15,743 matches
-
multă apă. Se aplecă Înainte, Îi dădu lui Brunetti cafeaua sa, apoi o luă pe-a lui. După ce le băură și fiecare avea câte un pahar de apă În mână, Brunetti crezu că puteau Începe discuția. — Se știe ceva despre americanul acesta, sergentul Foster? Ambrogiani Îndreptă un deget gras spre un dosar subțirel care stătea pe marginea mesei, aparent dosarul ce-l privea pe americanul mort. — Nimic. Nu din partea noastră. Americanii nu vor, desigur, să ne dea dosarul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un pahar de apă În mână, Brunetti crezu că puteau Începe discuția. — Se știe ceva despre americanul acesta, sergentul Foster? Ambrogiani Îndreptă un deget gras spre un dosar subțirel care stătea pe marginea mesei, aparent dosarul ce-l privea pe americanul mort. — Nimic. Nu din partea noastră. Americanii nu vor, desigur, să ne dea dosarul pe care-l au ei despre el. Asta, se grăbi el adauge, dacă eu un dosar despre el. — De ce nu? — E-o poveste lungă, zise Ambrogiani cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti crezu că puteau Începe discuția. — Se știe ceva despre americanul acesta, sergentul Foster? Ambrogiani Îndreptă un deget gras spre un dosar subțirel care stătea pe marginea mesei, aparent dosarul ce-l privea pe americanul mort. — Nimic. Nu din partea noastră. Americanii nu vor, desigur, să ne dea dosarul pe care-l au ei despre el. Asta, se grăbi el adauge, dacă eu un dosar despre el. — De ce nu? — E-o poveste lungă, zise Ambrogiani cu o ușoară ezitare care făcea clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de limbă. Mereu dispus să facă pe plac, Brunetti Întrebă: — De ce? Ambrogiani Își schimbă poziția În scaun, trupul său fiind evident prea mare pentru el. Arătă cu degetul spre dosar, sorbi din apă, așeză paharul jos, arătă iarăși spre dosar. — Americanii sunt aici, Înțelegeți, de când s-a terminat războiului. Sunt În baza aceasta, iar baza a devenit mai mare și continuă să devină tot mai mare. Sunt cu miile și mai sunt familiile lor. Brunetti se Întrebă care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-le, chiar dacă În tratat se spune clar că acesta este Încă teritoriu italian. Încă. Parte din Italia. Își schimbă iarăși poziția. — Sunt probleme? Întrebă Brunetti. Cu ei? După o pauză lungă, Ambrogiani răspunse: — Nu. Nu tocmai probleme. Știți cum sunt americanii. Brunetti auzise asta de multe ori despre germani, slavi, britanici. Toți presupuneau că ceilalți „erau“ Într-un fel anume, chiar dacă nimeni nu părea să se pună de acord În privința a ceea ce Însemna acest lucru mai exact. Ridică bărbia Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu-s sigur că, așa cum arată lumea acum, câteva mii de parașutiști din nordul Italiei ar avea cine știe ce importanță. — Asta cred mulți? Întrebă Brunetti. Mă refer la militari, la carabinieri. Da, așa cred. Dar trebui să Înțelegeți felul cum văd americanii lucrurile. Pentru Brunetti era o revelație să-l audă pe om că vorbește așa. Într-o țară În care majoritatea instituțiilor publice nu mai erau demne de respect, numai carabinierii reușiseră să-și salveze onoarea și erau Încă În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uzate și fără să fie plătiți destul cât să-și poată cumpăra măcar țigările. Brunetti cunoștea toate acestea. Făcuse și el cele optsprezece luni. Ambrogiani simți repede interesul scăzut al lui Brunetti. — Spun asta fiindcă explică modul cum ne văd americanii aici. Băieții lor - și fetele, presupun - sunt toți voluntari. Pentru ei e-o carieră. Lor le place. Sunt plătiți pentru asta, plătiți destul de bine să-și ducă traiul. Și mulți dintre ei sunt mândri de asta. Iar aici, ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
astfel de lucruri“, domnule maior. — Crime În care ei sunt implicați departe de bază. Era evident că acesta era cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-o crimă. Un african. L-au omorât În bătaie cu niște scânduri. Erau beți. Africanul dansa cu o femeie albă. Își protejau femeia? Întrebă Brunetti, neîncercând să-și ascundă sarcasmul. — Nu, zise Ambrogiani. Erau negri. