7,208 matches
-
asta Europeană, cu tot cu bursele ei Socrates sau Erasmus. Fără ele, multe nu s-ar fi auzit și multe nu s-ar fi spus, iar noi, prinși în lentoarea noastră kunderiană de români blazați, ne-am fi trăit clipa înecându-ne cheful tot în Timișoreana. Cine ar mai fi auzit de australieni care se relaxează cu un vin la cutie sau de studenți americani care fac un ban de buzunar donând sânge lunar? Mai interesant așa, citând din filmul Mariei care studiază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Sau? Da-că nu, Monty Python te va consola: „Always look on the bright side of life, ta-tam, ta-ta-ta-ta-tam“. Cântat crucificat. Să stai, să nu stai? Înapoi în Rai. Văzut din afară, sistemul lor a format oameni care chiar au chef de învățat și care se duc la seminarii pentru că vor. Ich will! Oamenii ăștia sunt dresați să-și dorească să facă ceva pe bune. Și pentru asta primesc bani și acces lejer la facilități de tot felul. Te poți însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ceva pe bune. Și pentru asta primesc bani și acces lejer la facilități de tot felul. Te poți însă deprima din două motive: ori trăiești teroarea opțiunii, ori tragedia rateului relației cu colegul blond de la seminarul de filosofie. Altfel, ai chef să te apuci de capoeira, ai curs de capoeira. Îți vine să te revolți împotriva societății de consum, a globalizării și să protestezi împotriva întâlnirii de vârf a reprezentanților statelor G8? Ai la dispoziție autobuze pentru a te afișa la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
într-o acțiune pe care Quignard ar numi-o "desiderare". De aceea, în ciuda îngrijirilor deosebite ale gazdei, îmbăiat și uns cu uleiuri, îmbrăcat în veșminte frumoase, așezat la o somptuoasă masă, el refuză să mănânce. "Dar eu nu aveam nici un chef" (10.373)39. Circe îl îndeamnă: "De ce stai, Ulise, așa, ca un mut? De ce să-ți strici inima și nu te atingi de mâncare și de băutură? Te temi oare iar de vreo cursă?" (10.378- 380)40. Și Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Circe, sau, pur și simplu un pat care umple universul (K. era atât de obosit încât se întreba dacă nu va putea să încerce să intre în una din camere, erau unele cu siguranță goale și să doarmă cât avea chef într-un pat frumos" ceea ce îi pare a fi o despăgubire pentru multe lucruri (309)). Oboseala este tensiune și relaxare și prin aceasta ea deschide o poartă fixării, înrădăcinării, lui a fi acolo 590. Ceea ce Handke în felul său concepe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la orchestră, dând la o parte jassbandistul, continuând el să bată jas-ul în uniformă militară”, în timp ce altul, extenuat, afirmă că datorită stresului “în securitate e mai rău ca la patron” (p. 168). Un ofițer delapidează banii instituției pentru a organiza chefuri, iar, după ce este îndepărtat, devine pasionat de electronică, chiar inovator (p. 235). Toată această „zarvă de detalii”, cum ar spune Baudelaire, abia invocat, conturează un tablou al unor oameni care trebuie să săvârșească orori, dar nu uită să-și trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care lucrează. De aceea se primesc pensii mici. Sunt prea multe broaște, și prea puțină apă. A.V. Bucurați-vă că veți rămâne tot timpul în rândurile lucrătorilor. D.V. Eu rămân, că așa am fost educat, și nu am nici un chef să mă trădez (râde). Mai cred în Eminescu, încă... (Emisiunea "Interviul săptămânii", TVR Iași, ???????) Dan Hăulică Dan Hăulică este un boier al gândului și al faptei închinate actului artistic. Discursul său despre imaginea plastică, ce se constituie ca o eflorescență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca din senin, începea o bătaie cumplită între strigoii vii și cei morți, armele preferate fiind limbile de meli- ță, coasele, to¬poarele, ciome¬gele, greblele și tot ceea ce gos¬podarii lăsau de izbeliște prin ogrăzi. Cei care nu aveau chef de bătaie, luau la „verificat” casele; când găseau una neunsă cu usturoi, treceau direct la supt sângele sau la zdrobit oasele celor din casă! Însă, rar găseau aceste creaturi malefice vreo casă sau vreun grajd neunse cu usturoi; mai mult
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
