7,301 matches
-
ia printre ucenicii săi, alături de Corneliu Baba și Mihai Cămăruț. În 1940, cariera sa promițătoare este curmată brusc fiind mobilizat și trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiții extreme de supraviețuire, cu sarcina de a desena pozițiile inamice. La armistițiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac și piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
patronajul editurii Hetzel. Mai apoi romanele-foileton erau publicate, cel mai adesea, "in octodecimo", în mai multe volume, de Pierre-Jules Hetzel. Dăm mai jos data primei publicări în volum. Edițiilor "in octodecimo" le urmau ediții "in octavo", cu mici ilustrații alb-negru desenate de diverși artiști (Riou, Roux, Montaut, etc.) inserate în paginile romanelor și altele mari, colorate, realizate în cromotipografie. Cu excepția lui "Claudius Bombarnac", nici o lucrare nu a fost publicată direct "in octavo". Urmează o listă a 54 de opere verniene publicate
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
N, Observația centrală este că , dacă P este intreg, atunci cantitatea R(P,N) este "numărul de moduri distincte în care P obiecte identice ("cuante") pot fi distribuite în N celule (oscilatori)". Drept exemplu pentru o astfel de distribuție, sunt desenate în Fig.3 N = 10 celule in care sunt distribuite P=100 de "cuante" hν. O distribuție corespunde asocierii fiecărei celule unui număr cuprins intre 0 și P, astfel incât suma numerelor să fie P. Există un mod simplu de
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
a redesenat pe Shikamaru pentru partea a II-a a, Kishimoto a vrut să-i dea o figură unică, deși l-a creat cu o vestă pe care o poartă mai multe personaje pe parcursul seriei. Ca rezultat, el i-a desenat protectoarea frunții pe braț pentru a nu-i ascunde părul. Shikamaru este un personaj foarte superficial, încercând să-și trăiască viața cu un efort minim. În timpul liber, lui îi place să se odihnească, ațipind, se uită la nori și se
Shikamaru Nara () [Corola-website/Science/315134_a_316463]
-
grecească, realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezește în timpul aplicării. Personajele sunt aplicate pe un fond de o singură culoare sau pe benzi paralele. Anumite forme (cutele veșmintelor, trăsăturile feței, părți ale corpului omenesc) sunt desenate după niște formule de execuție specifice și, din acest motiv, toate personajele par a fi gemene.Acestea sunt utilizate pentru decorarea palatelor și a templelor.Temele pot fi: subiecte mitologice sau din viața cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi moarte
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
care mai târziu o va abandona pentru a se putea concentra asupra carierei sale. În 1958, Baez susținea primul său concert într-un mic club din Cambridge în fața părinților săi, a surorii sale, Mimi, și a încă altor opt persoane. Desenându-și singură posterul, Baez luase în considerare posibilitatea de a-și schimba numele de scenă în Rachel Sandperl (Sandperl, de la pacifista Ira Sandperl, care i-a fost mentor și profesor în liceu) sau Mariah (de la cântecul "They Call the Wind
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
20 de dolari. Câteva luni mai târziu, Baez și încă doi prieteni ai săi, entuziaști ai folkului plănuiesc să înregistreze un album în pivnița unuia dintre ei. Cei trei cântau solouri și duete, iar un prieten de familie le-a desenat coperta. Albumul a fost lansat în același an sub denumirea de "Folksingers 'Round Harvard Square". Baez apoi a cunoscut-o pe regina folkului la acea vreme, Odetta, pe care o va cita ca principală influență în cariera sa, urmată de
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii. Tatăl, funcționar de stat cu principii conservatoare, speră ca Egon să devină inginer în căile ferate. Băiatul preferă însă să deseneze și să se lase pradă fanteziilor despre tărâmuri îndepărtate, spre care îl poartă fiecare din trenurile care trec pe sub ferestrele locuinței de serviciu a familiei. Însă acest lucru n-a fost să se întâmple... La scurt timp după aceasta, tatăl
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
