8,186 matches
-
fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de ocrotire în zile de restriște. „Mănăstirea este Tinda Raiului și Poarta lui Dumnezeu”,o zicere din cărți, îmi veni în minte. Privindu-le, un gând ciudat îmi trecu prin minte, cu mirare.. că, le regaseam așa cum le lăsasem la plecare.. și, parcă, într-o muțenie sfântă.. ne așteptau... Ținute pe loc, prin rădăcini adânci.. n-au fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Vergiliu, cu aproape douăzeci de veacuri în urmă... „Ne făurim destinul în felul în care ne alegem zeii”. Asta-i domnule ! Ce alegi aceea ai. În Piață, uralele nu mai conteneau... mulțimea urla ca scoasă din minți. Ochii senatorului străluciră ciudat... murmurând în barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
puțin luată în seamă. Singura moarte care contează e cea inițiatică. Religia impune ca insul cel mai bun să fie trimis ca mesager la Zalmoxis, iar colectivitatea întreagă se bucură de acest eveniment. La drept vorbind, mie mi se pare ciudat că tocmai cel mai bun este trimis pe lumea cealaltă. Seninătatea și bucuria lui în actul sacrificial mă uluiesc. Eu nu pot accepta soarta asta; aș vrea doar să trăiesc, fiindcă, oricum, am moartea înlăuntrul meu. Aia îmi va aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Acest epos narează evenimente primordiale sau întâmplări reale, constituind un corpus coerent, foarte apropiat ca viziune cu acela identificabil în Metamorfoze. Unicornul Aia mi-a dezvăluit că în pădurea hercynică ce se întinde în nord, dincolo de Istru, trăiește un animal ciudat cu trupul de cal, care are un corn alb în frunte, lung și drept. Conform mitului, la anumite intervale, fiara cere să-i fie aduse tinere femei cu care să se-mperecheze, altfel va face rău populației. Aceste femei rămân acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Îmi reveneau în minte învățăturile lui Zalmoxis și reușeam să mă liniștesc doar pentru câteva clipe. Apoi reîncepeam să-mi pun aceleași întrebări obsesive. Pe urmă, am aflat de la Aia că și ea gândea la fel în același timp. E ciudat cum, uneori, ne gândim simultan, amândoi, la aceleași lucruri, ca și cum ne-am fi înțeles dinainte. S-a întâmplat că, în timp ce eu sufeream de un rău ce mă ținea la pat, Aia avea și ea aceleași simptome și a alergat imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zgâriat pe lapide străvechi, apare un erou călare, călărețul trac. Zalmoxis/Pitagora Acum sunt convins că Zalmoxis l-a precedat pe Pitagora, așa cum afirmă Herodot, și că cel de al doilea i-a preluat doctrina și învățămintele celui dintâi. E ciudat cum grecii au putut să împrumute ideea nemuririi de la geți, fără să mai recunoască acest lucru. În Metamorfoze îl voi pune pe Zalmoxis în locul lui Pitagora. Alte frontiere Am depășit tiparele limbii latine. Vreau să găsesc alte frontiere lingvistice care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Complexitatea acestui cântec, născut sub un cer „barbar”, a deșteptat în mine o adâncă nedumerire. Păstorul pune accentul pe dimensiunea zalmoxiană, asumată, a morții, neglijând orice preocupare subiectivă de răzbunare. Înec Am ațipit puțin după-amiază și am visat ceva foarte ciudat. Mă aflam în pendularea mea obișnuită de-a lungul țărmului, împreună cu câinele ce se arunca voios în toate direcțiile, alergând după pescărușii ce zburau la mică înălțime. Deodată mi s-a părut că ne-am dedublat și că, în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iar pe plajă, o scoică. Iată, deci, că așa-zisa mea „slăbiciune” devine un sentiment nou, care-mi îngăduie să fiu mai profund în relația de iubire. Symposion Azi am citit din nou, împreună, din Symposion. Sigur că-i foarte ciudat să citești un dialog filozofic într-o colibă prizărită de pe o insulă necunoscută. N-aș fi crezut niciodată c-o să mă ocup cu o lectură subtilă ca asta în acest loc atât de rustic, cu această seninătate care sălășluiește acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pune tălpile. L-am luat de mână și din momentul acela nu s-a mai dezlipit de mine: alerga iute înaintea mea, apoi se oprea și mă aștepta. Când nu mă mai vedea, mă striga „Ovidie”. Mi s-a părut ciudat numele acela rostit de gura unui copil. Era ca și cum tot aerul se umplea de o corporalitate și de o vitalitate ce-mi aparțineau numai mie. Copilul îmi era alături și când am ajuns la