9,604 matches
-
se adaugă o scurtă descriere a motivului pentru care nu au fost vreodată teritorii ale SUA, sunt: Motivele pentru care aceastea nu au fost niciodată teritorii se reduc la câteva, care au fost aranjate aici pe criteriul cronologic. Cele 13 colonii au fost cele 13 state fondatoare ale Uniunii. Ele au avut de la începutul procesului de desprindere de Marea Britanie (vedeți articolul Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii) statutul juridic de state suverane. Vermont a fost între 18 ianuarie 1777 și 4 martie
Listă de state ale SUA care nu au fost niciodată teritorii () [Corola-website/Science/307821_a_309150]
-
în 1821, Texas a devenit parte a republicii independente a Mexicului, pentru ca in 1824 să fie devină administrativ partea nordică a porțiunii cunoscută sub numele de Coahuila y Tejas. Începând cu ianuarie 1823, Stephen F. Austin a început crearea unor colonii de familii de anglo-americani de-a lungul a Brazos River, având aprobarea guvernatorului mexican de atunci, Antonio María Martínez. Totodată, din ce in ce mai mulți Tejanos (imigranți de descendentă mixtă spaniolă și nativă-americană de la sud de Rio Grande) se alăturau americanilor în colonizarea
Listă de state ale SUA care nu au fost niciodată teritorii () [Corola-website/Science/307821_a_309150]
-
galerii. Acest sentiment se exprimă în instalația cu ușa închisă cu pietre, prezentată pentru prima data la San Benedetto del Tronto și apoi, de-a lungul anilor, cu semnificative diferențe structurale pline de înțelesuri poetice, la Roma, Mönchengladbach, Baden-Baden, Londra, Colonia. În 1972 Kounellis parteicipă pentru prima dată la Biennale di Venezia. Anii de amărăciune continuă cu instalații în care vitalitatea focului este înlocuită de prezența funinginei, iar animalele vii lasă locul celor împăiate. Punctull culminant al acestui proces este poate
Jannis Kounellis () [Corola-website/Science/307853_a_309182]
-
diverse mărfuri pe cositor și argint. Meseriașii fenicieni făceau stofe fine, dar și produse de olărit, obiecte din fildeș și metalice, pentru a le vinde. De asemenea, ei vindeau lemn de cedru. Fenicienii s-au extins în toată Mediterana, întemeind colonii pe multe țărmuri străine, inclusiv Marsilia, Cadiz, Malta, Sicilia, Cipru și Cartagina, ultima în Africa de Nord. În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani, cumpărând fildeș prețios, piei de animale și lemn. Fenicienii au fost cel de-al doilea
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
de unele singure războiul, în parte și datorită constituirii unei legături trans-euroasiatice între Berlin și Tokio. Când Japonia a atacat SUA, Marea Britanie era deja implicată de mai mulți ani în războiul din Europa, dispunând de prea puține resurse pentru protejarea coloniilor sale îndepărtate. După ce Germania a declarat război Statelor Unite la 11 decembrie, SUA a trebuit să se hotărască rapid cum să-și distribuie mai eficient resursele între două teatre de luptă diferite și aflate la mare depărtare unul de celălalt. (În
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
frecventat cercurile și a fost interesat în subiecte care se refereau la schimbarea stilului de viață. În 1899, Behrens a acceptat invitația Marelui Duce Ernst-Ludwig al Hessen să se alăture unor artiști grupați în ceea ce se va numi Darmstädter Künstlerkolonie ("Colonia din Darmstadt a artiștilor"), în care fiecare artist invitat a locui în acea localitate experimentală urma să primească pământ și ajutor financiar pentru a-și construi o casă după propriul său design. Acolo, Behrens și-a construit o casă designată
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
este întâmplătoare: este vorba de anul terminării Reconquistei, anul în care puterea politică a musulmanilor în Peninsula Iberica se încheie definitiv. Pe de altă parte, este de asemenea anul expulzării evreilor din teritorii spaniole, care se vor stabili în diverse colonii din Europa, Asia sau nordul Africii, unde vor continua să cultive limba castiliana. Forță militară necesară pentru înfrângerea musulmanilor se va orienta în curând spre teritoriile continentului recent descoperit al Americii. Spre sfârșitul secolului XVIII sintagma „"Secol de aur"”, folosită
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
(n. 29 ianuarie 1737, Thetford, Anglia - d. 8 iunie 1809, New York, Statele Unite) a fost un pamfletar, revoluționar, radicalist și intelectual. Născut în Marea Britanie, a imigrat în coloniile americane în preajma Revoluției Americane. A participat la Revoluție în principal prin pamfletul puternic și îndelung răspândit „"Common Sense"” („"Bun simț"”) (1776), apărând independența coloniilor americane față de Regatul Mării Britanii. În „"The American Crisis"” („"Criză americană"”), o serie de pamflete care
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
