7,266 matches
-
realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă din nou și deschide ochii. Vin!!... Ce spui?! strigă Ștefan înnebunit. Vin?!?! Chiar vin?!?!... se aprinde el, dar brusc se întunecă și glasul se stinge. De unde știi? Haida-de, Sihastre! Păi nu spuneai că n-ai a face cu "Neștiutele Cărări"?... Au ești "profet mincinos"? Daniil zâmbește cu îngăduință: De unde știu?... Știu! Vor buciuma! Când ai trăit mult, vezi și nevăzutul cu ochii minții... Ștefan, muncit, frământat: Nu știu ce să cred... Aș vrea să te cred. "Oaste de strânsură"... Oricum, e târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să te gândești că tu nu-ți mai aparții! De blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi zâmbește cu blândețe: Fii pe pace, Părinte... Daniil se descarcă: O! Doamne! Trufie, numele tău e Ștefan! Nu cumva, gândurile tale umblă pe "Cărările Veșniciei" cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vindeca și pot avea copii după ce au intrat în acea apă. Mare minune poate face acel izvor binecuvântat de Dumnezeu. Așa ne-a spus părintele David. în jurul peșterii sunt copaci de măslini și vegetație. Urcăm ceva mai sus pe o cărare prin munte și ajungem la mormântul Sf. Elisabeta - mama Sf. Ioan Botezătorul. Acolo este și o pustnica ce se nevoiește. Se roaga tot timpul. Părintele David ne roagă să umblam și să vorbim cât mai incet ca să nu deranjam rugăciunea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
râuleț. În acest sat găinile fac ouă mari și toate ouăle au câte două gălbenușuri. Se spune că dacă găină este vândută în alt sat nu mai face două gălbenușuri. Numai acolo, în acel ținut, face două. întorcându-ne pe cărare de la mormântul Elisabetei, ne mai oprim puțin la peșteră. Ne miruiește părintele cu ulei de la candela care arde tot timpul, măi privim icoana cu Sf. Ioan Botezătorul, îngerul Domnului. Luăm și noi din sfințenia locului. Cugetam la viață aspră pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ruptul capului să mă urc pe ele cu greutatea mea. Și așa, n-am avut de ales. Dar să știți că mare curaj aveam. m-am despărțit de părintele Irineu care ma condusese un pic. Deci am ramas singură pe cărarea de munte în puterea nopții. Pe locuri necunoscute de mine. Aveam treptele care se mai observau dar aveam și prăpastia care era lângă trepte. M-am rătăcit puțin, dar mam întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
iubesc, oricât ai vrea, Tu-mi ești mare ajutor Și un bun sfătuitor. În zilele senine, Am petrecut cu tine. Dar în zilele mai grele, Tu mi-ai fost că priveghere. Cărticica, draga mea, Nicidecum nu te-ai uita, Pe cărare când mergeam, Sau pe trepte când urcăm... Tooot, cu mine tu erai, Niciodată nu-mi lipseai Multe lucruri minunate Am găsit în tine, carte ! Tu ești Cartea Cărților, Și Lumina tuturor Pe tine te-am căutat, Din Lumina Lui ți-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ea, Imbratiseaz-o, n-o lasă, Ca mult poate zidi, Inima ta, Daruindu-i încrederea, Dar, parcă n-am făcut de-ajuns, O, suflet păcătos ce am, Încearcă să mergi, Pe calea Lui Hristos, Oricât va fi de greu, La capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor de jos. Procesiune de Florii 14.04.2006 E zi de sărbătoare, Se-aud de departe, Cantași și Osanale, Azi intra în Cetate, Împăratul lumii, Smerit și Întristat, Iisus cel Luminat, Care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
unor țărani localnici. Lunca râului Buzău este cu trei-patru metri mai joasă decât câmpia cea mare și netedă, iar de la marginea satului, coboram din Ciupercari în luncă și mergeam 3-400 de metri până la apa Buzăului, la scăldat. În luncă erau cărări care se împleteau, ca-n poezia lui George Coșbuc, printre tufe de cătină ce păreau a fi o turmă de cămile culcate, surprinse de rouă în razele dimineții pe un covor verde, ca din „O mie și una de nopți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ambră pentru apropiata aniversare, cu cuvintele: „Îți mulțumesc că exiști!”. Este 14 august și l-am visat din nou pe René, eram în pat și mă mângâia. 16 august, am împlinit 49 de ani. Am visat că traversam locuri periculoase, cărări deformate de ploaie. Apoi, totul era acoperit de iarbă deasă. Prietenii mi-au cântat la telefon, în suedeză. Să trăiești o sută de ani! Seara, cu prietenii francezi, la mine: Claude Kayat, Jeanne Cordelier cu soțul suedez, Jan, strălucind de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în armata rusă. Ilie s-a însurat cu Maria, fiica preotului ștefan Istrati și între cei patru copii unul s-a numit Iorgu, tatăl meu. Sa însurat cu Maria, fata lui Ion Mihai din Budălești și bine a făcut, pe cărarea asta de doi venind și eu pe lume alături de surorile Constanța și Dobrița. Mai fuseseră trei copii dar i-a dat soarta de-a dura din nalba curții până pe deasupra norilor. și cum să nu-i dea dacă, zi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de legat anvelopele și hai la drum. La Tecuci ne-am cumpărat o pâine și după o țâră de odihnă, cu Dumnezeu înainte. Iar dinainte șoseaua era fie prea înghesuită de pietriș, fie prea bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături ne strecuram kilometru cu kilometru. Am trecut prin Drăgănești,Barcea,Umbrărești și am ajuns la Ivești obosiți. Ne-am așezat pe marginea șoselei și am mâncat pâine în suc propriu, am băut apă de la o fântână și ne-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci mai avea și fabrică de sifoane din care scotea bani grei spre satisfacția lui, a femeilor, dar mai ales a noastră, a celor care îi intrasem în voie.Iar cărările noastre, cu sau fără voia lui se întâlneau mai tot timpul. Iată o întâlnire: apare Conu Iancu la capătul Bulevardului, în dreptul librăriei Ghertovici. Mișa, Vasile Munteanu și eu îi ieșeam ca din întâmplare chiar în față. - Să trăiești, coane Iancule
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
revizorul școlar. Dar cum detașările începeau cu întâi octomrie, la 15 septembrie am deschis cursurile în prezența unei mulțimi de părinți și de oameni cum nu mai fusese demult. Le-am confirmat plecarea deși eram siguri că se va face cărare bătătorită până la revizorat pentru a anula noua numire. Dar era prea târziu. * Cineva , o femeie din sat, mi-a spus că atunci când se hotărăște ceva important în viața omului trebuie să fii foarte atent la toate semnele, la tot
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
poate că vacanța nedorită dar obligată de împrejurări în familia unchiului Tache nu s-ar fi desprins de normalitate. L-am botezat pe cel mic în Biserica Sfânta Vineri, parohia unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc. Tot felul de cucoane se lăfăiau cu de toate pe câte două trei locuri. Abia la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că ai curte mare, foarte mare, de ce ți-ai făcut adăpostul tocmai în mijlocul drumului? La noi în sat terenul lunecă, se surpă puțin câte puțin. Acum câțiva ani drumul era unde este râpă, pe acolo pe unde s-a făcut cărare, iar aici era grădina mea. Adăpostul animalelor 168 se afla lângă gard. Acum drumul este lângă gardul meu și aici trebuie să fie adăpostul animalelor, în drum. Ce vină am eu că s-a surpat drumul? Țăranul avea dreptate, oamenii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]