9,447 matches
-
ca să mă facă de râs. — Vezi? spuse el trist. Ești obsedată și eu nu mai apuc să te văd, decât la petreceri legate de muncă... Și nu mai știi să te simți bine. Au continuat cu o serie de certuri amare și dezamăgiri reciproce, un munte de vinovății și resentimente, retragere și izolare unul față de celălalt. Doi oameni care se transformaseră în unul singur s-au separat din nou treptat, devenind doi, bine conturați și diferiți. Ceva trebuia să cedeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Prozac. 61tc "61" Într-o seară de sâmbătă, cam la o lună după ce totul o luase razna, Ted a făcut un număr de comedie. Marcus era și el pe afiș. Sper că nu te superi, spuse Ashling cu o veselie amară, dar nu voi veni să te susțin. Nici o problemă, nici un deranj, nu face nimic, cine s-ar aștepta să vii? — Dar va trebui să începi să ieși din nou în lume la un moment dat, se rugă Joy de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care mă băgasem. Mașina lui Lee nu mai era acolo, iar băieții de la Criminalistică instalau reflectoare la intersecția dintre 39th și Norton. M-am dus la Olympic sperând să asist la un meci pe cinste, care să-mi șteargă gustul amar pe care mi-l lăsase acea zi. H.J. Caruso ne lăsase biletele la intrare, împreună cu un bilețel în care ne spunea că are o întâlnire cu o gagică și că n-o să apară. Biletul lui Lee era încă în plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
recunoaște când voi ajunge acolo. Cu speranța că scrisoarea asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu mă gândesc întruna la ea. Nu o urăsc, doar mă gândesc la ea. E ciudat. După atâta amar de vreme... K.L.B. Am păstrat scrisoarea și am recitit-o de cel puțin două sute de ori. Nu m-am gândit la semnificația ei sau la ce va însemna ea pentru viitorul meu sau al lui Kay - sau pentru viitorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool... După ce intră În baie, se sprijini de chiuvetă și Își lăsă capul să se odihnească pe suprafața rece a plăcilor de faianță, simțind gustul amar al bilei cum Îi vine pe nas. Își deschise un ochi doar atât cât să zărească paharul de sticlă de pe rezervorul de apă. Încă mai avea jumătate din flaconul cu calmante pe care Îl primise la ieșirea din spital, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
următoarea curbă. La mai puțin de o jumătate de milă. Parchează mașina și-o așteaptă pe Lorna. Doar că Lorna nu mai apare niciodată. — Cum naiba a putut să dea jos din mașină o copilă de patru ani? Insch râse amar. — Așa vorbește cineva care n-a avut copii. Imediat ce Învață să vorbească mucoșii ăia mici, nu se mai opresc până nu dau năvală hormonii și devin adolescenți. Atunci nu mai scoți de la ei nici un cuvânt. Dar un copil de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ore? Poate șaizeci, cel mult. O să mă mănânce de viu... Ce-ar fi să ne ducem și noi la presă? Aș putea să vorbesc ceva cu Miller. Să văd dacă reușesc să le arăt și varianta noastră... Insch râse amar. — „Jurnalist dintr-un oraș mic salvează cariera unui inspector de poliție ca să nu ajungă la gunoi“? Clătină din cap. Nu prea merge, nu? — Merită să-ncercăm, totuși. În final, Insch fu de acord că n-avea nimic de pierdut. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri motorul și coborî În zăpada alunecoasă, troientită bine. Aerul rece fu ca o palmă Încasată peste față. Tremură pe drumul către cortul cu locul crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el... Privi Înăuntrul dozei goale și văzu acolo doar Întunericul. Deci e mort, așa-i? Lumley zdrobi cutia cu pumnul. Insch și Logan făcură aceeași grimasă Încruntată. — Normal că-i mort, zise Insch. Cineva l-a făcut ciur. Un zâmbet amar contorsiona fața cu urme de lacrimi a lui Lumley. — Al naibii mod de a scăpa de el. Afară, fulgii micuți de un alb delicat cădeau ușor din cerul portocaliu