7,400 matches
-
redus de către monarhul dizolvării Parlamentului, înainte de expirarea mandatului său. Liderul Conservator a fost Earl de Liverpool, care a fost prim-ministru de la asasinarea predecesorului său în 1812. Liverpool a condus partidul său la trei alegerile generale victorioase înainte de 1826. Liderul conservator al Camerei Comunelor înainte de 1822, când s-a sinucis,a fost Robert Stewart. El a cunoscut titlul de viconte de Castlereagh, până când a moștenit aristocrația tatălui său irlandez și a devenit al doilea marchiz Londonderry în 1821. Londonderry a fost
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1826 () [Corola-website/Science/319622_a_320951]
-
aliați cu Biserica Romano-Catolică din Quebec erau cunoscuți ca fiind `les blues` (albaștrii). Aceștia au format o alianță cu susținătorii monarhiști și cei pro-anglicani din Canada engleză (adesea membrii ai ordinului Orange(portocaliu) care ulterior a fost baza inființării Partidului Conservator. Partidul Reformist, devenit ulterior Partidul Liberal era compus din cei anticlerical, cunoscuți ca și `les rouges` (roșii) și grupuri protestante non-anglicane. În acea vreme, preoții țineau predici enoriașilor de genul “Le ciel est bleu et l'enfer est rouge.” (cerul
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
38 de locuri devenind cel mai mare partid opozant. Prezența la vot a fost de 71,1 % și a crescut cu două procente comparativ cu 2001. Înainte de alegeri, primul Ministru Kjell Magne Bondevik a condus o coaliție formată din Partidul Conservator (38 de locuri), Partidul Creștin (22 de locuri plus primul ministru) și Liberalii (2 locuri) și s-a bucurat și de sprijinul Partidului Progress. Divizia coaliției a dus la o retragere temporară a sprijinului acordat de Partidul Progress în noiembrie
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
la o majoritate. În iunie, liderul Partidului Progresist, Carl I. Hagen, a declarat că partidul său nu va sprijini o nouă coaliție, dacă Bondevik va fi reales ca prim-ministru după alegeri, subliniind implicit că Erna Solberg, lider al Partidului Conservator, ar fi cea mai bună candidată. Cu o săptămână înainte de alegeri, Partidul Socialist de Stânga a avut o scădere în popularitate în sondajele efectuate în acea perioadă. Liberalii și Partidului Conservator au crescut în popularitate în sondaje. Începând din 11
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
alegeri, subliniind implicit că Erna Solberg, lider al Partidului Conservator, ar fi cea mai bună candidată. Cu o săptămână înainte de alegeri, Partidul Socialist de Stânga a avut o scădere în popularitate în sondajele efectuate în acea perioadă. Liberalii și Partidului Conservator au crescut în popularitate în sondaje. Începând din 11 septembrie 2005, cu o zi înainte de alegeri, sondajele de opinie au indicat o cursă nesatisfăcătoare între dreapta și Coaliția Roșiilor și a Verzilor. S-au efectuat exit-polluri din 10 august până în
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
5%, aducând un câștig de 35 de locuri. Pe stânga Unirea de Stânga (o coaliție condusă de Partidul Comunist din Spania), a pierdut patru din cele noua locuri, dar Partidul Republica de Stanga a Catalaniei a câștigat 7 locuri. Partidul Conservator Naționalist Convergență și Unitate care în trecutul recent a fost aliat cu PP, a pierdut 5 din cele 15 locuri, în afara sediului central al partidului de pe Calle Ferraz, cu strigăte de „Nu război” și „Cât de fericiți suntem să trăim
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