pietriș. Acolo a început să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Totuși, oricât s-ar fi ferit de privirea mea, am observat că era foarte înspăimântată, de parcă ar fi fost vorba de o premoniție îngrozitoare. E adevărat însă că, de când am hotărât să mă ofer pentru sacrificiu, Aia se poartă foarte ciudat. Nu mai vrea să mă atingă și are grijă de mine cu gesturi grave și detașate. Trupul meu nu mai există pentru ea decât ca un obiect sacru ce trebuie respectat. Sunt dezamăgit de această schimbare bruscă și sufăr în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-o cochilie misterioasă. Un suspin ciudat mi-a străbătut trupul și sexul mi s-a ridicat, devenind tare. Colega mea de excursie s-a trezit și m-a îndemnat s-o ating. Atunci m-am apropiat timid și-am încercat să-mi pun penisul întărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în bună tradiție ortodoxă, să se căsătorească virgine. Având o soră am putut asista la această inconsistență logică din partea părinților mei, inconsistență care doctrinar era ridicată la grad de adevăr absolut. Orice fată cu care veneam acasă era privită oarecum ciudat, deși cu simpatie - făcea parte din reificarea mitului - în timp ce orice băiat cu care venea sora mea era privit cu suspiciune directă și în scurt timp scos din joc. Ilinca avea de învățat și deci nu avea timp de chestii din
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dificilă și frustrantă, pe care eu am respins-o în mod profund, pentru că nega toate aspirațiile mele culturale, constrângându-mă să fac ore și ore de obiecte tehnice, fizică, chimie, electrotehnică, mecanică. Am fost mereu un străin, considerat un pic ciudat de către colegi și profesori. Dacă ne gândim în termeni de gen, am detestat acea școală (chiar dacă am găsit și buni prieteni) pentru că acolo se respira o atmosferă - cum s-ar spune în Italia - de "cazarmă". Nu mi-au plăcut niciodată
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în bună tradiție ortodoxă, să se căsătorească virgine. Având o soră am putut asista la această inconsistență logică din partea părinților mei, inconsistență care doctrinar era ridicată la grad de adevăr absolut. Orice fată cu care veneam acasă era privită oarecum ciudat, deși cu simpatie - făcea parte din reificarea mitului - în timp ce orice băiat cu care venea sora mea era privit cu suspiciune directă și în scurt timp scos din joc. Ilinca avea de învățat și deci nu avea timp de chestii din
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în zilele Revoluției. M. M.: Erați un Divizion cât un Regiment. S. B.: Și mai era Bateria a IV-a, al cărei comandant era locotenent-major Florea, cel care avea un ochi de sticlă. Îl poreclea lumea "Coco". Era un tip ciudat tare, cel mai absurd ofițer, dar știți până când? Până în ziua în care a fost făcut căpitan. Din momentul acela s-a schimbat. Probabil avea niște frustrări. M. M.: Avea, avea frustrări, credea că n-o să ajungă. S. B.: Mai ales
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
a tras și Secretarul Consiliului politic câteva. Vedeți, mai mergeau și treburi din astea ca să-i mai stăpânești. S. B.: Îmi amintesc că, în primăvara lui '89, am făcut gardă noi, cei de la Divizion, și am prins la arest un ciudat de la Regiment care a îngropat arma unui camarad. Unul de prin Piatra Neamț. M. M.: Ați văzut? Numai ca să-i facă rău. S. B.: Era unul mic de statură și tot cu cicatrici, era din lumea bătăușilor. Țin minte că mai
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
se întreabă Anglia se așteaptă ca noi să murim pentru ea?. Am citit ieri în ziare că peste 300 000 de soldați americani au debarcat în Franța într-o singură luna, si de aceea mi se pare încă și mai ciudat faptul că de dragul a 50 000 de recruți irlandezi, Anglia este gata să sape încă o prăpastie între țările noastre care va fi umpluta cu sînge."200 Într-o lungă scrisoare adresată și publicată de ziarul The Times în decembrie
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