New York, Statele Unite) a fost un pamfletar, revoluționar, radicalist și intelectual. Născut în Marea Britanie, a imigrat în coloniile americane în preajma Revoluției Americane. A participat la Revoluție în principal prin pamfletul puternic și îndelung răspândit „"Common Sense"” („"Bun simț"”) (1776), apărând independența coloniilor americane față de Regatul Mării Britanii. În „"The American Crisis"” („"Criză americană"”), o serie de pamflete care sprijineau Revoluția, a scris rândurile faimoase : Ceea ce poate fi tradus în limba română: Mai tarziu, Pâine avea să influențeze Revoluția Franceză. A scris „"Rights
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
luptători ai "Cămășilor Negre", a intrat amenințător în Roma și l-a obligat pe regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei să-l numească în funcția de prim-ministru. Imediat, Mussolini a început să facă planuri pentru cucerirea unor colonii în Africa de nord și Balcani. Premierul italian era însă foarte conștient de slăbiciunea economică și militară a țării și a declanșat o perioadă de industrializare și reînarmare care ar fi trebuit să se încheie în 1945. Cucerirea puterii în
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
-și deschidă drum spre zonele bogate în petrol din Orientul Mijlociu. Pentru îndeplinirea acestor obiective, liderul italian a atacat pe 13 septembrie 1940 din Libia spre Egipt cu o forță de aproximativ 200.000 de oameni. (Libia era în acel moment colonie italiană). După o înaintare de numai 65 km pe teritoriul Egiptului, forțele italiene s-au postat pe linii defensive la Sidi Barrani. Forțele britanice, întărite cu militari din Australia și India Britanică, aveau efective de doar 35.000 de oameni
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
insula Malta a fost supusă unui puternic bomabardament, care avea să marcheze începutul luptelor dintre Axă și Aliați pentru controlul Mării Mediterane. După semnarea pe 22 iunie 1940 a Armistițiului de la Compiègne dintre Franța și Germania, sudul Franței și majoritatea coloniilor sale au rămas sub controlul guvernului progerman de la Vichy. Imediat după semnarea armistițiului, amiralul Andrew Cunningham, comandantul forțelor britanice din Mediterana, a început convorbiri cu mai-marii flotei franceze pentru neutralizarea flotei fostului aliat. Pentru că francezii au refuzat să-și deplaseze
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
a uităților mecanizate. Pe la mijlocul lunii septembrie, unitățile aliate debarcate în sudul Franței au făcut joncțiunea în apropierea orașului Dijon cu cele debarcate în Normandia. Italia Popularitatea Regelui Victor Emanuel al III-lea s-a prăbușit după ce Italia a pierdut toate coloniile africane, (inclusiv Libia și Somalia Italiană), iar economia a intrat în criză la sfârșitul războiului. El a mai rămas în fruntea statului până în mai 1946, când a abdicat în favoarea fiului său, Umberto al II-lea. Aceasta din urmă a domnit
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
II-lea. Aceasta din urmă a domnit însă numai 33 de zile, referendumul convocat pe 12 iunie 1946 transformând Italia în republică. Printr-o înțelegere semnată la Paris în februarie 1947, Italia a renunțat la orice drept de posesiune asupra coloniilor oriunde pe glob. De asemenea, Italia a renunțat la posesiunea tuturor insulelor din Marea Adriatică din zona de vest în favoarea Iugoslaviei. Iugoslavia a primit și Peninsula Istria și portul Fiume. Regiunea de la nord de Istria și orașul Trieste au fost plasate
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Cominform. În 1956, Tito a fost inițiatorul creării Mișcării Țărilor Nealiniate. Africa de nord Libia a obținut independența în 1952, iar Tunisia și Marocul au devenit îndependente în 1956. Algeria a fost considerată de Franța una dintre cele mai importante colonii și de aceea a fost nevoie de declanșarea războiului de independență a Algeriei pentru ca Parisul să accepte pierderea posesiunii sale. Deși Egiptul era independent din punct de vedere oficial încă din 1922, Regatul Unit a continuat să se amestece în
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
metoc de maici, fiind cunoscută ca "metocul cel armenesc" sau "Mitoc" , cu toate că aici nu au fost niciodată călugărițe în sensul propriu al cuvântului, ci numai niște femei retrase din lume, care duceau o viață austeră. Chiar dacă după primul război mondial colonia suceveană de armeni s-a micșorat, biserica de pe dealul Bulai și-a păstrat renumele că ar avea virtuți miraculoase. În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
condus de Wang Jingwei (care controla regiunile de coastă ale Chinei). Tailanda s-a alăturat Axei după ce a fost constrânsă să facă un asemenea pas, iar armata sa a participat în Camapania din Burma. Japonia a înrolat mulți soldați din coloniile sale Coreea și Formosa (Taiwanul din zilele noastre). Germania Nazistă și Italia Fascistă au sprijinit acțiunile japoneze prin intervenția forțelor lor navale, care au fost însă de mică amploare. Între 1942 și 1945, au existat patru teatre principale de conflict
