9,933 matches
-
a Palestinian Național Security Doctrine, The Institute for Național Security Studies, Memorandum nr. 83, Țel Aviv: Jaffee Center for Strategic Studies at Țel Aviv University, May 2006. Aiken, Jennifer, Brahm, Eric, Diplomacy, 2005, http://www.beyondintractabili ty.org/essay/Diplomacy--Intro/. Ambasada Palestinei în România, Istoria pe scurt, http://www.ambasadapales tina.ro/ISTORIA-pe-scurt.php. Andreescu, Anghel, "Obiective prioritare ale realizării securității naționale în domeniul ordinii publice", în volumul Securitatea națională la început de secol XXI, Centrul de Studii Strategice de Securitate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Capital, 29 ianuarie 2011, http://www.capital. ro/detalii-articole/știri/reactii-internationale-la-situatia-din-eg ipt-143589.html. "Recunoașterea statului palestinian - vezi calendarul de negociere propus", în Ziare.com, 24 septembrie 2011, http://www.ziare.com/internațional/stiri-externe/ recunoasterea-statului-palestinian-vezi-calendarul-de-negociere-propus-1122799. Revista 22, "Franța recunoaște statul Palestina. Ambasada Israelului: votul transmite un mesaj greșit", 2 decembrie 2014, http://www.revista22.ro/franta-recunoaste-statul- palestina-ambasada-israelului-votul-transmite-un-mesaj-gresit-50979.html. Rozen, Lăură, "În letters, Obama asked Arab states for confidence-building measures toward Israel", în Foreignpolicy.com, July 26, 2009, Foreign Policy, http://thecable. foreignpolicy
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
inclusiv UE și ONU, însă nu și de către SUA și Israel. Pentru mai multe detalii a se vedea http:// ec.europa.eu/external relations/occupied pales tinian territory/index en.htm. Accesat: 19 octombrie 2010. În lucrarea de față voi folosi ambele sintagme. 346 Ambasada Palestinei în România, Istoria pe scurt, http://www.ambasadapalestina.ro/ ISTORIA-pe-scurt.php. Accesat: 6 mai 2010. 347 Ibidem. 348 Este vorba de un zid electronic înconjurat de tranșee și garduri de sârmă ghimpată, având o lățime de aproximativ 60 de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
statul Palestina. Președintele Palestinian Mahmoud Abbas salută decizia Suediei", Mediafax, 30 octombrie 2014, http://www.mediafax.ro/externe/suedia-devine-prima-tara-occidentala-din-ue- care-recunoaste-statul-palestina-presedintele-palestinian-mahmoud-abbas-saluta-decizia-suediei-13478923. Accesat: 28 ianuarie 2015. 417 România a recunoscut statul palestinian din anul 1988. 418 Revista 22 "Franța recunoaște statul Palestina. Ambasada Israelului: votul transmite un mesaj greșit", 2 decembrie 2014, http://www.revista22.ro/franta-recunoaste-statul-palestina- ambasada-israelului-votul-transmite-un-mesaj-gresit-50979.html. Accesat: 28 ianuarie 2015. 419 Idem. 420 Parlamentul European, Rezoluția Parlamentului European referitoare la recunoașterea statului palestinian (2014/2964(RSP)), 10 decembrie 2014, http
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sovietic - că noi nu ne-am făcut nici un fel de iluzii în legătură cu caracterul regimului lui Ceaușescu, cu «popularitatea» acestuia. Era clar că un popor cu un înalt grad de cultură, civilizat, nu va accepta asemenea metode de conducere. Informațiile din partea ambasadei noastre în această privință erau, repet, pe deplin obiective și precise. Faptul că în România sporea starea de încordare, că poate exploda «cazanul politic» nu provoca îndoieli. Nimeni nu putea însă să prevadă data când se va întâmpla acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România se poate aduce și faptul că partea sovietică nu și-a retras, așa cum se obișnuiește, o parte a personalului său din București, procedând la o asemenea măsură doar după ce luptele din jurul Televiziunii române au pus în pericol viața membrilor Ambasadei sovietice și a reprezentanței comerciale a URSS, care locuiau într-un imobil situat în apropiere. în plus, avem și afirmația lui Vadim Medvedev, care exclude orice implicare a conducerii sovietice în deciderea soartei lui Nicolae Ceaușescu și, în general, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
relatează conversația purtată în toamna anului 1976 cu John Bukovski, un alt diplomat al Sfântului Scaun implicat în tratativele menite să reglementeze situația Bisericii Catolice din România: “în seara zilei de 18 a.c. [18 octombrie 1976], după ce a fost la Ambasada italiană și înainte de a fi primit la dumneavoastră (la Departamentul Cultelor, n.n.) în audiență, preotul Bukovski cu mare insistență m-a întrebat cum aș putea să depun mandatul meu de deputat din Marea Adunare Națională; i-am răspuns că acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcut o prezentare a vizitei în țară, cu aprecieri asupra locurilor vizitate. 