21 iunie, pleacă la Praga pentru a face instrucție militară. Schiele este repartizat la supravegherea prizonierilor de război ruși, mai întâi în apropiere de Viena, iar în 1916 în lagărul de la Mühling, de lângă Wiesselburg. Acolo poate să lucreze în continuare, desenează și participă la expozoții. Revista ""Die Aktion"" îi consacră în toamna anului 1916 un număr special. Directorul de la ""Moderne Galerie"", Franz Martin Haberditzl, îi cumpără mai multe desene și un portret al lui Edith. Schiele devine din ce în ce mai cunoscut. Se gândește
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
locuit în mai multe orașe în timpul copilăriei, atât datorită transferurilor de serviciu ale tatălui său, dar și pentru că familia căuta să-l menajeze pe Jan când acesta era intimidat la școală pentru că îi plăcea mai mult să citească și să deseneze decât să joace fotbal, petrecerea de timp preferată a tinerilor norvegieni din perioada aceea. În ciuda repetatelor schimbări de mediu, Jan Groth nu s-a putut adapta la nici o școală, la un moment dat chiar întrerupând studiile ca să lucreze la o
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
la Copenhaga la "P. Haase & Søn Forlag og Boghandel", o editură "cum" rețea de librării. În paralel, s-a înscris la clasa de desen a lui Prik Frederik (pe numele adevărat Erling Frederiksen) unde a învățat să vadă și să deseneze în perspectivă. Între 1957-58 ia lecții de la pictorul Knud Nielsen, de la care va învăța metoda., după care va pleca la Amsterdam, unde face cunoștință cu arta țesutului de goblene. Reîntors la Copenhaga plănuiește să deschide împreună cu țesătoarea artistică Benedikte Herlufsdatter
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
unui supraviețuitor, dar și a celor care nu l-au trăit direct, dar au fost totuși profund afectați de acesta. Animalele sunt alese ca simbolice pentru națiunile respective din diverse motive: Cu excepția americanilor (câini), toate personajele de aceeași naționalitate sunt desenate la fel. De exemplu, majoritatea șoarecilor evrei se aseamănă, indiferent de vârstă sau sex. Sunt individualizați prin haine sau alte detalii. Spiegelman însuși poartă întotdeauna o cămașă albă cu o vestă neagră, șamd. Când ies pe străzile unui oraș ocupat
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
Holocaustului accesibilă și cititorilor mai tineri. Dar aspectul uman se menține prin modul de a povesti al tatălui și prin descrierea emoțiilor și a relațiilor dintre personaje de-a lungul întregii acțiuni. "Maus" a apărut inițial în format de bandă desenată de trei pagini în "Funny Aminals", o revistă underground publicată de Apex Novelties, în 1972. În 1977, Spiegelman a decis să lungească lucrarea, publicând-o serializat în revista RAW, pe care Spiegelman o edita împreună cu soția sa Françoise Mouly. A
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
compun somptuoasa expoziție. În anul 2000 Robert Longo lansează proiectul “Freud drawings” ce reinterpretează elemente din documentarele lui Edmund Engelman despre Freud. Longo a făcut o analiză în grafit a apartamentul în care a fost ținut Freud de către naziști. A desenat cu o acuratețe aparte obiecte de mobilier și detalii arhitectonice. Scaunul si biroul lui Freud Tot în 2000 lansează seria “Monștri”. Alcătuită din 13 lucrări de mari dimensiuni, “Porțile iadului” (Hell's Gate), “Terasa” (The Ledge) sau “Bestia” (Beast) sunt
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
complexitate de la linii simple la colibri stilizați, păianjeni, maimuțe, pești, rechini sau balene ucigașe, llame și șopârle. Liniile Nazca au fost văzute în anii 1920 de către oamenii aflați în avioanele comerciale care la început au crezut că sunt linii primitive desenate în pământ. Descoperirea lor este însă atribuită arheologului peruvian Toribio Mejia Xesspe care le-a identificat în timpul unei excursii realizate pe dealurile din apropiere în anul 1927, inițial crezând că sunt artefacte importante ce aparțin civilizației incașe. Geoglifele au devenit
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
cotidianul "Time" afirmând că traiectoria geoglifelor din Nazca era deviată la interval de câțiva yarzi pe parcursul unei mile, fapt susținut de parii ce au fost găsiți la un interval de 1,8 kilometri. Maria Riche a explicat că nazcanii au desenat mai întâi liniile pe parcele de pământ cu lungimea de 6 picioare (1,8288 metri), multe dintre acestea fiind descoperite lângă geoglife. Apoi părțile componente erau separate pentru a fi realizate la o scară mai mare. Ea a afirmat că
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
