7,094 matches
-
țăranilor colectiviști, ca și poezii de dragoste, o evocare lirică a lui Eminescu și cântece de Mai. Sub titlul Eliberarea Clujului, sunt înmănunchiate poezii care cântă descătușarea orașului natal al poetului. În ciclul Drumul minerilor, o încercare meritorie de poem epic, Aurel Rău tinde și reușește să cuprindă artistic momente esențiale ale vieții de ieri și azi a minerilor. Trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis încheie volumul. Natura apare în plinătatea ei cântată pe coarde variate, în amplul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Iureș le-a redus la două strofe în care, cum am văzut, se arată că băieții s-au transformat nemaiertându-și unul altuia greșelile. Iată de ce lucrarea lui Iureș, deși are unele părți izolate frumoase, rămâne o încercare neizbutită de poem epic. Trebuie ridicată aici problema unei anumite ușurințe, a unei atitudini superficiale a autorului față de propria sa lucrare. Iureș ar fi trebuit să dea toată atenția cuvenită faptului că poemul epic cere multă muncă, cunoștințe în ce privește construcția, a psihologiei complexe a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unele părți izolate frumoase, rămâne o încercare neizbutită de poem epic. Trebuie ridicată aici problema unei anumite ușurințe, a unei atitudini superficiale a autorului față de propria sa lucrare. Iureș ar fi trebuit să dea toată atenția cuvenită faptului că poemul epic cere multă muncă, cunoștințe în ce privește construcția, a psihologiei complexe a personajelor și multe altele. El cere mai ales un material de viață corespunzător, bogat și interesant. Versiunea apărută în Viața românească avea toate lipsurile despre care a fost vorba aici
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale vieții literare. Astfel în cronicile consacrate creațiilor indicate mai sus ale lui Eusebiu Camilar și Mihail Davidoglu, Traian Șelmaru a fost printre primii noștri critici care au dat o apreciere principială operațiilor respective, subliniind însemnătatea lor pentru începuturile dezvoltării epicii și dramaturgiei noastre noi. El atrăgea în același timp atenția asupra lipsurilor, cum sunt, de pildă, oglindirea simplistă a raporturilor de clasă ori prezentarea nesatisfăcătoare a rolului partidului în viața noastră, care puteau aduce prejudicii serioase (...) Activitatea de critic literar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
el e o specie ca oricare alta, capabilă să transmită emoții estetice, mijlocind cunoașterea veridică a realității. De altfel, este cu totul eronată concepția după care între genuri ar exista ziduri chinezești. Dimpotrivă, genurile se întrepătrund, neputându-se imagina liric, epic sau dramatic pur. Epicul este totdeauna îmbinat cu liricul, liricul conține elemente de epic, iar în compoziția dramaticului intră liric și epic; cât privește reportajul, el nu poate fi conceput fără elemente din toate cele trei genuri, după cum în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca oricare alta, capabilă să transmită emoții estetice, mijlocind cunoașterea veridică a realității. De altfel, este cu totul eronată concepția după care între genuri ar exista ziduri chinezești. Dimpotrivă, genurile se întrepătrund, neputându-se imagina liric, epic sau dramatic pur. Epicul este totdeauna îmbinat cu liricul, liricul conține elemente de epic, iar în compoziția dramaticului intră liric și epic; cât privește reportajul, el nu poate fi conceput fără elemente din toate cele trei genuri, după cum în toate acestea intră adesea elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
veridică a realității. De altfel, este cu totul eronată concepția după care între genuri ar exista ziduri chinezești. Dimpotrivă, genurile se întrepătrund, neputându-se imagina liric, epic sau dramatic pur. Epicul este totdeauna îmbinat cu liricul, liricul conține elemente de epic, iar în compoziția dramaticului intră liric și epic; cât privește reportajul, el nu poate fi conceput fără elemente din toate cele trei genuri, după cum în toate acestea intră adesea elemente de reportaj. Care sunt totuși mijloacele artistice specifice ale reportajului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eronată concepția după care între genuri ar exista ziduri chinezești. Dimpotrivă, genurile se întrepătrund, neputându-se imagina liric, epic sau dramatic pur. Epicul este totdeauna îmbinat cu liricul, liricul conține elemente de epic, iar în compoziția dramaticului intră liric și epic; cât privește reportajul, el nu poate fi conceput fără elemente din toate cele trei