KorAP: Find »[drukola/base=corabie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...276 277 278 ...288 >

7,183 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea simbolul forței nevăzute ce-i mîna ca pe niște robi înainte. Erau un singur om, nu treizeci. Se întîmpla cu ei ceea ce se întîmpla și cu corabia care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea simbolul forței nevăzute ce-i mîna ca pe niște robi înainte. Erau un singur om, nu treizeci. Se întîmpla cu ei ceea ce se întîmpla și cu corabia care-i cuprindea pe toți și care, deși făcută din materialele cele mai felurite - stejar, arțar, pin, fier, smoală și cînepă - avea o singură cocă, echilibrată și dirijată de lunga chilă centrală ce-i asigura înaintarea; curajul unuia, frica altuia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
bătrînul dădu tonul pentru orchestra lui, făcînd aerul să vibreze ca la descărcarea unei salve de puști. Chiotele triumfătoare scoase de treizeci de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult mai aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
meteori pe punte, agățîndu-se de fungi și de straiuri, în vreme ce Ahab cobora el însuși destul de repede de la postul lui de observație. Ă Lăsați ambarcațiunile la apă! tună el, de îndată ce puse piciorul în noua lui ambarcațiune, pregătită în ajun. Domnule Starbuck, corabia îți aparține - nu te apropia prea mult de ambarcațiuni, dar ține-te totuși pe lîngă ele. Toată lumea pe mare! Ca și cum ar fi vrut să bage groaza în ei, atacîndu-i de data asta ea cea dintîi, Moby Dick se răsucise și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
al monstrului și evită atacul lui direct. Dar înainte ca ambarcațiunea lui Ahab să ajungă la limita de unde o asemenea manevră ar fi fost posibilă, Balena Albă - care vedea cele trei ambarcațiuni la fel de limpede cum vedea cele trei catarge ale corabiei - se avîntă cu furie spre ele și, ajungînd într-o clipă în mijlocul lor, începu să izbească în dreapta și-n stînga cu coada, fără să-i pese de lănciile de fier ce se abăteau ca o ploaie asupra ei; ai fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în curînd, ca și cum s-ar fi încredințat că și-a făcut temeinic treaba, își împinse fruntea ridată spre larg, trăgînd după ea saulele încîlcite și-și urmă drumul sub vînt, cu pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd la apă o ambarcațiune, îi pescui și pe ei și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a ambarcațiunii sale, care părea să se țină destul de bine pe apă; și arăta mai puțin vlăguit decît în ajun. Dar, cînd fu ajutat să se urce pe puntea corabiei, ochii tuturor se întoarseră către el, căci, în loc să se țină singur pe picioare, continua să se reazeme de umărul lui Starbuck - primul care sărise în ajutorul lui. Piciorul de fildeș i-era rupt, nu mai rămăsese din el decît un

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de rînd care crește oriunde, chiar și în crăpăturile acoperite cu pămînt, ale ghețurilor din Groenlanda sau în lava Vezuviului. Ce-o mai scarmănă vîntul! Din pricina lui, firele astea de păr îmi biciuiesc fruntea, așa cum zdrențele unor vele rupte biciuiesc corabia de care se-agață. Un vînt murdar, care a trecut, desigur, prin coridoarele și celulele unor închisori și prin sălile unor spitale și le-a aerisit, înainte de a veni să sufle aici, cu aerul unui mielușel nevinovat. Pfui! Ce murdar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
le tragă în jos și oricît s-ar suci și s-ar învîrti cele mai puternice fluvii Mississippii ale uscatului, care nu știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă! Dublonul de aur plînge după-un stăpîn! Uite soarele! Da, da, asta trebuie să fie: am depășit-o! Cum de am

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
asta? A, da, mușchiul subțire crescut în crăpăturile lemnului... Pe capul meu nu cresc asemenea smocuri de verdeață! Iată deosebirea dintre bătrînețea omului și bătrînețea materiei. Dar, bătrîne catarg, amîndoi îmbătrînim, deși coca noastră e încă zdravănă, nu-i așa, corabia mea scumpă? Da, atîta doar, că mie-mi lipsește un picior. Pe legea mea, lemnul ăsta mort e din zi în zi mai stăpîn pe carnea mea vie! Nu mă pot compara cu corabia. Deși am cunoscut corăbii făcute din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
e încă zdravănă, nu-i așa, corabia mea scumpă? Da, atîta doar, că mie-mi lipsește un picior. Pe legea mea, lemnul ăsta mort e din zi în zi mai stăpîn pe carnea mea vie! Nu mă pot compara cu corabia. Deși am cunoscut corăbii făcute din trunchiuri moarte, care au trăit mai mult decît unii oameni făcuți din cea mai viguroasă sămînță. Ce spunea partul? Că va continua să meargă înaintea mea, arătîndu-mi drumul ca un pilot... Și că-l