să amplaseze marca italiană în place Vendôme începând din 2015, înlocuindu-l pe producătorul de bijuterii Buccellati. În 2012, Bulgari are 180 de puncte de vânzare proprii în lume: dezvoltarea pe plan internațional este accelerată, precum și răscumpărarea francizaților mărcii. Bijuteriile desenate la începutul anilor 20-30 se înscriu în stilul Art Déco cu forme simple și o stilizare geometrică, îmbinate cu utilizarea platinei. Anii 30 sunt marcați de creații mai impunătoare, cu motive din diamante de diferite dimensiuni combinate cu o piatră
BVLGARI () [Corola-website/Science/316018_a_317347]
-
multe ori la rând, apoi țâșneau ca peștii.” În 1787, Otto Friedrich Müller a dat o descriere mai completă a organismului, pe care l-a numit "Cercaria viridis", observându-i culoarea verde și forma schimbătoare a corpului. Müller a mai desenat niște ilustrații care arătau cu acuratețe mișcările ondulatorii ale corpului euglenei. În 1830, Christian Gottfried Ehrenberg a redenumit "Cercaria" „"Euglena viridis"” și a plasat-o, în sistemul său fără succes de clasificare, în Polygastrica în familia Astasiaea, care cuprindea creaturi
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
apare în revistele de benzi desenate publicate de Marvel Comics. Personajul a apărut mai întâi în "Incredibilul Hulk" #180 (octombrie 1974) și a fost creat de scriitorul Len Wein și de regizorul artistic de la Marvel, John Romita Sr., care a desenat personajul iar apoi a fost mai întâi desenat pentru public de Herb Trimpe. Mai târziu, s-a alăturat celorlalți X-Men în registrul "Cei noi, cei diferiți" din "X-Men giganți" #1 (mai 1975). Autorul seriei "X-Men", Chris Claremont a jucat un
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
a afirmat că și le-a imaginat întotdeauna ca fiind retractile. El apare puțin la finalul acestei povestiri în "Hulk" #182. Următoarea apariție a lui Wolverine a avut loc în anul 1975 în "X-Men Giganți" #1, scris de Wein și desenat de Dave Cockrum, în care Wolverine este recrutat pentru o nouă echipă. Gil Kane, care a creat coperta revistei, a desenat din greșeală masca lui Wolverine diferit, cu niște căști mai largi. Lui Dave Cockrum i-a plăcut modificarea făcută
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
Următoarea apariție a lui Wolverine a avut loc în anul 1975 în "X-Men Giganți" #1, scris de Wein și desenat de Dave Cockrum, în care Wolverine este recrutat pentru o nouă echipă. Gil Kane, care a creat coperta revistei, a desenat din greșeală masca lui Wolverine diferit, cu niște căști mai largi. Lui Dave Cockrum i-a plăcut modificarea făcută de Kane (considerând-o a fi asemănătoare cu masca lui Batman) și a integrat-o în ilustrațiile sale pentru povestire. Cockrum
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
căști mai largi. Lui Dave Cockrum i-a plăcut modificarea făcută de Kane (considerând-o a fi asemănătoare cu masca lui Batman) și a integrat-o în ilustrațiile sale pentru povestire. Cockrum a fost și primul artist care l-a desenat pe Wolverine fără mască, iar coafura lui distinctivă a devenit un semn marcant al personajului. A urmat o reapariție a seriei "X-Men", începând cu "X-Men" #94 (din aug. 1975), desenată de Cockrum și scrisă de Chris Claremont. În seria "X-Men
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
povestire. Cockrum a fost și primul artist care l-a desenat pe Wolverine fără mască, iar coafura lui distinctivă a devenit un semn marcant al personajului. A urmat o reapariție a seriei "X-Men", începând cu "X-Men" #94 (din aug. 1975), desenată de Cockrum și scrisă de Chris Claremont. În seria "X-Men" și "X-Men Omenești", Wolverine este inițial pus în umbră de celelalte personaje, deși el generează tensiuni în cadrul echipei, fiind atras de prietena lui Cyclops, Jean Grey. Pe măsură ce progresează seria, Claremont
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
pe Wolverine din cauza cheltuielilor făcute de guvernul lor pentru antrenarea lui. Povestirile de mai târziu au stabilit treptat că Wolverine a avut un trecut întunecos și o natură instabilă, pe care își dă silința să și-o controleze. Byrne a desenat și un costum nou, cu maro și bronz pentru Wolverine, însă a renunțat la gluga distinctivă a lui Cockrum. După plecarea lui Byrne, Wolverine a rămas în "X-Men". Popularitatea crescândă a personajului a condus la o serie limitată, solo, în
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]