2. Luigi Poggi a adăugat la problemele discutate în 9 oct. a.c. următoarele: a) retragerea propunerilor nominale făcute pentru Episcopia de Iași și, după aceea, să transmită prin ambasada din Roma, noile propuneri nominale; b) trimiterea studenților bursieri la Roma încă nu a fost făcută și roagă Departamentul să intervină pentru a pleca studenții în anul universitar în curs (1975-1976); c) constatând că Episcopiile nu primesc buletinul oficial al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trebuie să ia amploare într-un mod mult mai accentuat, dar nu dorea ca acest lucru să fie din cale-afară de cunoscut. Din acest an, ziarele și revistele românești au încetat să mai publice articole incisive care vizau China, în timp ce Ambasada chineză a renunțat să mai distribuie pamflete „antirevizioniste”. De aici înainte, China și România au început să-și articuleze reacțiile și să exprime o perfectă înțelegere reciprocă în relațiile externe, împotrivindu-se controlului și amestecului sovietic și, de asemenea, promovând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în România. în fața comunității internaționale, România continua să militeze pentru ca Republica Chineză să-și recapete locul cuvenit de drept la Națiunile Unite. în 1966 și 1967, relațiile diplomatice ale Chinei cu Ghana și Indonezia au fost rupte succesiv, China solicitând ambasadei române să reprezinte interesele chineze în cele două țări și să aibă grijă de proprietățile Chinei de acolo. România a acceptat de îndată. Războiul Rece, divergențele ideologice și unanimitatea pe care le-a generat acesta au fost marele cadru în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
privință spre China. Nu numai că Republica Chineză a luat act de acest lucru, dar a și acționat în consecință. în același moment în care ambasadorul român i-a informat pe liderii chinezi, în aprilie 1964, despre mersul relațiilor româno-sovietice, ambasada chineză de la București nota în raportul trimis acasă: „Asupra unor probleme importante, ca de pildă perioada istorică, pacea și războiul, coexistența pașnică etc., România împărtășește aceleași temeiuri cu Uniunea Sovietică; contradicțiile româno-sovietice țin de contactele economice și modul de abordare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a rezista sovieticilor a fost de departe mult mai scăzut decât al românilor. De la începutul lui 1965, relațiile româno-sovietice s-au mai detensionat într-un fel, așa încât atitudinea românească față de China a înregistrat încă odată o schimbare subtilă. Potrivit statisticilor ambasadei chineze de la București, „din martie 1964 până în iunie 1965, într-o perioadă de nouă luni, liderii partidului român, membri ai Biroului Politic, au notificat conducătorului ambasadei noastre situații relevante de 14 ori; dar, din aprilie 1965 în aprilie 1966, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
așa încât atitudinea românească față de China a înregistrat încă odată o schimbare subtilă. Potrivit statisticilor ambasadei chineze de la București, „din martie 1964 până în iunie 1965, într-o perioadă de nouă luni, liderii partidului român, membri ai Biroului Politic, au notificat conducătorului ambasadei noastre situații relevante de 14 ori; dar, din aprilie 1965 în aprilie 1966, ei au făcut-o doar în patru rânduri, iar situația pe care au prezentat-o nu a mai fost atât de completă și exactă ca înainte”. înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ei au făcut-o doar în patru rânduri, iar situația pe care au prezentat-o nu a mai fost atât de completă și exactă ca înainte”. înainte ca Zhou En-lai să ajungă în România în iunie 1966, raportul trimis de ambasada chineză de la București către Ministerul de Externe de la Beijing găsea că principalele probleme în România sunt: 1. “în politică, nu recunosc că există luptă de clasă în România”, 2. în economie, „accentuează în mod unilateral stimulentele materiale”, „tehnica este prima
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideologic, așa că distanța față de România a crescut și mai mult. Vizita din 1966 mai mult a îndepărtat China și România decât a strâns relațiile dintre ele. La ziua națională a Chinei din 1965, reprezentatul român la recepția oficială dată de ambasada chineză a fost Stoica, al doilea personaj din PCR. în 1966 însă, cel mai important conducător român prezent la recepție a fost Apostol, doar numărul 4 în ierarhia PCR. în octombrie 1964 și martie 1965, succesiv, atât în Uniunea Sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ploaie sau de valuri teribile”, promisiune făcută de Zhou atunci când a reacționat la avansurile României. Cum s-a întâmplat să fie aproape ziua națională a României, Zhou a hotărât imediat să ridice rangul oficialilor chinezi prezenți la recepția dată de ambasada română și să participe în persoană la acea manifestare, ținând și un discurs. Zhou a denunțat cu această ocazie actul de agresiune comis de Uniunea Sovietică împotriva Cehoslovaciei ca fiind „imperialism socialist” și a declarat românilor în fața lumii că „poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a soluționa problema lui Imre Nagy și de a stabili modalitățile de ajutorare a noului regim, în vederea consolidării sale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. La întoarcerea în România, Gheorghiu-Dej s-a întâlnit cu un consilier al Ambasadei URSS, căruia i-a prezentat în linii mari cele discutate în capitala ungară, spunându-i în încheiere: „Evenimentele din Ungaria trebuie să fie o lecție pentru noi; trebuie să avem grijă să întărim regimul comunist [din România]”. Această concluzie avea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