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ei. Așa că judecătorii au decis să ei au răspuns la o amenințare. — Câți au fost la fața locului? — Trei soldați și un civil. — Halal amenințare, zise Brunetti. — Judecătorii au decis că asta a fost. Și-au luat-o În considerare. Americanii i-ar fi trimis la Închisoare pentru douăzeci, treizeci de ani. Nu e de glumă cu justiția militară. Pe deasupra, erau negri. — Mai contează asta? O ridicare din umeri. O sprânceană ridicată. Încă o ridicare din umeri. Americanii vă vor spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-o În considerare. Americanii i-ar fi trimis la Închisoare pentru douăzeci, treizeci de ani. Nu e de glumă cu justiția militară. Pe deasupra, erau negri. — Mai contează asta? O ridicare din umeri. O sprânceană ridicată. Încă o ridicare din umeri. Americanii vă vor spune că nu contează. Ambrogiani mai luă o gură de apă. — Cât de mult veți sta aici? — Astăzi. Mâine. Mai sunt astfel de lucruri? — Din când În când. De obicei, rezolvă crimele la bază, le rezolvă ei Înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
zilele de acum dispuse să se ofere, zise Ambrogiani voluntar, apoi adăugă: În numele iubirii. Fiica lui Brunetti tocmai Împlinise treisprezece ani, așa că nu voia să se gândească la ce-ar oferi tinerele femei În numele iubirii. Pot sta de vorbă cu americanii? Întrebă el. — Da, așa cred, răspunse Ambrogiani, apoi se Întinse după telefon. Le vom spune că sunteți Șeful Poliției din Veneția. O să le placă gradul ăsta, așa c-o să stea de vorbă cu dumneavoastră. Formă un număr cu o ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-l așeză drept Înaintea sa. Vorbi În receptor Într-o engleză cu accept puternic, dar corectă. — Bună ziua, Tiffany. Aici maiorul Ambrogiani. E-acolo maiorul? Poftim? Da, aștept. Puse mâna peste microfon și Îndepărtă difuzorul de ureche. — E-n conferință. Americanii parcă ar trăi În conferințe. — Ar fi posibil să... - Începu Brunetti, dar se opri când Ambrogiani luă mâna de pe microfon. — Da, mulțumesc. Bună dimineața, domnule maior Butterworth. Numele figurase În dosar, dar când Îl rosti Ambrogiani, sună ca „Budderword“. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu putea fi decât americancă. Avea păr blond tuns cu breton scurt deasupra ochilor albaștri, dar ajungându-i la spate aproape până la talie. Pe nas i se Întindea o spuzeală de pistrui, iar dinții ei aveau acea perfecțiune comună majorității americanilor și celor mai avuți dintre italieni. Se Întoarse spre el cu un zâmbet luminos; buzele i se ridicară la colțuri, dar ochii Îi rămaseră ciudat de inexpresivi și neinteresați. — Bună dimineața, zise el, Întorcându-i zâmbetul. Numele meu este Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
biroul maiorului Butterworth se aflau cutii pentru corespondențe; cutia celor primite era goală, a celor de expediat era plină. — Vă rog să luați loc, zise Butterworth și așteptă ca Brunetti să se așeze Înainte să-și reia și el locul. Americanul scoase un dosar din sertarul din față, acesta doar puțin mai gros decât cel pe care-l avusese Ambrogiani. — Ați venit În legătură cu sergentul Foster, nu-i așa? — Da. — Ce ați dori să aflați? — Aș dori să aflu cine l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dumneavoastră. — Mulțumesc, domnule maior, spuse Brunetti, Îndreptându-se de spate și Întinzând mâna. — Pentru nimic. Mă bucur că pot fi de ajutor În problema asta. Strânsoarea lui Butterworth era puternică, plină de forță. Dar, observă Brunetti când Își strânseră mâinile, americanul nu ceru să-i comunice ceea ce ar fi putut descoperit despre decedat. Blonda nu mai era la masa ei de scris În biroul de afară. Monitorul computerului ei licărea pe-o parte a pupitrului, la fel de inexpresiv cum fusese și expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
clătină din cap. — Ce altceva se mai află aici În afară de birouri? Maggiore Ambrogiani a pomenit de-un supermarket. — Și-un cinematograf și o piscină de Înot, o bibliotecă, școli. E-un Întreg oraș. Au până și propriul lor spital. — Câți americani sunt aici? Întrebă Brunetti. — Nu sunt sigur. În jur de cinci mii, cu soțiile și copiii lor cu tot, cred. Îți place de ei? Întrebă Brunetti. Șoferul ridică din umeri. — Ce să nu-ți placă? Sunt prietenoși. Cu greu sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o recomandare entuziastă. Schimbând subiectul, șoferul Întrebă: — Ce ziceți de prânz, domnule? Preferați să mâncați aici sau În afara bazei? — Tu ce propui? — Mensa italiană e cel mai bun loc. Puteți servi ceva acolo. Auzind asta, Brunetti se Întrebă ce serveau americanii În propriile lor săli de mese. Nituri? — Dar e Închis astăzi. Grevă. Ei bine, asta era dovadă că localul era Într-adevăr italian, chiar și Într-un dispozitiv militar american. — Altceva nu mai este? Fără să răspundă, șoferul băgă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