să alergăm din ce în ce mai repede. Dar, întrebându-ne dacă regăsim, în însuși faptul de a alerga, propria noastră esență, nu îndrăznim să răspundem afirmativ. Avem, așadar, o problemă. O gravă problemă. Mai rar sau mai des, ne regăsim deprimați. Lipsiți de cheful de a trăi, de a respira, fără acea capacitate a copilului de a se bucura până și de cele mai mărunte lucruri. Fără a ne da seama că depresia e, în fond, o formă de expresie a egoismului. Numai cel
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
politică respira și culoarul cel mai important prin care se fură banii statului român. Dacă ne vom gândi că putem rămâne fără politici fiscale proprii, pentru că ministrul german în mod sigur la asta se gândea, atunci poate ne mai dispare cheful de haos si hoție. Acesta este un apel la conștiință pe care nu-l adresez infractorilor. Mai este cineva treaz, cine știe, să sperăm... Suveranitatea statală exprimată prin dreptul de a bate monedă și a conduce politici monetare va fi
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
doar data și finalul, ne interesează cum. E într-un fel dacă mergi cu o haină bună pe tine și alimentat cu energie ca să poți duce bătălia mai departe la bun sfârșit, și alta dacă mergi gata gâfâit, fără nici un chef. Ei, noi nu vrem să fim în situația aceasta. Asta este diferența. Corina Drăgotescu: Aș vrea să revin și eu la Fundația Gojdu. Cornel Nistorescu: Doamnă... Corina Drăgotescu: Și nu atât pentru problema asta, ci și pentru ceea ce reprezintă Fundația
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Altminteri, de ce ni l-ar prezenta pe Stolojan drept un trădător de țară pentru c-a lucrat în străinătate? Au nu știe oare premieroșenia-sa că a fi membru al Europei înseamnă, între altele, și dreptul de-a munci unde ai chef și unde-ți găsești o slujbă? Ce fel de țară europeană ne coace Năstase, de vreme ce singurii români productivi sunt cei care lucrează în străinătate - căpșunarii din Spania, constructorii din Israel și spălătorii de mașini din Germania. Adică toți nefericiții cu-
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
tot spijinul. Dar se vede că adevăratele ierarhii ale televiziunii publice sunt altele decât cele afișate... public. Măcar pe vremea lui Aurel Dragoș Munteanu, a lui Everac sau Răzvan Theodorescu ți se arunca limpede în obraz că boșii n-au chef de ideile tale, așa că nu-ți rămânea decât să-ți pui pofta în cui. Acum, câte un neica-nimeni îți trimite o scrisoare politicoasă, din care înțelegi doar cât de fraier ești. Repet: e vorba de un program Phare, finanțat de
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
pe șaibă, ei oferă guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și că nu ne-am prea ținut promisiunile. Dar își revin repede și, după câte un chef cu aleșii neamului, conced că, da, s-au făcut totuși pași importanți și că totul e în ordine. O parte a bâlciului cu aderarea provine din faptul că foarte puțini români au avut experiența directă a Europei și a europenilor
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
nu-s nici floricele, nici virgulițe, mai degrabă castraveciori mici. Dar unii mititei, micuți de tot... I-a căzut Lialiei cu tronc. Trece Lialia pe la mătușa Jenia, om în toată firea, care numai de nepoata de-a doua n-are chef taman acum în decembrie, pe o vreme ca asta, Dar Jenia ce să facă, e vară cu pictorul. Vară primară. Și Lialia își mărturisește iubirea. Și-i povestește întreaga istorie: cum a venit ea la Dașa, cum el stă în
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
simplu ți-e și frică să te gândești... În timpul dimineții, Lialka umblă haihui. Uneori, când Sașka și Grișka sunt la școală, vine la Jenia să bea o cafea. Ba că pictorul e ocupat, ba că pur și simplu n-are chef să zacă la școală în bancă. De gonit nici nu poate fi vorba s-o gonească: dacă o ia din loc și se aruncă pe fereastră? Jenia o ascultă resemnată. Și ajunge la disperare. Are și ea problemele ei, și
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
Manuc", până la noul entry, ,Golden Blitz", unde președintele Băsescu s-a manifestat ca un spectaculos dresor de licurici. Nu sunt, Doamne ferește, un puritan mânat de ură contra plăcerilor omenești. Fiecare e liber să-și bea banii și mințile după cum are chef. Însă mă deprimă - dar nu mă amestec - obiceiul multor, prea multor români de-a-și face din străbaterea triumfală a restaurantelor principalul țel al vieții. Varianta recentă a bețivănelii, numită ,clubbing" - adoptată de marea masă a tinerilor români de la oraș -, e