iar Partidul Naționalist Basc a câștigat 6 locuri. </small><br clear="all"> PSOE și Catalana afiliată PSC-ERC are astfel 93 de locuri din cele 102 ale PP. Restul partidelor naționaliste, CIU Catalan, EAJ-PNV și CC al Insulelor Canare sunt toate partide conservatoare. Chiar dacă cele șase partide naționaliste basce (EAJ-PNV), care sunt puternic în contradicție cu PP, votează cu stânga, cei din PP vor rămâne în afara votului. PSOE va trebui astfel să obțină sprijinul Catalan și al regionaliștilor din Insulele Canare, CIU și CC
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
celor risipite. În Senat, fiecare din cele 50 de provincii ale sale (cu excepție Insulele Canare și Insulele Baleare) alege 4 senatori, indiferent de populație. Acest lucru duce la sub-reprezentare pentru circumscripțiile urbane mari din Madrid și Barcelona, șisupra-reprezentare pentru provinciile conservatoare din Castila și Galicia. Mai mult, Insulele Canare și cele Baleare aleg senatori suplimentari (din circumscripții constau guverbatori ai insulei decât ai procinciilor) și micile orașe autonome ale Centei și Meillei (enclave spaniole de pe Coasta Marocului) aleg câte doi senatori pentru
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
dualiste, dar Dieta (Seimul) Galiției și administrația provincială s-au bucurat de drepturi vaste, în special în domeniul învățământului, culturii și afacerilor locale. Aceste schimbări s-au bucurat de sprijinul a numeroși intelectuali polonezi. În 1869, un grup de intelectuali conservatori din Cracovia, (Józef Szujski, Stanislaw Tarnowski, Stanislaw Kozmian, Ludwik Wodzicki ș.a.), au publicat o serie de pamflete "Teka Stańczyka" (Mapa lui Stańczyk ). La doar cinci ani după înăbușirea în sânge a Insurecției din Ianuarie, pamfletele ridiculizau ideea revoltei armate naționale
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Gaspar Dutra mai devreme în 1945, dar PTB (Partidul Brazilian al muncii) și Vargas i-au oferit novicelui Dutra sprijin penrtu candidatura sa. Adversarii tradiționali ai lui Vargas au fondat Uniunea Națională Democrată (UND) în Aprilie 1945. UND, un partid conservator care apără liberalismul economic prin stimulare publică la capitalul străin, a fost mai mult un partid de intelectuali și de clasa mijlocie urbană, precum și rămășițe ale intereselor oligarchice ale "Republicii Velha". Este nominalizat fostul militar și brigadier al Forțelor Aeriene
Alegeri prezidențiale în Brazilia, 1945 () [Corola-website/Science/319680_a_321009]
-
Guvern în primăvara lui 1807. Înainte de asta, Portland a fost Primul Ministru al Facțiunii Whig, iar acum se descrie ca fiind Primul Ministru al Whig și Tory. După moartea lui Pitts cel Tânăr, adepții săi au început să formeze Partidul Conservator chiar dacă în trecut unii dintre ei au aparținut Facțiunii Whig sau Tory. Acesta a fost un pas important în dezvoltarea unui sistem dintre cele două facțiuni, fapt ce a dus la o reducere a influenței și conexiunii în politica Britanică
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
Alegerile legislative canadiene din 1867 au avut loc în perioada 7 august - 20 septembrie, și au fost primele alegeri ale noii provincii Canada. Au fost ținute pentru a alege membrii Camerei Comunelor din Canada pentru primul parlament al Canadei. Partidul Conservator al Primului Ministru Sir John A. Macdonald a câștigat majoritatea locurilor și voturilor în Ontario și Quebec. (Aderenții partidului s-au întrecut pentru candidatură fie de partea conservatorilor, fie de cea a liberal-conservatorilor). Quebec și Ontario fuseseră anterior unite sub
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
al statului Ontario. Totuși, el nu a reușit să câștige un loc în vreunul dintre cele 2 organisme, și liberalii au rămas oficial fără lider până în 1873. Înainte de Confederație, Nova Scotia și New Brunswick nu au format partide liberale și conservatoare. Grupurile politice din cele 2 provincii s-au alăturat unuia din cele 2 partide din Provincia Canada. Ambele provincii au avut partide slab conservatoare. Adversarii conservatorilor s-au alăturat Partidului Liberal, care a câștigat majoritatea voturilor și locurilor în legislativ
