26,366 matches
-
neatins, și că, sentimentelor sale de dragoste față de semeni, nu li se va răspunde cu aceeași monedă. Poetul știe că din iubire izvorăște iertarea, și spune undeva: „Iartă-i pe toți care te-au condamnat la umilință,/ fiindcă nu au apucat să te cunoască!/ Întinde mâna către ei și întreabă-i/ dacă-i mai doare ura pe care au nutrit-o/ pentru tine!” („De-a lungul luminii”). Centrul de greutate rămâne totuși iubirea pentru ființa îndrăgită, privită din perspectiva eului liric
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
face în ciudă, în surdină, astfel că: întorc privirea spre geamul deschis al camerei, unde Luna plină de ea și de aurul dăruit de Soare de pe partea cealaltă a planetei, parcă îmi spune ironic că a sosit timpul să mă apuc de scris versuri...Îmi revin în cele din urmă și începe să mă chinuie taletul în proză psihologică, încercând un dialog viclean cu Sabina... Prima parte: Emilian Oniciuc- 09.04.2017 Foto: E. O. (Va urma...) Prima parte: Azi duminica
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficarea orașului. Vara, când este cald și bine, își găsește un culcuș printre boscheții parcului din cartier, alături de
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
mă bucur din plin de orele dimineții, adică maxim până la opt. Așa că s-a gândit ea bine că nu ar strica să se trezească pe la cinci și jumătate, numai ca să- mi strice mie bunătate de somn și s-a apucat să spele câteva zdrențe cu ușa de la baie larg deschisă, cu apa curgând la maxim, cu ligheanele căzute ,,accidental” în mod repetat, de m-a făcut să sar ca arsă din așternut, așa că am ieșit din cameră, scuipând flăcări pe
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
se ajunsese de se creaseră în jurul Ioanei tot felul de povești, spuse în șoaptă pe la colțuri, care în timp căpătaseră proporții exagerate. Ori, credeți-mă pe cuvânt: la noi, la români, mai ales la țară, este o lege nescrisă - dacă apucă lumea să-ți zică „Ciontu”, „Ciontu” îți merge numele. Poți să ai tu coada de zece metri, „Ciontu” te cheamă. Așa e nația asta a noastră, care a fost mult prea încercată în vâltorile istoriei. Am învățat să râdem, ca să
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
trudă eu am să mor [8] Și se întinse jos să se culce Însă Doamna îl zori mai departe treceau acum peste un pod care marea în două câmpii o împarte [9] Acum trebuie să pritocești marea plângând sufletul se apucă de pritocit o lumină mare era în văzduh abia termină munca la asfințit [10] Doamnă, nu mai ajungem o dată acum ziua mergea în fața lor să ajungem o dată acasă îmi e dor de tine, Doamnă , mi-e dor [11] Și mergeau
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
era ok, dar ce era să fac!? Iar, o să ratez momentele de amor dar poate mâine dimineață voi fi mai norocos... - Sigur că da, iubito! Mă gândesc cu ciudă că voi ajunge să scriu scrisori de dragoste după care mă apuc să le pun în versuri, pe rime, ritm și măsură dar măsura este depășită, mai că- mi vine să vorbesc singur, nu alta... Mârâi, totuși: - Unde te duci, draga mea piersicuță? Acum duminică...? - Dragul meu, ( acest: „dragul meu” pare destul de
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
era ok, dar ce era să fac!? Iar, o să ratez momentele de amor dar poate mâine dimineață voi fi mai norocos...- Sigur că da, iubito! Mă gândesc cu ciudă că voi ajunge să scriu scrisori de dragoste după care mă apuc să le pun în versuri, pe rime, ritm și măsură dar măsura este depășită, mai că- mi vine să vorbesc singur, nu alta... Mârâi, totuși:- Unde te duci, draga mea piersicuță? Acum duminică...? - Dragul meu, ( acest: „dragul meu” pare destul de
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
