9,641 matches
-
poezie, de la romantici și până la moderni, de aici și versul cizelat, voit mascat de ornamente. Așa se explică această strofă, din Max Jacob: "Trece uneori Dumnezeu prevestit/ de forme la fel de neînțelese/ precum metaforele noastre, o, profeți..." Corneliu Sturzu "Arcade peste anotimp", 1964; "Autoportret pe nisip", E. P. L., 1966; "Restituirea jocului", E. P. L., 1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura Eminescu, 1974. Ca și Nicolae Ioana și Mircea Ciobanu, C.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
forme la fel de neînțelese/ precum metaforele noastre, o, profeți..." Corneliu Sturzu "Arcade peste anotimp", 1964; "Autoportret pe nisip", E. P. L., 1966; "Restituirea jocului", E. P. L., 1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura Eminescu, 1974. Ca și Nicolae Ioana și Mircea Ciobanu, C. Sturzu își face portretul pe nisip, sugerând ideea de efemeritate: "Mereu schimbătoare,/ neliniștită mereu/ după respirația felurită a luminii". Poemele lui C. Sturzu vorbesc despre echilibru, despre salt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cutremurate/ și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape,/ și totuși străină și surdă chemării". Volumul " Oricine și ceva" încearcă, la nivelul sugestiei, să creeze sau să ascundă probleme: Am văzut împreună ceva/ Smuls anotimpului:/ îmbrățișați,/ eram un singur ochi de lumină..." "Jocul de fetițe" este arghezian, la fel și poemul "Sub oră": Nu pot, frate, nu pot soră/ Scobitură sunt sub oră." Un ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ploaia de oricând și nicicând./ Din viață sau moarte, pe ochi ca o frunză/ Privirea-ți albastră să-mi cadă foșnind." Florența Albu "Fără popas", versuri, E. P. L., 1961; "Câmpia soarelui", Editura Tineretului, 1962; "Constanța", Editura Tineretului, 1964; "Intrare în anotimp", E. P. L., 1964; Fata morgana", versuri, Editura Tineretului,1966; "Măști de priveghi", poezii, E. P. L., 1968; "Himere nisipurilor", versuri, Editura Tineretului,1969; "Poeme", E. P. L., 1969; "Austru", versuri, Eminescu, 1971; "Arborele vieții", Albatros, 1971; "Petrecere cu iarbă", Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1975. Florența Albu, poetă fără chemare, în numeroasele volume publicate, nu comunică nici idei nici emoții: În parcul gol, iernatic și temut,/ m-am măsurat cu statuile;/ între șiruri și arbori/ doar eu și statuile." Aflăm apoi în "Intrarea în anotimp" (1964) că statuile reprezintă eroii și ea este omul obișnuit, căci Timpul cu timp se măsoară prin noi, idei valabile sau netransfigurate poetic. Volumul "Fata morgana" presupune un univers tradiționalist intrat în altă viziune: pământul, țărâna cum o numește ea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Încă din primul volum se remarcă împletirea dintre peisaj și sentiment. Poeta cântă reacțiile spirituale raportate la farmecul universului și la dragoste. Șerpii se târăsc prin iarbă și printre pietre, arborii sunt negri, poeta plânge lângă pământ, cu bucurie pentru că anotimpul pornește din fruntea ei lipită de semințele viitoare. Printre alte imagini notabile, apar copaci plictisiți, râs fără dantură, copaci beți, alcoolici care îi scutură de roadă; copacii sunt lucizi și beți ca oamenii ce vin la nuntă. Florica Mitroi "Rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1. Ion Pop îl vede ca un poet al "spiritualității rurale ardelene". "Ioan Alexandru are ceva ce se cheamă simț al elementelor. Totul este supus meditației: materia în stare de agregație și disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământ nu se vede nimic, trebuie să trecem prin pustiu, prin purgatoriu, pentru ca fulgerele lui să te făurească: Nu se poate spune nimic din afară despre El/ și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi." Sentimentul morții parcă trece prin anotimpuri și se adună ca o permanență, trăim parcă cu acest implacabil sentiment al morții. și "pruncul nostru" cu fiecare zi este mai aproape de moarte. E poate interesant de remarcat că viața poartă în ea o fărâmă de absolut, de eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așezate