7,752 matches
-
Nu lăsa nici măcar legendele În pace. Perihelic? Nu renunțase, nici În scris, nici În viață, la ardoare. Îi rămăsese, s-ar zice, intensitatea angajării În transcendent, după ce contingentul Îl evacuase. Pus la murat, ca scriitor? Nu mai participa decât din depărtare la viața literară, dar nu ajunsese deloc murătură. Infirmul Își avea, În colivie, fermentele și condimentele personale, iar lectura și scrisul asigurau benchetuirea de zi și mai ales de noapte a spiritului ne-astâmpărat. Pentru „Progres”, tovarășul Paul Georgescu nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În estul Europei, a smuls din camera lor de lucru mulți scriitori, plonjându-i În stradă, În mijlocul mulțimilor exaltate. Nu puțini au fost cei care au schimbat, apoi, rapid mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În sfârșit liber, publicului de acasă sau din noua casă. Trecerea de la scrisul strict literar la cel jurnalistic a impus nu doar o adaptare stilistică, ci și scrutarea unui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viața imaginează situații atât de neașteptate pentru a umili fantezia scriitorilor. Deși nu ne-am mai Întâlnit de atunci, din zilele „istorice” ale toamnei 2001, marcând debutul unui veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și calendar. * Despre infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea?) În viață, În mecanismele ei naturale de autoreglare, amestecând, de-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți, străinul, cel de departe, care nu te vede bând cafeaua sau Îmbrăcându-ți măștile cotidiene, sau Înfrânt de ostilitatea concretului agresiv și duplicitar. De data asta, „străinul” era, Însă, un iubit maestru, depărtarea o anulaseră, de mult, cărțile care ne-au unit. Am recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de privirile spectrale ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu Îndrăzneam să-i dăm un nume. Lungi tăceri cenușii, Întrerupte, la mari intervaluri, de ciocnitul paharelor. Probabil așa erau despărțirile În vremea războiului. Acum nu era război decât Între Iran și Irak sau În Nicaragua, sau În cine știe ce alte depărtări, Înscrise doar pe hartă, nu și În memorie. Ne promiteam o revedere fericită, Într-o dispoziție mai bună pentru toți. * Comparativ cu alți concetățeni, călătoriile mele au Început destul de devreme. La 5 ani, prima expulzare. Călătorie, și ea, dintr-un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea o găsim În finalul textului: „Și de la o mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e grozav! - ea văzu și cunoscu chipul iubitului său”. Experimentul senzual-sexual, nelimitabil la atât, În ciuda credinței inițiale a eroinei, reverberând În reacții sufletești și cerebrale deopotrivă, pornit din și În haosul diurn și profan al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Lumești și ele, și mai mult decât atât: „În adâncul cugetului său exista o vagă amintire a ceva experimentat, cândva, Într-o zi de primăvară: o stare. Parcă se oferea tuturor, aparținând Însă doar celui iubit... Și de la o mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e grozav! - ea văzu și cunoscu chipul iubitului său”. Ar putea să pară această scriere atât de musiliană a lui Musil o prevestire a „revoluției sexuale” și a dezintegrării mariajului, specifice epocii noastre? O operă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În 1996, structura celei din urmă cu 7 ani. Colegiul inițiase, curând după prăbușirea comunismului În Europa de Est
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
terapia indolenței imaginare. Un mod de a se auto-nega, răscumpărându-și excesul de dăruire, reîncărcându-și rezerva de reverii și melancolie. * Când mi-am luat, precum melcul, casa, adică limba, adică patria, și am pornit În pribegia necunoscutului, primisem deja, din depărtări, un semn de Încurajare și recunoaștere: primul meu text publicat În Occident, În 1983, În revista din München Akzente, editată de Michael Krüger. Nu cunoșteam revista, nici editorul datorită cărora aveam să fiu invitat, după alți câțiva ani, În Berlinul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
66 de ani, dacă Îi apucam, adică În anul 2002, Saul ar fi urmat să aibă 88 de ani. În dimineața de 12 mai 1999, În jurul orei 11, Saul oprise, Însă, brusc, numărătoarea. Urma să receptez, de acum Înainte, din depărtarea cea mai depărtată, magica taină a cifrelor, Înlănțuirea dintre calendar și cronometrul vârstelor noastre. Prima noastră reală convorbire fusese publică și avusese loc acum vreo 7 ani. Fusese, mai curând, un conflict. Proaspăt apărut pe scena literară americană, eram invitat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de oră înainte, distingem cele două siluete călare... Erau jandarmii”. între ei și fugari se lăsaseră umbrele nopții ca o mantie protectoare peste toți. Vizibilitatea se redusese la câțiva pași. Drumul le era călăuzit de luminile Vârșețului, care apăruseră în depărtare odată cu lăsarea nopții. Nu se introdusese încă metoda, cu folosirea câinilor polițiști și astfel a fost posibil să scape neprinși. La un moment dat se auzi un tropot de cal care se apropia. Când tropotul ajunse foarte aproape de ei, s-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Au găsit un ochi de apă de ploaie stătută, în fundul unui șanț și cum erau însetați, li s-a părut un dar dumnezeiesc. Așezându-se în patru labe au sorbit cu nesaț și parcă se învioraseră. Luminile îi chemau din depărtare. La un moment au părăsit linia, care făcea un ocol față de direcția luminilor și luând-o direct prin culturi au intrat într-o mlaștină. Câinii de la o stână, care era instalată dincolo de mlaștină, au început să-i latre venind în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întindea o tablă de pământ, frumoasă și netedă ca