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-i așa, corabia mea scumpă? Da, atîta doar, că mie-mi lipsește un picior. Pe legea mea, lemnul ăsta mort e din zi în zi mai stăpîn pe carnea mea vie! Nu mă pot compara cu corabia. Deși am cunoscut corăbii făcute din trunchiuri moarte, care au trăit mai mult decît unii oameni făcuți din cea mai viguroasă sămînță. Ce spunea partul? Că va continua să meargă înaintea mea, arătîndu-mi drumul ca un pilot... Și că-l voi revedea? Dar unde

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
făcu semn cu mîna lui Starbuck - care ținea una din parîmele palancului - să mai aștepte puțin, să nu lase încă la apă ambarcațiunea suspendată în aer. Ă Starbuck, îi strigă el. Ă Da, domnule căpitan? Ă Pentru a treia oară corabia sufletului meu pornește în această expediție. Ă Da, domnule căpitan, dacă așa ai vrut... Ă Unele corăbii pleacă din portul lor și rămîn pierdute pentru vecie, Starbuck! Ă Da, acesta e adevărul, tristul adevăr, domnule căpitan! Ă Unii oameni mor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nu lase încă la apă ambarcațiunea suspendată în aer. Ă Starbuck, îi strigă el. Ă Da, domnule căpitan? Ă Pentru a treia oară corabia sufletului meu pornește în această expediție. Ă Da, domnule căpitan, dacă așa ai vrut... Ă Unele corăbii pleacă din portul lor și rămîn pierdute pentru vecie, Starbuck! Ă Da, acesta e adevărul, tristul adevăr, domnule căpitan! Ă Unii oameni mor la vremea refluxului, alții în clipa mareei joase, iar alții în plin flux; eu mă simt acum

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nobil! Nu te duce, nu te duce! Uite, un om curajos plînge, îndurerat că nu te poate convinge... Ei? Ă La apă! răcni Ahab, smulgîndu-și mîna din aceea a secundului. Echipaj, fii gata! Peste o clipă ambarcațiunea luneca pe sub pupa corabiei. Ă Rechinii, rechinii! strigă un glas de la fereastra de jos a cabinei. întoarce-te, căpitane, întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un glas de la fereastra de jos a cabinei. întoarce-te, căpitane, întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se desprinsese de corabie ambarcațiunea lui Ahab, că o sumedenie de rechini, înălțîndu-se din adîncurile negre de sub coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Da, partule, te revăd. Și te afli înaintea mea. Așadar, acesta e dricul pe care mi l-ai făgăduit! Aștept însă să se împlinească și cea din urmă din profețiile tale! Unde-i al doilea dric? Hei, secunzilor, înapoi la corabie! Bărcile astea nu mai folosesc la nimic, reparați-le grabnic, dacă puteți și întoarceți-vă aici. Dacă nu, ajunge că moare Ahab... Așezați-vă, băieți! Primul dintre voi pe care-l voi vedea că sare din barca mea, va primi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
căci Moby Dick înota acum înainte, ca și cum ar fi fost hotărîtă să fugă cu cadavrul din cîrca ei, ca și cum locul de unde ieșise ultima oară la suprafață ar fi fost doar o etapă în drumul ei sub vînt; aproape că depășise corabia, care pînă atunci navigase în direcția contrară, deși acum se oprise locului. Balena înota în schimb cu toată viteza, părînd însuflețită de o singură dorință - aceea de a-și urma drumul în larg. Ă O, Ahab! strigă Starbuck. Nici acum

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
zi. Uite, Moby Dick nu te urmărește. Dumneata o urmărești pe ea, ca un nebun! Cu ajutorul vîslelor și al pînzei întinse în bătaia vîntului proaspăt stîrnit, ambarcațiunea singuratică înainta repede sub vînt. în cele din urmă, Ahab trecu pe lîngă corabie, atît de aproape, încît putu să deosebească limpede fața lui Starbuck aplecată peste parapet și-i făcu semn să întoarcă vasul și să-l urmeze, nu prea repede și de la o distanță potrivită. Ridicîndu-și privirea, îi zări pe Tashtego, pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vreun mușchi... Dar nu-i nimic. Pe ea, vîslașilor, pe ea! Auzind zgomotul stîrnit de ambarcațiunea ce venea valvîrtej spre ea, balena se răsuci ca să primească lovitura cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd ambarcațiunea printre talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd ambarcațiunea printre talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]