undeva între fantastic și real, în mitopee, într-o atmosferă cultică cu datini și credințe, anunțându-l pe Ion Gheorghe din volumele publicate mai târziu. Exemplele sunt numeroase: "Apa zării", "Serile vedeniilor", "Legenda". Pământul este surprins și în ritmica anotimpurilor, astfel că poemele devin stenograme ale vieții zilnice din perspectiva mișcărilor naturii într-un joc de linii și de culori care trădează impetuozitatea sentimentului. Peisajul este tandru, întunecat și dramatic. Picturalul îl surprindem încă și în acest volum, lumina favorizând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și didactic sub semnul anotimpurilor și al sălbăticiei care trebuie potolită, pentru că este mai puternică decât piramidele și decât sfinxul, care presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
precis de starea de dragoste, de iubire, dacă ea ar însemna mai mult pe scara sentimentelor, sau dacă am admite că iubirea presupune o stare permanentă de farmec specifică sentimentelor îndrăgostitului: "De ce te-o fi iubind atâta, iubire,/ vârtej de anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine un act de cunoaștere, indiferent dacă ea pendulează sub semnul angelic rilkean sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zbor pe care ar vrea să-l stăpânească, măcar cât existența unei frunze, a unui fir de nisip, a unei brize, a unei unde; cucerit de sentiment, va reveni, în ultimul vers, la noțiunea de timp: "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp" ("Viața mea se iluminează"). Tot "timpul" îi dă senzația că lucrurile se răresc, că sentimentele pălesc și rămâne deci ideea de timp, ca spaimă și neîncredere. Atât timpul cât și spațiul devin entități determinante ale cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca în poemul "Focuri de primăvară". Poetul trăiește direct o stare de identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă să se explice că ar proveni din "Frigul inițial", care a sălășluit la începuturi și îl purtăm în ființa noastră trecută prin anotimpuri până la dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră de la tine vine/ tentacular trec anotimpurile peste noi/ dar noi ne-mbolnăvim de tine,/ nefericit frig de la începutul iernii." Adrian Păunescu trăiește un acut sentiment al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
explice că ar proveni din "Frigul inițial", care a sălășluit la începuturi și îl purtăm în ființa noastră trecută prin anotimpuri până la dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră de la tine vine/ tentacular trec anotimpurile peste noi/ dar noi ne-mbolnăvim de tine,/ nefericit frig de la începutul iernii." Adrian Păunescu trăiește un acut sentiment al morții. ("Bocet "): Că n-are lumea noastră milă,/ în strâmtul ei calvar trecând,/ și ziua de-și lucrează pomii,/ noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întreaga existență. Contemporanul. 1974, nr. 39. "Poezie politică" (Geo Dumitrescu Jurnal de campanie), Contemporanul, 1974, nr. 47. Poezia "stări de foc", (Dumitru Popescu "Gustul sâmburelui"), Contemporanul 1974, nr. 51. "Poezia patriotică" (Șt. Aug. Doinaș "Papirus și Gr. Hagiu "Zenit de anotimpuri", Contemporanul 1974, nr. 53. "Norocul nostru-i țara..." (Adrian Păunescu "Repetabila povară"), Contemporanul, 1975, nr. 10. "Din iarba ta mă-nalț" (Al. Andrițoiu " Pe drumul meu" culegere selectivă și "Aur" apărute simultan) Contemporanul, 1975, nr. 18. "Asimilare monocordă" (Radu Cârneci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură și artă, 1968. 1 "Coloană de-a lungul", Editura Eminescu,1971, "Zăpezi fără întoarcere", Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură și artă, 1968. 1 "Coloană de-a lungul", Editura Eminescu,1971, "Zăpezi fără întoarcere", Editura Cartea Românească,1973; "Scut etern", Editura Eminescu, 1974; 1 "Substratum", Editura Eminescu, 1970, "Ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