masa. De aici, peste holdele unduite în valuri și peste dealurile rotunjite de la Nucet și Săcădate, ca o creastă de cocoș se vede culmea zdrențuită a munților Făgărașului. Spre nord, în depărtare, e Vurpărul. Satul, ascuns după coline, abia dacă se zărește printre vârfurile pomilor din grădini. Numai turnul bisericii săsești se vedea de departe în mijlocul câmpului. în curând am ajuns acasă. N-am apucat bine să intrăm pe poartă și din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Argint. în interiorul acestui teritoriu pitoresc și plin de bogății am pierdut orașul Bazargic, cu puternica viață românească împlântată acolo de firea harnică și mult întreprinzătoare a coloniștilor aromâni. Nu s-a putut salva nici măcar Silistra, orașul de pe Dunăre la depărtare de o sută de kilometri de București. Granița veche a Dobrogei trecea chiar pe la marginea acestui oraș și poate nu cu multă greutate ar fi putut fi împinsă cu câțiva kilometri mai spre sud. Aveam impresia că și cercurile germane
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
după 8 zile la Viena. Aici am fost duși la Gestapou unde am fost primiți bine. A doua zi am plecat cu trenul la Frankfurt am Oder, unde am fost îmbarcați în două autobuze și duși la Berkenbrück la o depărtare de 50 km de Berlin și de Frankfurt. Aici am stat într-un cămin de odihnă SS, într-o pădure la marginea râului Spreie. Cu noi stătea un ofițer din SS. Nu aveam voie să părăsim localitatea care se afla
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ta înfruntare a unei lumi clădită pe nedreptate și neadevăr a devenit linia propriului nostru destin. Ascultă, Căpitane, ecoul inimilor legionare. De acum și până la captul vieții noastre vom sta în neclintire sub comanda Ta. Miile de legionari din toate depărtările pământului românesc nu simt altă chemare mai sfântă în sufletele lor decât legământul către Tine. Din lupta și jertfele Tale crește o generație eroică în mijlocul neamului românesc, hotărâtă să înfrunte toate primejdiile și să treacă biruitoare prin toate încercările: vitează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
3) Ofițerii, potrivit gradului ce au avut și anume: - Sublocotenentul, o stea de metal galben în șase colțuri, cu diametrul de un centimetru; - Locotenentul, două stele de metal galben, după același model, cusute de-a-lungul contraipoletului, pe mijloc, la un centimetru depărtare una de alta; - Căpitanul, 3 stele, aplicate la fel ca la locotenent. Ofițerii superiori vor purta aceleași stele ca ofițerii inferiori, aplicate pe galonul de ofițer superior de-a-lungul lui, respectiv o stea pentru maior, două pentru loco tenent-colonel, trei pentru
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
fie aduși aci la Fabrică, cu care se va putea termina acest lucru în cel puțin 2 săptămâni. Pentru ca lucrul din gara Ucea să nu stagneze, putem trimite pe cei mai ușor îmbrăcați să lucreze, întrucât la Ucea-gară, 13 km depărtare de șantier clima este mai caldă, iar pământul nu este înghețat ca sus și se poate umbla desculț. Rugăm să binevoiți a dispune. Comandantul Militar al Detașamentul Evrei, Compania V-a Lt. rez. semnătură indescifrabilă *Adnotări: 18/X/1941. SubLt. Popovici
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Nici urmă de cantitatea imensă de mâncare ingurgitată. Parcă era Harpo Marx. — N-auzi nimic? întrebă ea. Mi-am ținut respirația și am ciulit urechile. Nu percepeam decât bătăile inimii ei. Parcă stăteam întins în desișul pădurii și auzeam în depărtare toporul pădurarului. Nu, am zis. — Chiar nu auzi cum se face digestia în stomacul meu? — Nu cred că se poate auzi așa ceva. Știi tu pe cineva care aude sucul gastric dizolvând mâncarea ingerată? Urechea nu percepe mișcarea peristaltică. Dar stomacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a oprit și iar m-am ciocnit de spatele ei moale. — Scuză-mă! Șșșșș! făcu ea apucându-mă de piept. Parcă am auzit ceva. Ciulește și tu urechile! Am rămas nemișcați locului, cu auzul încordat. Se auzea ceva din depărtare. Un sunet slab, abia perceptibil la început. Parcă era un fluierar. Apoi, tot mai tare și mai tare, de parcă se frecau două metale unul de altul. Fără nici o pauză. Zgomotul se înteți. Aveam senzația că o insectă uriașă se cățăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceremonialul de inaugurare a unui baraj. Un guvernator sau nu știu cine, cu cască pe cap, a apăsat pe buton și porțile ecluzei s-au deschis, apa năvălind pe ecran cu un zgomot asurzitor. O coloană imensă a țâșnit în vidul din depărtare. Era pe vremea când la cinematografe se prezentau filme documentare de scurt metraj și benzi desenate înaintea filmului principal. Țin minte că mă trecuseră fiori și că mă întrebasem ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
controlate, fiind alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine liantul strofelor, asigurând regenerarea continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor sintagme preluate din clasici: „Când peste codri-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranța, 1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână, acum personajul principal fiind astronomul și teologul Dionysus Exiguus, „discipol” la „schola” unei mănăstiri tomitane (Depărtarea și timpul, 1986). În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca și în celelalte cărți, pe fondul de violență și „bestialitate” al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reușite pasaje
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
limba spaniolă, El Encanto Andaluz (1985). Poetul cultivă în Pete de lumină revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară” îl determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire). Coasta soarelui prelungește ecourile și
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]