buni o reîntoarcere la practicile staliniste. Lupta dintre aceste două tabere își va pune amprenta și asupra politicii externe a URSS, contribuind la “împingerea” ei pe un făgaș mai conservator. în raportul de activitate consacrat primului trimestru al anului 1957, Ambasada RPR la Moscova transmitea că atenția conducerii sovietice se îndreptase în această perioadă spre combaterea curentelor revizioniste oportuniste care s-au manifestat în ultimul timp în mișcarea comunistă internațională, demascarea încercărilor dușmanilor cauzei socialiste de a specula greșelile dezvăluite la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în lumea comunistă. 3. Un aliat de încredere al Moscovei Revoluția ungară din octombrie 1956 a fost pentru regimul de la București un prilej nesperat de a accede la o poziție privilegiată în ochii Moscovei. în raportul menționat mai sus al Ambasadei RPR la Moscova se arăta că, în privința evoluției relațiilor româno-sovietice, primul trimestru al anului 1957 „se caracterizează printr-o adâncire a relațiilor dintre RPR și URSS, în comparație cu perioada de dinaintea evenimentelor din Ungaria”. Gheorghiu-Dej a știut să folosească aceste evenimente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avut întâlniri atât cu reprezentanți ai grupării Nagy, cât și cu ai lui Kádár, strângând informații prețioase cu care s-au întors la București. în ceea ce privește oferta de azil cu destinația România pentru soluționarea crizei provocate prin refugierea lui Nagy la Ambasada iugoslavă din Budapesta, aceasta pare o inițiativă pur sovietică, dar aici meritul Bucureștiului este că a știut să se facă util. Potrivit cercetătorului rus Aleksandr Stykalin, argumentul care a cântărit decisiv în alegerea variantei românești de către Moscova l-a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
polemica dintre conducerile PCUS și UCI era la apogeu (iarna-primăvara lui 1957), Bucureștiul ieșise în evidență printr-o atitudine destul de puțin „gălăgioasă”, mai ales în comparație cu celelalte partide ale blocului comunist (cu excepția Poloniei), iar acest lucru nu scăpase neremarcat. în raportul ambasadei RPR la Moscova pe trimestrul I al anului 1957 era semnalat faptul că „diplomații iugoslavi, în frunte cu ambasadorul, aproape că nu pierd ocazia de a ne arăta atenția lor. Acest lucru este observat și de diplomații prieteni, care deseori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
spusese într-o discuție particulară că România este foarte simpatizată în Iugoslavia. Reporterul și-a susținut afirmația și printr-un episod care se desfășurase în timpul vizitei delegației guvernamentale a RPR la Moscova, în noiembrie-decembrie 1956. La o recepție dată la Ambasada RPFI, la care a participat și Hrușciov, acesta a avut o discuție în contradictoriu cu ambasadorul Mićunović. Chivu Stoica, șeful delegației române, a asistat la discuție fără a spune nimic, de unde iugoslavii au tras concluzia că „tov. Chivu Stoica nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
două țări. Despre disponibilitatea URSS de a se apropia de Iugoslavia s-a vorbit și în ședința festivă din 6 noiembrie, cu ocazia împlinirii a 37 de ani de la Revoluția din Octombrie. La 28 noiembrie reprezentanții conducerii sovietice au vizitat ambasada iugoslavă din Moscova cu ocazia zilei independenței RFPI. în ziua de 20 decembrie au început tratativele privind relațiile comerciale, încheiate în ianuarie 1955 cu semnarea acordului privind schimburile comerciale pe anul 1955. Astfel, în anul 1955 scopurile trasate în 1953
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
populară cu Iugoslavia, “în relațiile cu ungurii iugoslavii acordă o mare atenție problemei redeschiderii „cazului Rajk”, prezentându-l ca o condiție a dezvoltării în continuare a relațiilor ungaro-iugoslave”. Astfel, într-o conversație din 7 noiembrie 1955 cu un funcționar al ambasadei URSS în Ungaria, un diplomat iugoslav, afirmând că partea ungară se opune îmbunătățirii relațiilor bilaterale, a arătat că înainte de toate ungurii n-au redeschis procesul lui Rajk, îndreptat nemijlocit împotriva Iugoslaviei. în afară de aceasta, conform spuselor diplomatului iugoslav, în temnițele ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lor față de Iugoslavia. Diplomații maghiari, în discuțiile cu colegii sovietici, atrăgeau la rândul lor atenția asupra faptului că nerezolvarea problemei referitoare la Rajk a dat iugoslavilor prilejul să refuze schimbul delegațiilor parlamentare cu Ungaria și ridicarea misiunilor la rang de ambasade. Cum reiese din documente, MAE sovietic considera lipsită de sens cererea iugoslavă de reabilitare deplină a lui Rajk. Așadar, autorii notei din 8 februarie 1956 considerau că problema cazului lui Rajk a fost hotărâtă o dată cu discursul lui Rakosi de la Csepel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]