paradigme a categoriei timpului în cele trei genuri evidențiază valorile multiple atribuite acestui reper esențial al viziunii artistice. Seriile valorice pot fi următoarele: - timp realobiectiv: timp istoric, durată cronologică - trecut, prezent, viitor; momente ale zilei (nocturn/diurn, seara, dimineața etc.), anotimpuri, perioade marcate sau nu de evenimentereper (războiul, de pildă) - timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
însumând 13 capitole), cu o structură narativă complexă, reunind două planuri supraetajate. Planul conștiinței personajului narator, Ștefan Gheorghidiu, dezvăluie o realitate interioară care ființează în durată subiectivă; în acest plan, alternează palierul narativ (al evenimentelor rememorate din care se reconstituie „anotimpurile“ poveștii de iubire) și cel analitic, în care sunt „radiografiate“ stări de conștiință, se analizează „patologia“ geloziei, se formulează judecăți de valoare. Al doilea plan este cel al realității obiective, centrat mai întâi pe existența societății bucureștene antebelice, apoi pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
1914). Cele trei unități temporale determină o compoziție dramatică în spirală: fiecare act urmărește evoluția eroilor dea lungul unei zile. Timpului obiectiv, precis determinat istoric, îi corespunde însă o durată interioară, un timp psihic în care se reconstituie prin amintire „anotimpul“ iubirii dintre Gelu și Maria (în vremea studenției lui Gelu), ca și existența dramatică a lui Grigore Ruscanu, părintele eroului principal (în urmă cu 20 de ani). Spațiul scenic este construit tot prin multiplicări simbolice: spațiul public (redacția ziarului socialist
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
alert al dezvoltării conflictului drama tic, piesa își structurează subiectul pe ilustrarea conceptelor de justiție și de iubire privite în mod absolut. Duratei reale, obiective îi corespunde însă un timp interior dilematic și reversibil, în care se reconstituie prin amintire „anotimpul“ iubirii dintre Gelu și Maria, ca și existența dramatică a lui Grigore Ruscanu, tatăl lui Gelu. Ca prezență scenică, eroul asupra căruia se focalizează spectacolul se definește mai ales prin prezență scenică și discurs. Prima apariție a lui Gelu Ruscanu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ordin în concentrul 0-20; Rezolvarea de probleme *Abilități practice Fulgi de zăpadă *Educație plastică Culori calde, culori reci: "Globuri" *Educație muzicală audiție muzicală "Iarna" A.Vivaldi *Educație fizică Dans aerobic Scopul: Sensibilizarea elevilor prin mijloace lingvistice și artistice referitoare la anotimpul de iarnă Obiective operaționale: Ol-să citească corect,conștient,cursiv și expresiv respectând semnele de punctuație; O2-să scrie corect,lizibil și îngrijit cuvinte și propoziții; O3-să precizeze schimbările din natură în anotimpul de iarnă așa cum reies din textele studiate; O4-să desprindă
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
Sensibilizarea elevilor prin mijloace lingvistice și artistice referitoare la anotimpul de iarnă Obiective operaționale: Ol-să citească corect,conștient,cursiv și expresiv respectând semnele de punctuație; O2-să scrie corect,lizibil și îngrijit cuvinte și propoziții; O3-să precizeze schimbările din natură în anotimpul de iarnă așa cum reies din textele studiate; O4-să desprindă informații dintr-un text citit; O5-să adopte o atitudine adecvată unei călătorii interiorizând mesajul activității; O6-să rezolve exerciții de adunare și scădere în concentrul 0-20 cu trecere peste ordin cu cerințe
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
O4-să desprindă informații dintr-un text citit; O5-să adopte o atitudine adecvată unei călătorii interiorizând mesajul activității; O6-să rezolve exerciții de adunare și scădere în concentrul 0-20 cu trecere peste ordin cu cerințe formulate sub formă de joc; O7să asocieze anotimpul cu muzica, desenul, literatura, abilitățile practice și matematica; O8-să își exprime emoții și sentimente prin cât mai multe moduri artistico-plastice. Strategii didactice: a) Metode și procedee : conversația euristică, explicația, exercițiul, munca independentă, problematizarea, jocul didactic, munca în echipă. b) Resurse
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]