brusc, lăsându-l pe Brunetti pe trotuar, simțindu-se ciudat de abandonat și de străin. La dreapta celei de-a doua uși putea acum să vadă o placă pe care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind evident un american. Înăuntru, Îi ceru femeii din spatele tejghelei o cafea, apoi, știind că nu avea nici o șansă să ia prânzul, ceru o brioșă. Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-n bucătărie erau un frigider enorm și-un aragaz mare cu patru arzătoare, alături de care stătea o mașină de spălat la fel de supradimensionată, amândouă aparatele electrice fiind alimentate de la un transformator care reducea curentul italian de 220 de wați În cel american de 110. Aduseseră oare toate acele aparate cu ei taman din America? În bucătărie mai rămânea puțin loc pentru o masă mică și joasă, lângă care se aflau doar două scaune. Pe perete, era montat boilerul pe gaz care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un costum albastru fabricat dintr-un material sintetic. Aproape fără băgare de seamă, Brunetti verifică buzunarele sacoului și ale tuturor pantalonilor, dar nu era nimic; nici urmă de mărunțiș, hârtii, pieptene. Fie sergentul Foster era un tânăr foarte ordonat, fie americanii fuseseră acolo Înaintea lui. Se duse Înapoi În baie, luă capacul rezervorului de toaletă, se uită Înăuntru și văzu că era gol, apoi Îl puse la loc. Deschise ușa dulăpiorului de medicamente din spatele oglinzii, deschise o sticlă sau două. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și le strânse la loc. Cu grijă, roti adânciturile șuruburilor de sus În poziție perfect orizontală, pe cele două de jos În poziție verticală la fel de precisă. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Se afla Înăuntrul apartamentului de cincisprezece minute. Americanii avuseseră la dispoziție o zi și jumătate să-l cerceteze; poliția italiană avusese la fel de mult timp. Și totuși Brunetti găsise cele două pungi În mai puțin de-un sfert de oră. Deschise ușa unuia dintre dulapurile de pe perete și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe Brunetti și așeză foarfecele pe tejghea În fața sa. Brunetti puse servieta lângă foarfece, o deschise și scoase, având grijă să le atingă doar colțurile, cele două pungi de plastic. Le așeză lângă foarfece. — Poți verifica dacă nu sunt amprentele americanului pe astea? Întrebă el. Bocchese aprobă din cap. — O să vin eu aici jos ca să-mi spui, bine? zise Brunetti. Tehnicianul aprobă iarăși din cap. — Așa stau lucrurile, ei? — Da. — Ați vrea să fac pierdute pungile după ce le caut de amprente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întoarse atenția spre mama ei, care-i pipăia materialul rochiei, semn că trebuia să fie una nouă, și spre signora Pastore, care Încă o mai ținea pe Paola de mână. Brunetti Îi aruncă doctorului o privire politicoasă, iscoditoare. — Vorbeam despre americanul ăla. Tu ești la conducerea anchetei, nu? — Da, dottore, sunt. — De ce-ar vrea cineva să omoare un american? Era soldat, nu? Jaf? Răzbunare? Gelozie? Datorită faptului că doctorul era italian, nu-i trecu nimic altceva prin minte. — Poate, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
signora Pastore, care Încă o mai ținea pe Paola de mână. Brunetti Îi aruncă doctorului o privire politicoasă, iscoditoare. — Vorbeam despre americanul ăla. Tu ești la conducerea anchetei, nu? — Da, dottore, sunt. — De ce-ar vrea cineva să omoare un american? Era soldat, nu? Jaf? Răzbunare? Gelozie? Datorită faptului că doctorul era italian, nu-i trecu nimic altceva prin minte. — Poate, zise Brunetti, răspunzând la toate cele cinci Întrebările cu un singur cuvânt. Făcu o pauză când doi ospătari se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de data asta; era puțin probabil să găsească pungi de cocaină două zile la rând, dar Își cumpărase un ziar din gară și-l parcurse În timp ce trenul Îl purtă prin câmpia Întinsă spre Vicenza. Nu se spunea nimic azi de americanul mort, locul lui fiind luat de-o crimă pasională săvârșită În Modena, un dentist care strangulase o femeie ce refuzase să se mărite cu el, după care se Împușcase. Își petrecu restul călătoriei citind știrile politice, știind la fel de multe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]