pesto genoveze”, care ei plac în mod special, s-a străduit să le mănânce și apoi a hotărât să doarmă și să-și refacă forțele. Către seară, după câteva ore de somn bun,se simțea deja, mai bine. S-a apucat să-și pregătească valiza de drum și -a pus în ordine lucrurile pe care dorea să le ducă cu sine și când a terminat, a deschis laptopul său și a început să redacteze un curriculum vitae pe care l-a
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
venit, târziu. Femeia mi-a rămas în casă. N-am putut să o car în spate. Am oasele flămânde de sănătate. O lumânare îi citea dintr-un psalm, pe policioara, unde își ținea scrisorile de la mine. Bine că nu a apucat săraca să mai vadă. A pierit înainte ca apele să mai bată la ușă. I-am spus că mă duc să-i aleg un loc frumos cu verdeață. Ar trebui să cern iarba de prin ceruri. Jos n-a mai
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
Cu galgara nu vă ține... Hoți, tâlhari fără rușine!” ...................................... Intr-o zi, badea Sărac Urcând Dealu-n cărioară Își zicea în gândul lui: „Ce se-ntâmplă, mă-nfioară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară! Fraților, m-apucă plânsul!” Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Nu te opri în cărare! La Palat e adunare... - Bun stăpân, ce-s vinovat Când alesa-i un tâlhar? N-ai avut nici ochi, nici cap, Și-ai crezut într-un flecar
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
sunt de-ai noștri! Ăia și alții ca ei vă manipulează pe voi, pe ăștia tineri. Odată și odată poate ai să înțelegi, dar cred că va fi prea târziu pentru tine, Mă rog... Hai să continuăm, tinere, că ne apucă noaptea. A luat dosarul meu și a început să-l răsfoiască. Îl priveam cu un soi ciudat de curiozitate. Nu i se mișca nici un mușchi pe față în timp ce citea documentele din dosar și nu puteam pătrunde cu mintea mea ce
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Ponta să fie purtat de la Oprișan la Vanghelie, își dă demisia și trâmbițează că nu s-au înțeles, ba chiar s-au certat și că el face un nou partid... De aici povestea se schimbă: Cocosul lui Geoana nu mai apucă să cânte a treia oară, așa că Dragnea nu-l părăsește și Ponta devine activ până să se întoarcă Iohannis ca să se spele pe mâini de el: Acționează făcând modificări în guvern, ba chiar cerând și modificări în partid. Modificări pentru
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]
-
aud, v-o jur, Cântând cucu' ora trei (!) Că uitai ca să vă spui Doar un amănunt, parol, Cucu-l am la ceas, în cui, Pe peretele din hol; Pe moment, isteț cum sînt Și de praf și de sudori, Mă apuc la fel și cânt Precum cucu' de opt ori, Că nevastă-mea, prin vis, Cucu-l numară mereu, Știind mai mult ca precis Când pe-arenă apar eu; Nu cumva să vin târziu Și nici vorbă ... afumat, Pe la unșpe, mort
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
vezi cu cine sunt, omule? - Ziceai că va fi doar o aventură... - Crezi că de o femeie ca ea se scapă ușor? De fapt, nici nu mi-am propus să scap, deocamdată... - Ptiu! Ai grijă! Nu-ți neglija soția, mai apucă Eugen să-i vorbească. Ofelia îi chema să urce, asumându-și rolul de șef al echipajului, provocând veselia celorlalți. Timpul fusese foarte bine programat, astfel că au ajuns mai din timp în capitală, dar numai cu o jumătate de oră
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
centrul atenției. - Da... Oricum, sunt fericită. Stai să dau mamei telefon. Cred că este tare îngrijorată, sărăcuța de ea. Îi dai și tu mamei tale? - Că bine zici... Mulțumesc! După convorbirile telefonice, nu a mai trecut prea mult timp. Abia apucaseră să-și mai vorbească puțin și să-și bea cafeaua, când a venit asistenta Mariana Neacșu să-i anunțe că se finalizase controlul medical. - Acum sunt toți în cabinetul doamnei doctor, știți dumneavoastră, domnule... - Da! Se vor pune de acord
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