genuri, după cum în toate acestea intră adesea elemente de reportaj. Care sunt totuși mijloacele artistice specifice ale reportajului? «În ce privește apropierea de viață a reprezentării - a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Institutului Politehnic din București. A desfășurat o îndelungată activitate de activist PCR, șef în Direcția Presei etc. Nuvelele și romanele lui P. ilustrează in toto principiile realismului socialist, accesibilitatea stilului, sentimentalismul, simplitatea vulgarizatoare fiind elementele fondatoare ale acestor proze. Scenariul epic urmărește un traseu similar, personajul central - muncitor, inginer sau student - trăind o transformare fundamentală în momentul înrolării în lupta comunistă. Întâmplările sunt plasate în diverse momente ale instalării comunismului: în timpul războiului, ca în Zâmbetul (1961), în perioada de ilegalitate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
1919 îi apare cel dintâi volum, Ape adânci. Din primăvara aceluiași an scrie (după ce, un an mai devreme, fusese prezentă în „Lectura pentru toți”) în revista „Sburătorul” a lui E. Lovinescu, sub a cărui influență va trece la o formulă epică diferită și la elaborarea ciclului romanesc consacrat familiei Hallipa. În 1936 primește Marele Premiu al Societății Scriitorilor Români, în 1937, Premiul „Regele Carol”, înființat de Ministerul Instrucțiunii Publice și Artelor, iar în 1946 Premiul Național pentru proză. Ultimul roman, Străina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar și când exigența epicului pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul (1920) și Femeia în fața oglinzei (1921), subiectivitatea este dimensiunea dominantă, dacă nu unică, iar încercările manifestării epice rămân formule goale de substanță proprie, adevărata lor funcție fiind dispersia confesiunii, din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă impersonalitate. Dar fiecare personaj e o portavoce a autoarei; în ele nu se definește o conștiință individualizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
prin lirismul jerbelor de notații, a căror inventivitate se dovedește și fără precedent, și fără succesiune în literatura română. Experiența primei conflagrații mondiale o scoate pe scriitoare din cercul vechilor preocupări, al căror rod fuseseră cărțile debutului. Tendința către obiectivitate epică primește acum sprijinul unor contacte dramatice cu spectacolul suferinței umane și totodată e confirmată de îndemnuri foarte încrezătoare, venite succesiv din partea unor autorități critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
conturate, adică o structură polifonică în sensul consacrat de Mihail Bahtin. Deși de la centripetismul fazei lirice P.-B. parvine în romane la construcția centrifugală a narațiunii, la configurarea unor medii relativ independente și la proiecția de universuri sufletești cu existență epică distinctă, toată instrumentația menită să confere obiectivitate evocării poartă mesajul unei singure conștiințe: conștiința tragică a naratoarei și mai ales a analistei exclusiv autoscopice. Căci, oricât ar părea de ciudat, nu numai nuvelistica, dar și romanele sunt expresii variabile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
incidența permanentă a instinctului de proprietate și, pe o treaptă mai înaltă, a consecinței lui, instinctul ierarhiei sociale, declanșator al unor atitudini foarte diferite, de la trufia primitivă până la snobismul cel mai rafinat. Romanele familiei Hallipa nu relatează mecanismul unei evoluții epice și nu deschid o zare pentru ipostaze omenești ulterioare; ele sugerează prin simboluri obiective eroziunea iremediabilă a unei lumi, deriva implacabilă a indivizilor care o alcătuiesc. Familiile se destramă una după alta, destinele sfârșesc și ele într-un punct închis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
perspective noi pentru arhitectura romanului modern. Altfel spus, prozatorul din Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach și Drumul ascuns reia întreaga problematică psihologică din Ape adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzei, Balaurul, Romanță provincială și Desenuri tragice, își proiectează materia epică în limitele unei structuri romanești, riguros organizată, asamblată în jurul unui nucleu narativ a cărui specificitate conferă, în bună parte, originalitatea, valoarea și modernitatea scrisului bengescian: psihologia rămîne placa turnantă a creației Hortensiei, dar materialul furnizat de aceasta este prelucrat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
