curtean, să dea dovadă de rafinament în cucerirea inimii iubitei, de talent în alcătuirea acelor cântece de dragoste care să o sensibilizeze sau, cel puțin, de 23 Ibidem, p. 129. 24 Ibidem, p. 130. 25 Ibidem. 26 Ibidem. 27 Ibidem, p. 131. (trad. n.) 24 dexteritate să le cânte, să le danseze, mai trebuia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Robert O. Payne, op. cit., passim. 648 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., pp. 29-30. 649 Geoffrey Chaucer, Legenda ..., pp. 54-55. 650 Ibidem, p. 58. 180 Nici un cusur n-avea: socot/ Că era dreaptă cumpănire/ În toată-a ei alcătuire.”651 Femeia deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de scoarță zgrunțuroasă, dură: semne de violență, încăpățânare, spirit critic, reactivitate [Anexa 4 D, E, H]; • formele stereotipe: neadaptare, nesiguranță, inexpresivitate [Anexa 4 C, H]; • trunchiul conturat cu linii difuze, întrerupte, îngroșate: ezitare, nesiguranță [Anexa 4 B, C, D]. În alcătuirea grupei profesorilor cu reactivitate scăzută la stres ne-au condus următoarele elemente: • accentuarea dimensiunii superioare: vivacitate intelectuală și spirituală, conștiință de sine, entuziasm, pasiune [Anexa 5 A, C, E, F, H]; • liniile curbe: semnifică sociabilitate, bunăvoință, blândețe, adaptare, jovialitate, entuziasm
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Juvenal) De aceea Platon avea dreptate atunci cînd spunea că „Pedeapsa se naște chiar În clipa În care se făptuiește păcatul”. La rîndul său, Michel Montaigne făcea observația: „Răutatea Își făurește chinuri Împotrivă-și”. Există, Într-adevăr, ceva salvator În alcătuirea omenească: Îi este dat „viciului” să se Întrețină din plăcerea simțurilor, Însă el nu poate scăpa de prezența unui martor nevăzut care, la Început, pare adormit, Însă care așteaptă un moment potrivit, pentru a lovi ca un „bici invizibil” - este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
compilație are o conotație peiorativă, de „text lipsit de originalitate”. Dar, În Evul Mediu, ca, de altfel, până În zilele noastre, o lucrare ce se vrea bine informată trebuie, prin forța lucrurilor, să se Întemeieze pe rezultatele cunoașterii anterioare din domeniu. Alcătuirea ei presupune exercițiu cultural, lecturi multiple, excerptări și notițe din contribuții datorate altor autori; Într-un cuvânt, era vorba de un Întreg, anevoios travaliu erudit (Pecican, 1998, pp. 257-258). Se poate lupta Împotriva plagiatului, care este acum atât de favorizat
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
reciprocă a valorilor ori ecourile literare ale relațiilor istorice ș.a., toate dau măsura demersului întreprins de P. Implicarea afectivă, sesizabilă aici, atenuează uscăciunea enunțului factologic, realizând conturarea opiniei, fie ea critică sau admirativă. Următoarea carte, Studii polono-române (1994), are o alcătuire mozaicată, care trădează aceeași îngemănare între vocația de istoric și preocupările istorico-literare. Mai consistent și mai strict delimitat metodologic și tematic este capitolul Teme românești în viziune poloneză, în care autorul reia, într-o versiune îmbunătățită, excursul privind câteva evenimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
cu soluri scheletice, până la stepa uscată cu cernoziomuri, după ce s-a trecut prin pădurile de conifere la cele de fag și de stejar. Acest Spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic apare ca un uriaș organism rotund, de o mare varietate de bogăție, într-o alcătuire unică. Își are oare pereche în lume? ...dar nu a fost dintotdeauna astfel. La finele Erei Terțiare și începutul celei actuale (Cuaternar), în urmă cu 1,85 milioane de ani, Carpații răsăreau din apele salmastre ale unei mări ce umplea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Deci, numele Craiova ar fi putut apărea din vremea lui Basarab I, adică spre finele primei jumătăți a secolului al XIV-lea, mai exact după bătălia de la Possada, din 1330. Harta Țării Românești, tipărită la Padova în anul 1700 după alcătuirea Stolnicului Cantacuzino 43, redă în scrierea grecească Zios fl și Kraiova, precum și două poduri peste Jiu, unul mai departe la nord de Craiova, la Țînțăreni-Filiași, pe drumul Severinului și altul la sud de Craiova, lângă Mânăstirea Jitia, pe drumul Calafatului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
el însuși o mărturie a modificărilor pe care le suferise orientarea de ansamblu a lui Gh. Asachi în problemele vieții politice și chiar în ceea ce privește cultura și literatura. Gazeta apare „sub redacția unei societăți”, iar redactorii sunt „persoane onorabile”, însă răspunderea alcătuirii sumarului și orientarea aparțin în întregime bătrânului scriitor moldovean. Se tipăresc anunțurile oficiale ale regimului, articole politice, știri, note bibliografice, informații comerciale, un foileton intitulat „Albina românească”, poate monoton, totuși interesant prin calitatea literaturii. Aici s-au publicat scrieri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
vii cu proprii strămoși. Strămoșilor le sunt atribuite statute divine sau semidivine și capacități extraordinare pentru regenerarea grupului, așa cum arată obsesiva iconografie funerară, atât arhaică, dar și clasică și elenistică: chiar dacă nu există documente literare precise, mărturiile epigrafice converg În alcătuirea unui tablou de credințe articulate, comparabile cu cele romane aflate la baza religiei domestice. Deși ne lipsesc mărturiile precise, putem afirma că și după etapa preistorică mai obscură, În care aceste figuri trebuie să fi avut un rol mai amplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel mai vechi ritual al Occidentului antic, el a adunat un material care nu a fost Încă valorizat Îndeajuns important prin implicațiile ce pot decurge din el pentru o comparație de structură cu religia romană, un material despre ritualul sacrificiilor, alcătuirea panteonului și ornitomanție. Desigur, și proveniența lingvistică a Împrumuturilor miceniene În limba latină, și semnificația pe care descoperirile miceniene o vor căpăta pentru civilizația din Italia centrală constituie Încă obiect de discuție, dar este vorba despre elemente În care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
odinioară, Înainte de epoca de fier, pământul era lucrat cu unelte de bronz (fr. 267): atât de departe se Întoarce Înapoi amintirea istorică a religiei. Importante sunt profunzimea și precizia cronologică 2, vastitatea spațială 3 și amploarea „istoriei religiei” lui Varro. Alcătuirea acestei istorii și fina ei legătură cu religia persană, caldee, iudaică și egipteană 1, ca și inserarea religiei romane În istoria acelor res humanae ale poporului roman reprezintă un progres valoros În dezvoltarea istoriografiei. Întrucât Tertullian, Arnobius și Lactanțiu au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
absența unor mărturii referitoare la niște conventicula ermetiste, Festugière a insistat asupra caracterului În special literar al fenomenului, ți din cauza dificultății de a-i atribui unuia sau mai multor grupuri de „credincioși” doctrine atât de disparate. Interpreți recenți consideră probabilă alcătuirea și circulația scrierilor ermetiste În cadrul unor medii culte reunite de interese spirituale asemănătoare și dedicate unor practici de devoțiune, ca rugăciunile și imnurile, compatibile cu preceptele acelei religio mentis proclamată În Asclepius ca unică formă de cult. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]