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
Chiang. Japonezii nu erau dispuși să negocieze direct cu Chiang și încercau să creeze fracturi în frontul unit chinez. Pentru a descuraja efortul nipon de război în China, Statele Unite, Regatul Unit și guvernul olandez în exil (care avea controlul asupra coloniei bogate în petrol Indiile Răsăritene Olandeze) au oprit exporturle de țiței și oțel către Japonia. Această acțiune a primit numele de "încercuirea ABCD " (American-British-Chinese-Dutch), fiind gândită pentru a priva Japonia de materiile prime necesare pentru continuarea războiului din China. Japonia
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
priva Japonia de materiile prime necesare pentru continuarea războiului din China. Japonia a considerat această măsură ca o acțiune de război. Fără aceste materii prime, mașina de război niponă ar fi încetat să funcționeze. Pe 8 decembrie, japonezii au atacat colonia britanică Hong Kong, concesiunea internațională de la Shanghai și Filipinele, care la acea vreme se aflau sub control american. Japonia s-a folosit de bazele navale aflate sub controlul Regimului de la Vichy aflate în Indochina Franceză pentru a invada Tailanda, de unde mai
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
concurat la coroană ca moștenitori de sex masculin, cu o baza genealogică clară, fiind gata să moștenească marele titlul imperial. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, Franța a abordat războaiele în același mod. Își permitea să-și apere propriile colonii doar oferind un sprijin minim, trimițând un număr limitat de trupe sau soldați neexperimentați, anticipând că lupta pentru colonii va fi pierdută. Această strategie a fost inițiată de Franța din anumiți factori geografici, datorită superiorității flotei navale britanice ce împiedică
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
imperial. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, Franța a abordat războaiele în același mod. Își permitea să-și apere propriile colonii doar oferind un sprijin minim, trimițând un număr limitat de trupe sau soldați neexperimentați, anticipând că lupta pentru colonii va fi pierdută. Această strategie a fost inițiată de Franța din anumiți factori geografici, datorită superiorității flotei navale britanice ce împiedică Franța să ofere bunuri suficiente și sprijin semnificativ pentru coloniile sale. Având în vedere necesitățile militare, guvernul francez, pe
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
de trupe sau soldați neexperimentați, anticipând că lupta pentru colonii va fi pierdută. Această strategie a fost inițiată de Franța din anumiți factori geografici, datorită superiorității flotei navale britanice ce împiedică Franța să ofere bunuri suficiente și sprijin semnificativ pentru coloniile sale. Având în vedere necesitățile militare, guvernul francez, pe baza strategiei sale, menținea o majoritate covârșitoare a armatei sale în Europa în speranța că va ieși victorioasă aproape de casă. La sfârșitul războiului, Franța și-a recuperat teritoriile cucerite și posesiunile
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
-și compenseze dezavantajul creat în Europa, aliindu-se cu unul sau mai multe puteri continentale ale căror interese erau comune. În Războiul de Succesiune Austriac, britanicii s-au aliat cu Austria, străduindu-se în mod activ să urmărească războiul din colonii odată ce s-au implicat și acestea în război, profitând deplin de puterea sa navală. Britanicii au urmărit o dublă strategie de blocada navală și bombardament asupra porturilor inamice și s-a folosit de capacitatea acestora de a muta trupele pe
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
navală. Britanicii au urmărit o dublă strategie de blocada navală și bombardament asupra porturilor inamice și s-a folosit de capacitatea acestora de a muta trupele pe mare. Au hărțuit transportul maritim al inamicilor și avanposturile inamice, utilizând recruți din coloniile britanice din apropiere, din America de Nord în special, ce avea să devină ulterior scena Războiului de Șapte Ani. În 1740, Prusia era un stat mic, dar bine organizat, fiind o putere emergentă internațională nouă, condusă de un rege bine educat, Frederic
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
teritorială ce cuprindea Mexicul , California si spre Canada, iar în est, până în Florida. În America de Nord, conflictul anglo-francez era cunoscut ca Războiul regelui George al II-lea. Declarațiile oficiale de război s-au dat în mai 1744, fiind disputate frontierele dintre coloniile franceze și coloniile britanice. Francezii, sprijiniți de indieni nativi, desfășurau raiduri la scară mică împotriva britanicilor. Britanicii au organizat expediții împotriva coloniei Noua Franța. Britancii au capturat Louisburg de pe Insula Capul Breton. Expediția franceză de recuperare a Louisburgului în 1746
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]