riguros organizată, asamblată în jurul unui nucleu narativ a cărui specificitate conferă, în bună parte, originalitatea, valoarea și modernitatea scrisului bengescian: psihologia rămîne placa turnantă a creației Hortensiei, dar materialul furnizat de aceasta este prelucrat în ciclul Hallipa într-un complex epic cu o textură care depășește modalitatea eseistică din cărțile precedente pentru a se constitui sub semnul romanescului. IOAN HOLBAN SCRIERI: Ape adânci, București, 1919; Bătrânul, București, 1920; Sfinxul, București, 1920; Femeia în fața oglinzei, București, 1921; Balaurul, București, 1923; Romanul Adrianei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
împreună cu volumele Lutul, Hotarul și Nostalgii, formează ceea ce s-ar putea numi „romanul” revoluționarului rus de origine basarabeană Ion Răutu, neîndoielnic panoul cel mai rezistent din ciclul În preajma revoluției. Valoarea lui stă în primul rând în extraordinar de bogata substanță epică: viața de întemnițat a tânărului, peripețiile întreitului său „pohod na Sibir” și ale întoarcerii acasă, confruntarea cu „blestematele chestiuni”, evoluția de la marxismul ortodox la poporanism, în aprigă dispută cu diverși ideologi, lupta dintre conștiința sa morală și „lut”. Stă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Graham Swift: Inteligențe în mișcare / 271 4.16. George Szirtes: Forma poetică e un respect necesar" / 277 Abstract / 289 Capitolul 1 Literatura Desperado 1.1. Trans-romanul Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin antichitatea greacă, evul mediu, renaștere, secolul luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mediu, renaștere, secolul luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat din fericire textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era tocmai adevărat, dacă e să ne gândim că Virginia Woolf propunea modelul (mai târziu cunoscut ca cel al) Fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajutat câtuși de puțin să-mi scriu vreo carte. Am renunțat. E cu mult mai ușor să te lași de critică decât de băutură sau de fumat, crede-mă. LV. Romanul tău Staring at the Sun e și un poem epic. În Talking It Over experimentai amestecul de narațiune și teatru. Aici topești proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga. De la simbol la distopie, parcurgi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din critica universitară, cu condiția să nu întindă coarda. 13 decembrie 2002, Oxford 4.15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare Născut în 1949, la Londra, Graham Swift e un romancier Faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Z. fiind și coautoare a unor manuale de limba și literatura română pentru liceu. În Narațiune și poezie se demonstrează că, între posibilele moduri de organizare discursivă a textului, narativul dezvoltă strategii specifice care contribuie la efectul poetic al textelor epice. Contradicția dintre narativ și liric, categorii distincte, este abordată prin intermediul paradigmelor cercetării moderne spre a defini rolul narativității în poezia modernă. Cadrul teoretic alătură domenii diverse: teorie literară, estetică, poetică, retorică, stilistică, psiholingvistică. Ele se dovedesc apte să releve punerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
rezistența materiei informe și a cuvântului incapabil să traducă adevărul, toată poezia nefiind decât transcrierea acestei formidabile înfruntări. Criticul, care părăsește frecvent tipul de interpretare sociologizantă cerută în epocă, încearcă să descifreze structurile interioare și sensurile fundamentale ale unor creații epice, relevând, bunăoară, conștiința primordialității iubirii, derivată din simbolistica originară a cuplului adamic, în nuvelele și romanele lui Laurențiu Fulga sau capacitatea enormă de transfigurare la Fănuș Neagu. Pro Patria (1974) părea să fie o sinteză a literaturii române patriotice, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
mai dat o lucrare de amploare până la studiul Mihail Sebastian romancierul (1993). Renunță, în mare măsură, la stilul telegrafic, sincopat, oarecum bizar, pe care îl adoptase în perioada anterioară. Ultima lucrare este mai mult decât un „periplu estetic prin universul epic” al lui Mihail Sebastian, izbutind să realizeze armonizarea interpretării cu investigația documentară. Exegetul definește scriitorul prin două înrâuriri esențiale care s-au întrepătruns: cea franceză, de la Stendhal până la Proust și Gide, și cea românească, prin Nae Ionescu, doctrinarul „trăirismului”, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]