7,673 matches
-
va putea neglija și dimensiunea morală și educativă a existenței noastre, reprezintă, de fapt, o incursiune În istoria zbuciumată a evoluției psihice și morale a oamenilor, care, de milenii, trăiesc, acționează, suferă și speră, mânați fiind de jocul etern al ambițiilor și pasiunilor proprii. Existența umană este dominată de dragoste și ură, de orgolii și aspirații materiale și mercantile, dar și de demonul cunoașterii și al creației. Drama existențială a omului derivă tocmai din acest melanj de pasiuni și ambiții, sublime
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al ambițiilor și pasiunilor proprii. Existența umană este dominată de dragoste și ură, de orgolii și aspirații materiale și mercantile, dar și de demonul cunoașterii și al creației. Drama existențială a omului derivă tocmai din acest melanj de pasiuni și ambiții, sublime sau josnice, care doresc fiecare să se Împlinească (dar acest lucru nu se poate realiza decât prin sacrificiul unora În favoarea altora). Omul este așadar În conflict nu numai cu el Însuși, cu tendințe și pasiuni personale atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la făină. (Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la beție Își dă arama pe față. Starea de beție tulbură În așa măsură mințile celui În cauză, Încât acesta nu-și mai poate controla ambițiile ascunse, resentimentele față de alții sau moravurile: „Vinul nu păstrează secretele și nici un respectă promisiunile”; „Cel cuprins de băutură nu știe ce-i iese din gură”; „Fie omul cât de bun, vinul Îl face nebun”; „Bețivul se Învață cu beția, și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ceea ce ai fi putut și n-ai făcut la tinerețe: „Când nu poți face ce vrei, trebuie să faci ce poți”.) și țâțoasă, și lăptoasă, și devreme acasă. (Cel care manifestă pretenții exagerate trebuie să se pregătească de surprize neplăcute.) Ambiția Îmbată la fel ca și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de surprize neplăcute.) Ambiția Îmbată la fel ca și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la incompatibilitate: „Nu pot Încăpea două săbii Într-o teacă și nici doi Domni În țară săracă”.) Dorința promite mai mult decât realizează plăcerea. (Rară reușită sau satisfacție care să fie pe măsura aspirațiilor propuse. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ca și dorului, nu-i putem spune când să vină și când să plece; și nici nu-i putem comanda cât să ne facă să suferim. Când credem totuși că putem să facem lucrurile acestea, nu dovedim altceva decât o ambiție deșartă.) Dragostea e numai ochi, dar nu vede nimic. (E unul dintre paradoxurile dragostei: cu cât ești mai Îndrăgostit, cu atât ești mai puțin pregătit să vezi și eventualele defecte sau imperfecțiuni ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lasă loc deschis unei iluminări corective. Cel de-al doilea știe că nu e păcat: știe, deci, sub amenințarea incorigibilului și e, În consecință, de neiertat.” (A. Pleșu) Sfârșitul certei este remușcarea. (În schimb, Începutul ei Îl reprezintă, de regulă, ambiția necontrolată sau neprevederea.) Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul. Cine se apucă de două sau mai multe lucruri deodată nu-l face pe nici unul ca lumea: „Cine umblă pe toate drumurile nu ajunge nicăieri”.) Corb la corb nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Dacă ai dat uită, iar dacă ai luat pomenește. (Ajutorul ar trebui să fie, Întotdeauna, În afara vanității de a ne fi lăudat că l-am acordat, la un moment dat, sau al ambiției de a nu recunoaște că de el am avut și noi parte, nu o dată: „În dar a venit, În dar s-a dus”; „Din dar ai luat, În dar să dai”.) „O viață fără să mai aduci folos cuiva este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puțin rănită, dacă nu umilită.) Ajunge un ciomag la un car de oale. („O conștiință valorează - spune Quintilian - cât o mie de martori”.) A fi liniștit e mai bine decât a fi fericit. (Pentru că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire sau Întreținerea imperioasă a acesteia.) „Un spirit mare se Înșală la fel ca unul mărunt: cel dintâi fiindcă nu vrea să știe de limite, cel din urmă fiindcă ia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le domine, să le Înfrunte capriciile și Înfumurarea date de frumusețea lor.) Cu un singur fir din părul său, femeia poate să lege și un elefant. (Prin frumusețe și grație, femeia poate - mai ales când este mânată de orgoliu și ambiție - să fascineze și chiar să subjuge caractere bărbătești dintre cele mai puternice. Este cunoscută, În acest sens, isprava din Antichitate a Dalilei, care, plătită de filisteni să-l prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a ademenit pe acesta și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Miguel de Unamuno spunea că trebuie „să-ți gândești sentimentul și să-ți simți gândul”, dacă vrei să ai un control asupra propriilor acte comportamentale. Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Orice calitate exercitată cu prea mult zel nu numai că produce neajunsuri, dar se poate transforma chiar Într-o trăsătură psihică opusă: de exemplu, excesul În considerarea de sine poate deveni „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția orgolioasă de ordin profesional ne poate face necooperanți; respectarea cu strictețe a tuturor preceptelor rituale ale unei religii se transformă În ceea ce se cheamă „bigotism” etc.) „Sentimentele nobile duse până la exagerare dau aproape aceleași rezultate ca marile vicii.” (H. de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de exemplu, unii laudă cu admirație, alții cu strângere de inimă; unii laudă din obligație, alții din dorința ascunsă de a putea fi și ei lăudați cândva etc.). Μ Cei lași Îi fac răspunzători pe alții de insuccesele lor. Μ Ambiția nu selectează competențele umane: sub impulsul ei s-au realizat, de exemplu, atât acte de noblețe sufletească sau mari descoperiri, cât și fapte dintre cele mai reprobabile. Μ De cele mai multe ori memoria noastră este ingrată: reține, de exemplu, doar faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