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
panica mea structurală, agitația mea, anxietățile sînt alimentate infernal de o formă reziduală și continuă a "civilizației" în care trăiesc. O trepidație nesfîrșită îmi bîțîie trupul și mintea, îndepărtîndu-mă de mine însămi, de ritmurile firești, modificîndu-mi accente, estompîndu-mi nuanțele și cheful de viață. În zilele și nopțile petrecute într-o cămăruță de cîțiva metri pătrați, ca într-o chilie, unele coșmaruri s-au transformat în vise. Mi-a revenit mereu în minte pictura lui Fra Angelico, din chilia lui de la Mînăstirea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Cozma încerca să se volatilizeze de la Stoenești. Ceea ce nu-l împiedică să declare că dacă n-ar fi vrut el să fie prins, nu l-ar fi capturat nici NATO. Cozma e liber să-și povestească trecutul cum are el chef, dar ziaristul autentic are datoria să nu se lase păcălit de poveștile lui.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
să-i propun să-și scoată paltonul, ar fi fost o propunere normală. Atunci mi-am dat seama că era cumplit de frig - un frig umed și pătrunzător, de cavou. Nu știam să pornesc instalația de încălzire și nu aveam chef să încerc, tata era mort, iar eu ar fi trebuit să plec cît mai repede. Am schimbat canalul pe FR3, numai bine ca să prind ultimul tur din Questions pour un champion. În momentul cînd Nadège, din Val-Fourré, îl anunța pe
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
să ne întărească glasul/ lipsesc armele automate îndreptate spre noi de la ferestrele care ne înconjoară/ suntem aici doar noi/ Ea nu dă însă drumul frazei care îi umple gura închisă, care nu poate trece dincolo de buzele strînse. Nu are nici un chef să-i explice ceea ce, de atîția ani, de atîția zeci de ani, se străduiește să uite � p. 176). Aceasta continuă succesiune a unghiurilor și a stilurilor narative ( întîlnită, printre alții, la Sartre, Mario Vargas Llosa sau António Lobos Antunes
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
fără fond, astfel încât alegerea acestei zile nu e absolut deloc întâmplătoare. Rușii au dorit să ne mai arate, încă o dată, că au un cuvânt de spus inclusiv în pro-americanismul nostru sans rivages. "Sunteți alături de americani doar pentru că așa avem noi chef cam așa sună mesajul subtextual al rușilor. Că lucrurile stau așa o dovedește prăpastia dintre declarațiile ambasadorului american la București, Michael Guest, și reacția ( indirectă) a lui Ion Iliescu. Luând pulsul țării, dl. Guest a afirmat plin de avânt retoric
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
să-l simtă chiar acum. Altminteri, finețea, calmul, competența și bunele intenții ale d-lui Isărescu nu vor fi decât preșul luat cu brutalitate în picioare de o șleahtă de mujici siniștri pentru care idealul suprem de patriotism îl reprezintă chefurile cu votkă și cu târfe - ambele de import. Nu spun de unde!
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
de fapt a cinematografiei actuale. Există, pe de o parte, filmele de consum (chiar dacă distincția „comercial - artă” a dispărut cumva dat fiind specificul pregnant economic al societății contemporane), filmele dedicate publicului cel mai larg care nu are nici timp, nici chef să se implice mai mult decît o presupune o poveste oarecare, filmele cu o unică dimensiune - aceea în care „se întîmplă ceva” (vezi goana după acțiune, dialog, efecte unele mai speciale decît altele). Există, pe de altă parte, filmele - din ce în ce mai
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
a tituba între propria-i poziție și antiteza ei apare în următorul poem, amar umoresc: "Ca să tac/ mi-ați dat un vagon/ cu gumă de mestecat./ Ca să nu mai respir/ mi-ați trimis fotografii/ din împărăția Gulag./ Ca să-mi piară cheful/ de-a vedea/ mi-ați legat ochii/ cu treizeci și trei kilometri panglică mașină de scris./ Ca să nu mai scriu/ îmi amintiți toate acestea./ Ce vă faceți/ dacă-ncep să v-aplaud?/ Ca să tac/ mai trimiteti-mi/ o căruță/ cu gumă de
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]