Întunecat. Nori cenușii luminați din jos de luminile de pe străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prin sacrificii umane, fecioare și adolescenți prizonieri. — Masacrul acela magic a fost inutil. Cetatea a fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau să se nască avea să rămână un implacabil simbol al războiului. Îndepărtându-se de ea, Germanicus se gândea - însă nu putea s-o spună - că gloria armelor era oribilă. Nu le răspunse băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâna unor preceptori duri, pe când ea își trăia povestea de dragoste cu Augustus. Dar, se șoptea, poate că era altceva. Din sălile cele mai îndepărtate și mai liniștite ale locuinței, citind lungile și complicatele Aventuri ale lui Alexandros, Gajus încercă amara izolare a bătrânei Maștere. Vestea că Livia murea singură, fără să-și revadă fiul, trecu din gură-n gură la Roma, iar unii, pentru a găsi o scuză pentru scandaloasa absență a lui Tiberius, inventară motivul că se temea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rod al scurtei și nefericitei căsătorii a surorii lui Augustus, îndrăgostita Octavia, cu rebelul Marcus Antonius. Toți spuneau că era urmașa lui Augustus, însă nimeni nu îndrăznea să-l pomenească pe tatăl ei, al cărui nume ea îl purta cu amară mândrie. Se spunea că Antonia era singura persoană din Roma care nu se temea de Tiberius: „Nici un denunțător, nici un spion n-a putut să arunce vreo umbră asupra ei“. Avusese un singur soț, încă una dintre nenumăratele căsătorii complicate poruncite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Să-i încredințăm conducerea Thraciei lui Rhoemetalkes, care, în casa Antoniei, în joacă și cu o speranță tainică, a înfăptuit ritul acela dezlănțuit...“ Erau cu toții tineri. Toți, asemenea lui, erau fii neînarmați ai războiului. Toți aveau sufletul plin de amintiri amare și de lucruri pierdute. Foloseau din instinct aceleași cuvinte. Spuse: — Să-i încredințăm Galileea cea cu neputință de condus lui Herodes Agrippa, care a îndurat închisoarea fiindcă a spus că așteaptă să ajung eu la putere. Să-i încredințăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suverani. — Se crede un pharaon. Și Cleopatra, vă aduceți aminte, era căsătorită cu fratele ei Ptolemaeus, care avea doisprezece ani. A doua zi, pe când la Roma poporul se bucura că Împăratul se însănătoșise, iar grupul conspiratorilor era cuprins de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în spate, cu greabănul înalt și copite grele, ce veneau din câmpiile de dincolo de Danuvius. În mijlocul lor, Împăratul trecu fluviul peste podul cel nou cu patru arce mari, ce unea centrul Romei cu grandiosul Circus Vaticanus, și se gândi cu amară autoironie că, după ianugurare, trecea peste el într-o asemenea noapte. Cerul începea să se lumineze în spatele siluetelor întunecate ale pinilor Romei. Oamenii care-i stăteau alături erau impasibili, veneau din ținuturi îndepărtate unde nu se mai puteau întoarce, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sunt salvat. (azi) Notez aceste rânduri sincopate ca să văd ce se Întâmplă cu mine, mă observ cu atenție să Înțeleg de ce, deși mi se pare că trăiesc intens, mă simt tot timpul neîmpăcat. Nu știu de ce am mereu un gust amar În gură, parcă În permanență Îmi lipsește ceva, nu În sens concret, ci În sens mai Înalt, spiritual, ca să folosesc un termen foarte pretențios. Îmi amintesc ce stare Îngrozitoare am traversat În adolescență, când, așa, din Întâmplare, am descoperit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nodul gordian, Alexandru, din neștiință și teamă de filosofia dezlegat nodul cu sabia, Dar orice pildă devine anostă și groaznic de plictisitoare... 