merge pe drumul său. Μ Dreptul la apărarea demnității proprii este Însăși rațiunea de a fi a omului În lume. Μ Nu trebuie să ne amăgim: progresul spiritului al fiecăruia dintre noi se Întemeiază, În realitate, pe un trecut de ambiții personale, mai mult sau mai puțin orgolioase. Μ Lupta cu limitele personalității noastre pretinde, Întotdeauna, un suflet eroic, deoarece sacrificiile de suflet sunt cel mai greu de Îndurat (nu oricine poate să acorde, de exemplu, iertare celui care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a se crede fiu”. Μ Într-o viață scurtă unii au reușit totuși să trăiască mult; aceștia sunt mai ales cei care au reușit să dea trăirilor și gândurilor lor o incandescență interioară. Μ Cât timp omul păstrează mereu vie ambiția de a cunoaște, el este sortit să Învingă. Μ Degeaba căutăm În altă parte mijlocul salvării din păcat, când firea noastră Îl deține Încă de la Început ca virtualitate: capacitatea remușcării - făuritoare treptată de „conștiință morală”. Μ Resursele noastre de voință
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noastră Îl deține Încă de la Început ca virtualitate: capacitatea remușcării - făuritoare treptată de „conștiință morală”. Μ Resursele noastre de voință Îmbracă, Întotdeauna, haina celui pe care-l slujesc. Așa se explică de ce la unii voința se evidențiază, de exemplu, prin ambiții exagerate de a obține tot felul de satisfacții materiale sau de plăceri senzuale, iar la alții, dimpotrivă, prin eforturi deosebite de a realiza controlul unor astfel de plăceri. Μ De ce oare oamenii cunosc adevărata valoare a unei prietenii sau iubiri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
confruntarea cu aspectele realității zilnice. Μ Fiecare are o intimitate de apărat, deoarece nu este om care să nu aibă ceva de ascuns, la un moment dat (de exemplu, suferințele tacite ale unei responsabilități trădate În raport cu sine sau cu altul; ambiții personale care propun moduri de a fi ce depășesc propria putere de realizare; dezamăgiri date de o convingere prea mare În puterea adevărului În lupta cu minciuna și ipocrizia; eșecul cultivării unei atitudini predominant contemplative, În detrimentul uneia pasionale, acționale; conștientizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și spirituale a interiorului lor de viață, valori a căror efervescență creatoare ei nu vor să o limiteze prin preocupări strict materiale sau mercantile. Μ Paradoxal, dar sunt mai periculoase bolile care nu ajung niciodată În cabinetele medicale (de exemplu, ambiția vanitoasă a puterii; Încredințarea faptului că ai Întotdeauna dreptate; curiozitatea exagerată, ucigătoare de intimitate; tendința de a complica mereu lucrurile, și nu de a le simplifica etc.). Μ „Arta de a trăi” este o sintagmă atractivă, chiar incitantă, dar ea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ideilor acestei gândiri: mai egoistă sau mai altruistă, mai profundă sau mai stupidă, mai virtuoasă sau mai josnică etc. Iubirea nu trebuie să fie altceva decât ceea ce este: o senzație de plinătate a trăirii, de fericire În sine, neatinsă de ambiții, de justificări sau de prejudecăți (care Încătușează). Când există, iubirea nu are nevoie de cuvinte pentru a se face cunoscută. Μ Adevărul e că sensibilitatea noastră este, de regulă, egoistă: vrând, de exemplu, să vedem numai frumosul, noi ne Închidem
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lipsa de gust a cărnii noastre. Este gâdilatul pentru țăran, nerușinarea pentru bețiv, chiar și Biserica, În Înțelepciunea ei, a Îngăduit clipa de sărbătoare, de carnaval, de bâlci, această Întinare diurnă care-ți descarcă umorile și te abate de la alte ambiții... Dar așa râsul rămâne un lucru josnic, la Îndemâna celor simpli, taină dezvăluită pentru plebe. Dar aici, aici... și acum Jorge bătea cu degetul În masă, alături de cartea pe care Guglielmo o ținea dinainte, aici se răstoarnă funcția râsului, aici e
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gîndesc puțin... cît mai stați voi de vorbă, îl scriu... El n: Să știi că mi-a plăcut... mi place cum scrii, domnule. Și-mi place pentru că nu umbli cu chestii de-alea... știi, versuri care parcă n-au altă ambiție decît aceea de a nu fi înțeles, zău: "Foaie verde de albastru, mă doare un cal măiastru". El 1: Ăsta-i un vers foarte frumos și-i vine bine numai unui mare poet... El n: Domnule, o fi. Dar, uite
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de film porno cînd cuplul se află În clubul eșanjist 2 + 2, Împreună cu un altul, de culoare, iar bărbații Își deapănă viața În timpul unei felații „prestate” fiecăruia de partenera celuilalt. Houellebecq scîrbește cititorul, În mod conștient Însă, avînd ca argument ambiția de a reda nefaradat caracterul infect al bărbatului occidental versus cel altruist al femeii. Procedeul s-ar putea numi hiperrealism sau “realism imediat”. Este ceea ce au Încercat două televiziuni franceze de curînd: să descurajeze fumatul difuzînd imagini cu un bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reluată”, observă un critic (Gilles Anquetil, Le Nouvel Observateur, 27 VIII-2 IX 1998), pentru a purta cu ea un flux rapid de imagini private, o poveste underground, un spirit de frondă, preluate toate pe filieră americană. La o privire atentă, ambițiile literaturii minimaliste sînt mult mai mari decît miza demonstrată de romane ca Un soir au club, 2001 (locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]