delegat lor puterea spre a gestiona bunurile țării. Fiindcă, a le pretinde să spună în folosul cui trebuie gestionate bunurile țării, ar însemna să-i lași repetenți încă din primul an al culturii politice, de vreme ce ei, încă dinainte de a se apuca de politică au căpătat stigmatul practicării acesteia în stilul mafiot al intereselor de gașcă! Încercând cu impertinență să-și descrie preaumflatul guvern (cel mai mare număr de miniștri din 1989 încoace în condițiile în care venea la guvernare pe fondul
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
se strecoară pe lângă mine. Cam așa ar trebui să arate termitele în atac, mă fulgeră o idee în momentul în care hoarda e gata să mă dărâme de pe picioare. Femeia, cu ochi de vultur, îl pescuiește din grupul de copii, apucându-l de o ureche. - Să știți că nu a vrut să doarmă de amiază! Nu i-a lăsat nici pe ceilalți copii să doarmă! A primit două puncte negre, iar pentru că le-a rupt și le-a aruncat la toaletă
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
impresionată de steaua strâmbă din hârtie glasată, înfiptă adânc cu o agrafă mare de birou. Miță stă cu capul plecat, dar trage cu ochiul către mine, abia abținându-se să nu râdă. - Am să transmit părinților, reușesc să răspund femeii-gardian, apucând mânuța acoperită cu o peliculă verzuie, sclipicioasă. - Să le transmiteți să treacă pe la doamna directoare. Avem câteva plângeri din partea părinților unor copii și trebuie să lămurim situația. Până se va lămuri situația, eu m-am pricopsit cu băiatul pentru o
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Iar la el ce își luară Hoiler hai dalerui O tăbliță pestricioară Hoiler hai dalerui Plină cu săgeți ușoare Hoiler hai dalerui Și pe plai că-mi apucară Hoiler hai dalerui Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Prin făgete, iezăre Hoiler hai dalerui Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui Pân la lacul iezărar Hoiler hai dalerui Acolo dacă a ieșit Hoiler
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin. Nu eram atentă... furtu... Nu a apucat să termine, însă, ce avea de spus, că vorbele i-au fost întrerupte de o lumină puternică, ce spintecase cerul, unindu-se printr-un arc electric cu pământul, foarte aproape, iar zgomotul infernal al trăsnetului le-a făcut pe cele
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
o problemă de neremediat! Întors la masă, alesul ei începu să toarne pe gât pahar după pahar, vorbindu-i întruna despre propria lui persoană, despre lucrările lui premiate și despre sindrofiile la care fusese invitat în cursul anului. Mona nu apucă să spună nimic despre ea. Poate că pe el nu îl interesa unde lucrează ea și din ce familie provenea. La un moment dat, Marius porni să vorbească despre ospățul de nuntă și despre copii. Ar fi trebuit să o
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
se îndreptară cu viteză spre ea. Se repeziră ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în scăfârlii cu jeturi de raze, încât săreau scântei din capetele lor, în tunete asurzitoare. Se luară la trântă, se apucară de cămeșoaie, rupându-le în bucăți, se încolăceau, se răsuceau, iar în urma încleștării lor zburau prin tot cerul flendurile vineții sau alburii. Viteazul Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
încât săreau scântei din capetele lor, în tunete asurzitoare. Se luară la trântă, se apucară de cămeșoaie, rupându-le în bucăți, se încolăceau, se răsuceau, iar în urma încleștării lor zburau prin tot cerul flendurile vineții sau alburii. Viteazul Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul zdrențăroșilor vineții, rostogolindu-i unul peste altul, de zburau armurile de pe ei. Aceștia, când se dezmeticiră, încă buimaci
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]