28.09.1960 Ce să mai discutăm acum, când bubele au dat În copt În toată pielea pământului (Amare sunt Întrebările cu logica neagră și clară) Mă Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și nesuferit, m-am uitat dinadins la mutra lui umflată, și aceasta numai din voință. M-am prefăcut, deci. Astă-seară m-am Întâlnit din nou cu Petre. În loc de o izbucnire de dragoste din partea mea, am simțit un fel de gust amar În fața lui. Îmi stăruia În minte Eugen din seara trecută. Am fost foarte lucidă cu Petre, chiar m-a plictisit cu incultura lui. L-am programat cu o Întâlnire de-abia joia viitoare. Nu mai am vreme de el până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noapte eu n-am dormit nici o clipă, te-am vegheat tot timpul, tu nici n-ai simțit că m-am uitat la tine cum dormi“. „Păi tocmai de aceea ai și Îndrăznit“, Îi spun, „altfel ar fi fost vai și amar de tine, știi că nu Îți dau voie să te atingi de secretele zeilor!“; se uită la mine cu frică, Îmi dă drumul, se micșorează, zguduită de o suferință vizibilă. Sunt atât de neatent cu sentimentele ei, dar simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
112. Iar eu am fost sunat de la dispecerat. Împreună cu Mel și Thom, am scos aproape tot din cameră înainte de sosirea camioanelor. Sachs îl întrebă pe Sellitto: - Bănuiesc că Magicianul nu a fost prin, nu-i așa? Răspunsul fu un râs amar al detectivului. - Tu ce crezi? A dispărut. Ca și cum nu ar fi fost aici. În urma accidentului care îl paralizase, Rhyme își petrecuse luni de zile cu exerciții fizice în încercarea sa de a merge din nou. După ce abandonase cu frustrare această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru gradul de sergent. A tras niște sfori. A reușit să te pice. - Ce a făcut? - Te-a picat. A discutat cu ofițerii de examinare. - Am avut al treilea scor în ordine descrescătoare din istoria departamentului, spuse cu un surâs amar. Nu-i așa? - Da, la întrebările grilă și la oral. Dar trebuie să treci și la proba de evaluare. - Dar m-am descurcat bine. - Rezultatele preliminare au fost bune. Dar, în raportul final, ai apărut ca picată. - Imposibil. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să-i mai aducă. Restaurantul de pe colț, la intersecția dintre strada zece cu Universității, nu era cel mai grozav din zonă — cei care serveau erau tot timpul grețoși, ouăle era uneori reci, iar cafeaua era când prea slabă când prea amară — dar era aproape de studio, iar fetele puteau fi sigure că nu vor da nas în nas cu vreun cunoscut. Nu erau multe locuri în centrul Manhattan-ului unde puteai să iei masa îmbrăcată în pantaloni de yoga și cu părul transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mie de ce vrei tu sau nu, Duncan. De fapt, viața mea a fost de o mie de ori mai bună fără tine, așa că ce-ar fi să dai fuguța acasă la prietena ta cu pompoane să-i faci ei viața amară. Fiindcă, știi ceva? Pe mine nu mă interesează. Trânti telefonul și simți un val de satisfacție nemăsurată, urmat instantaneu de un val nemăsurat de panică. Ce naiba făcuse? Abia trecură șaizeci de secunde când auzi o bătaie în ușă. — Emmy? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trist. Ba Îți aduci aminte de primul șarpe pe care l-ai văzut În viața ta, semănând cu un băț, și ai vrut să-l ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și sâsâitul ăla avea un miros amar, electric ca Înțepătura de albină, un miros crud ca iarba moartă sub coasa unchiului tău, În fundul grădinii lângă nucul mare spre râpa plină de acăți și brusturi a pârâului. Ba Îți aduci aminte de satul Proștița, tot de lângă Copșa Mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o gaură pe unde se uită ca să nimerească drumul. Despici cu briceagul o nucă verde. Pielița este amară, miezul e dulce și alb. Stai În vacanță, la țară. Lângă izvor. Undeva În câmp. Ești ascuns după o tufă de măceș. De acolo, În timp ce ronțăi miezul de nucă, te uiți la pulpele albe ale fetei care cântă: Toate fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]