ar fi putut securiza un loc al omului, ca valoare esențială, într-un ansamblu de atitudini umane din ce în ce mai problematice. O etică a viului apare pe fondul unei anarhii ori în contextul unor ierarhii ce nu mai țin cont de om. Ciudat este că această deplasare a accentului axiologic de pe om, ce a determinat apariția bioeticii, are loc în contextul unei fugi după un om viitor; deci, în cadrul unei orientări temporale centrată pe viitor, valoarea prezentului și a trecutului fiind dată de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fi îndeplinită printr-o definire adecvată a idealului. Exemplul anterior dă seama de necesitatea redefinirii idealului și în direcția iluziei (a iluziei eficiente). Din această perspectivă, vânzătorii de idealuri (gânditorii) sunt cei mai mari iluzioniști, magia lor hipnotizând comunități întregi. Ciudat este că, cel mai adesea, trezirea dintr-o iluzie nu se poate face decât prin intermediul alteia (aceasta înseamnă a renunța la un ideal considerându-l desuet). * Fecunditatea unui autor nu trebuie măsurată în numărul cărților scrise, ci în profunzimea gândurilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aș fi găsit dacă nu l-aș fi căutat" ("generându-l", poate, chiar în actul acestei căutări). * Aceste rânduri sunt la fel de banale precum o existență; aproape asemenea oricărei existențe. * Două moduri de constituire a eului propriu: pentru sine (în mod ciudat includ aici și pentru Dumnezeu în cazul credincioșilor) și pentru ceilalți. În general este vorba de combinații în diferite doze ale celor două poziții limită. * Suntem captivii unuia din modurile contemporane de a vedea; lucrurile își capătă formă pentru noi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
radical coordonatele și să ajungă la punctul de vedere al victimei, căindu-se pentru credințele (dar mai ales pentru actele) anterioare. Un ideal social aproape de neatins (excepțiile sunt relativ puține), transformat de ideologia comunistă în metodă de convingere. În mod ciudat comunismul a avut, cu această metodă de dezincriminare a călăilor, mai mult succes decât va avea vreodată domnul Liiceanu, care încerca s-o folosească drept instrument de curățare socială. Și asta deoarece îi lipsește un element esențial care i-a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rămâne să descoperim sensul oricărei înțelegeri și semnificația explicației ultime. Vom fi continuu bântuiți de bănuiala că nevoia noastră de sens nu este decât un produs derivat al evoluției, născut în umbra intenționalității ce vizează perpetuarea speciei, care în mod ciudat a trecut drept elementul principal. Altfel spus, ne vom întreba continuu dacă nevoia noastră de sens al existenței nu constituie cumva o mutație accidentală, fiind de fapt un epifenomen. Problema teoriei evoluționiste este că riscă să îngroape cultura în explicații
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai întâi, curând însă și de mărturisirea de către ucigași a faptei lor) se rostește clar, iar așteptării imobile îi va succede un timp al înfăptuirii „hotărârii”, înaintare, treaptă cu treaptă, spre o „lumină” a adevărului și dreptății. Nu e nimic ciudat, nici paradoxal, în schimbarea de climat interior ce se produce, „pragul” de trecere către tot ce va urma de aici înainte, până la ultima pagină din Baltagul: „Având într-însa știința morții lui Nechifor Lipan și crâncenă durere, se văzu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
modalitate a judecății literare, Dubletele artistice. Critica genetică, sociologică, culturală sunt, în opinia criticului, utile în măsurarea ariei de cultură a fiecărei epoci, dar reprezintă o îndepărtare de la esența artei și nu pot da răspunsuri satisfăcătoare privitor la ceea ce este ciudat, nou, unic, excepțional în opera de artă. Criticul trebuie să aibă în vedere individualitățile și diferențierile și nu asemănările. Mioara Apolzan concluzionează apodictic: „Eșuarea criticii în „contemplarea misterului”, șocantă la unul din autorii manifestului intelectualist și raționalist de la „Kalende”, este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ALL, 2009. 244 superioară a Sydney Tower (300 m Înălțime) de unde admir priveliștea impresionantă asupra metropolei și Împrejurimilor. Încerc să identific locurile pe care le-am parcurs până acum și cele care urmează. Central Business District (CBD) pare un amestec ciudat de zgârie-nori din sticlă și beton, alături de stiluri arhitecturale din ultimele două secole. Contrast Încântător pentru unii, prăfuit pentru tinerii avangardiști. Fotografiile făcute de la o asemenea Înălțime sunt excelente. Efortul merită un strop de odihnă, cât să ne tragem sufletul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]