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
lider până în 1873. Înainte de Confederație, Nova Scotia și New Brunswick nu au format partide liberale și conservatoare. Grupurile politice din cele 2 provincii s-au alăturat unuia din cele 2 partide din Provincia Canada. Ambele provincii au avut partide slab conservatoare. Adversarii conservatorilor s-au alăturat Partidului Liberal, care a câștigat majoritatea voturilor și locurilor în legislativ. În Nova Scotia, adversarii conservatorilor (și ai Confederației insăși) au candidat ca anti-confederați, dar mai târziu s-au alăturat Grupului de Prietenie al Partidului
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
bastionul Alsacian. O diagonală, din Jura și Haute-Savoie până la Basses-Pyrenees menține MRP-ul,în timp ce în sud continuă o linie de departamente (Dordogne, Cote d'Or),fiind practic absent. În ceea ce privește centrul de dreapta, voturile sale sunt concentrate mai ales în bastioanele conservatoare ale Republicii a treia: estul Franței până la nord de Alpi, vestul Charente-ului și Masivul Central până la Rhone. Participarea mare demonstrează respingerea sistemului de partide franceze întruchipate mai mult în votul de protest decât în abținere : pujadiștii au mare succes obținând
Alegeri legislative în Franța, 1956 () [Corola-website/Science/319698_a_321027]
-
emancipare catolică (dreptul romano-catolicilor de a sta în Parlament), pentru a reconcilia majoritatea irlandeză catolică cu Uniunea. Regele George al III-lea s-a opus acelei politici, așadar Pitt a fost nevoit să demisioneze în martie 1801. Noul Prim-Ministru conservator a fost Henry Addington. El a condus încă o administrație de război între liberali și conservatori. Aceasta a fost oarecum mai slabă decât cea a lui Pitt, deoarece Pitt și facțiunea sa nu s-au alăturat noii guvernări. Mai noua
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
1918, întregul teritoriu Irlandez făcea parte din Regatul Unit al Mării Britanii și al Irlandeiși era reprezentat în Parlamentul Mării Britanii de către 105 membri de parlament. Întrucât în Marea Britanie,majoritatea aleșilor erau fie membri ai Partidului Liberal ori ai Partidului Conservator, încă din 1880 majoritatea membrilor parlametari naționaliști, ce au stat împreună în Camera Britanică a Comunelor că Partidul Parlamentar Irlandez. PPI-ul s-a luptat pentru Dominarea Camerei, ce reprezintă autoguvernare pentru Irlanda, dinăuntrul Regatului Unit și erau susținuți de
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
catolicilor din Irlanda. Dominarea Camerei a fost opusă de majoritatea protestanților din Irlanda, ce au format o majoritate în cadrul populației în nordul provinciei Ulster și favoriza controlul Uniunii cu Marea Britanie (erau astfel numiți Irlandezi Unioniști). Unioniștii erau susținuți de către Partidul Conservator, întrucat din 1885 Partidul Liberal era comis să adopte o oarecare formă de dominare a camerei.Eventual unioniștii și-au format propria reprezentanta, prima fiind Partidul Unionist Irlandez ,apoi Partidul Unionist al Ulsterului. Dominarea Camerei a fost în final obținută
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
de vot, daca este necesar, pentru 10 noiembrie. Concurenții principale au fost Partidul Democrat al Muncii din Lituania (LDLP), Partidul Social Democrat din Lituania (succesor al Partidului Comunist din Lituania și condus de Česlovas Juršėnas), si Uniunea Patriei - lituaniana Partidul Conservator, înființat în 1993 de la elementele lui Sajūdis (mișcarea de reformă care au pavat drumul spre suveranitate) și condus de Vytautas Landsbergis, considerat erou de unitate a independenței Lituaniei în 1991. Conservatorii aliați au fost Partidul Creștin-Democrat și Uniunea Centru. În
Alegeri legislative în Lituania, 1996 () [Corola-website/Science/319771_a_321100]
-
condus de Česlovas Juršėnas), si Uniunea Patriei - lituaniana Partidul Conservator, înființat în 1993 de la elementele lui Sajūdis (mișcarea de reformă care au pavat drumul spre suveranitate) și condus de Vytautas Landsbergis, considerat erou de unitate a independenței Lituaniei în 1991. Conservatorii aliați au fost Partidul Creștin-Democrat și Uniunea Centru. În sondaje favorită era opoziția de dreapta peste LDLP, care a fost criticată pentru stagnarea economică a țării și a fost afectată de scandaluri financiare, inclusiv unul în care era implicat fostul
Alegeri legislative în Lituania, 1996 () [Corola-website/Science/319771_a_321100]
-
tur, la 10 noiembrie a fi necesar pentru alte 65 (noi alegeri urmau să fie organizate în cele patru circumscripții restante). A doua rundă a văzut de asemenea, o prezență scăzută la vot. Rezultatele finale au dat la marginea taberei conservatoare, care a fost semnificativ mai unificată decât în trecut.Alegerilor au fost câștigate de către Uniunea Patriei - lituaniana Partidul Conservator, care a câștigat 70 de locuri. La 25 noiembrie, noul ales Seimas și-a consumat prima sa sesiune și Landsbergis a
Alegeri legislative în Lituania, 1996 () [Corola-website/Science/319771_a_321100]
-
circumscripții restante). A doua rundă a văzut de asemenea, o prezență scăzută la vot. Rezultatele finale au dat la marginea taberei conservatoare, care a fost semnificativ mai unificată decât în trecut.Alegerilor au fost câștigate de către Uniunea Patriei - lituaniana Partidul Conservator, care a câștigat 70 de locuri. La 25 noiembrie, noul ales Seimas și-a consumat prima sa sesiune și Landsbergis a fost ales în calitate de vorbitor. Noul Consiliu de Miniștri, condus de prim-ministrul Gediminas Vagnorius, a fost format la 4
Alegeri legislative în Lituania, 1996 () [Corola-website/Science/319771_a_321100]
-
pensiilor în următorii patru ani.Ambele partide de coaliție au promis de asemenea să reducă rata somajului la 8% și să crească PIB-ul lituanian cu o treime, astfel incât să reprezinte 60% din media europeană până în 2008.Pe partea conservatoare, Uniunea Patriei a subliniat necesitatea ca un stat puternic să protejeze Lituania de la orice posibilă amenințare din partea Rusiei. Prezenta la vot a fost mică, doar 46.08% din alegătorii înregistrați s-au prezentat la vot, dar cu mult peste pragul
Alegeri legislative în Lituania, 2004 () [Corola-website/Science/319816_a_321145]
-
de fiecare dată. În 1997, în timpul celui de-al doilea Sejm, împreună cu o grupare de activiști de la Universitatea Varșovia, sub conducerea lui Jan Rokita a înființat Koło Konserwatywno-Ludowe. În același an, Koło Konserwatywno-Ludowe a fuzionat cu nou înființatul Partid Popular Conservator (Stronnictwo Konserwatywno-Ludowe, SKL), care la rândul său a intrat în alianța Akcja Wyborcza Solidarność (AWS). În 1997 Komorowski a fost desemnat candidat la alegerile prezidențiale din partea AWS. Între 1997 și 2000 a prezidat Comisia Parlamentară de Apărare Națională, și în
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
1977 ambasador în la Moscova. a fost membru in Falangă (partidul fascist) înființat de fiul dictatorului Miguel Primo de Rivera, partid mai târziu cooptat de dictatorul Francisco Franco pentru a deveni, prin fuziune cu alte mișcări de dreapta (catolice și conservatoare), partid unic. Din 1980, ca președinte al C.O.I., a reușit să negocieze cu abilitate compromisuri între “beligeranții” războiului rece spre folosul sportului internațional; ulterior a fost acuzat pentru corupția din interiorul comitetului după scandalul legat de Olimpiada de iarnă la
Juan Antonio Samaranch () [Corola-website/Science/319142_a_320471]