7,566 matches
-
hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...” Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul "Visul" (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul "Nostalgia"). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă "Orbitor", are forma unui fluture, și conține trei volume, "Aripa stângă", "Corpul" și "Aripa dreaptă", ultimul fiind editat în luna
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
între cele două războaie mondiale" îl plasează în rândul celor mai importanți istorici literari români postbelici. A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri și a publicat antologia "Desant '83". , a scris literatură fantastică si de anticipație. A publicat în 1992 studiul critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte: „"Deghizate" fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
folosind termenul uneori peiorativ, alteori, cu totul superficial. Ce înseamnă în definitiv literatura onirică? Firește, etimologic, e limpede: oneiros = vis. E limpede dar insuficient. Propun două categorii învecinate, în funcție de care să fie stabilită sfera noțiunii de oniric. Și anume: literatura fantastică și poezia suprarealistă. În perspectiva istoriei literare, literatura onirică va putea fi considerată o încercare de sinteză între fantasticul tradițional, de tip romantic, și suprarealism.„ „Pentru literatura onirică, așa cum o concep eu, visul nu este sursă și nici obiect de
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
vis. E limpede dar insuficient. Propun două categorii învecinate, în funcție de care să fie stabilită sfera noțiunii de oniric. Și anume: literatura fantastică și poezia suprarealistă. În perspectiva istoriei literare, literatura onirică va putea fi considerată o încercare de sinteză între fantasticul tradițional, de tip romantic, și suprarealism.„ „Pentru literatura onirică, așa cum o concep eu, visul nu este sursă și nici obiect de studiu; visul este un criteriu. Deosebirea este fundamentală: eu nu povestesc un vis (al meu sau al altcuiva), ci
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
Mihail Afanasievici Bulgakov () (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
emergența mișcării dadaismului, care propunea colajul și accentua rama obiectelor sau a discursurilor drept fiind cea mai importantă, mai importantă decât opera însăși, idee preluată ulterior și dezvoltată de filosoful Jacques Derrida. Un alt curent ce a avut un impact fantastic asupra postmodernismului a fost existențialismul, care plasa centralitatea narațiunilor individuale drept sursă a moralei și a înțelegerii. Cu toate acestea abia la sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară. Ideea centrală a postmodernismului este
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
un eveniment major ne poate scoate din letargia autosuficienta a vieții, numai filtrul violenței, al durerii ne pot readuce în fața ochilor spectogramele care sînt, de fapt, adevăratele date ale existenței (Bogdan Alexandru-Stănescu)” „În "Lumea în două zile", istoria realistă și fantastică, minuțioasa și complexă, de o originalitate stranie, dar și cu relevanță general-umana, a funcționarului Antipa depășește granițele a ceea ce numim specific național - după cum depășește, prin tematica, problematică și pregnanta estetică, anii grei în care a fost scrisă”. (Daniel Cristea-Enache) ”Rareori
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
decembrie și 21 iunie), care reușește să păstreze intacte sursele vitale, farmecul și seducția povestirii eterne. Aproape nimic din ce este viu, asadar veșnic amenințat de moarte, nu lipsește din această carte. Un erotism secret pătrunde frenetic în natură lucrurilor. Fantasticul transfigurează banalul. Tragicul se consumă în grotesc.” (Stelian Țurlea) ”Opera lui George Balaita nu poate fi judecată exclusiv după cât s-a publicat, ci doar dupa întregul sau scris, cel văzut, dar mai cu seamă cel nevăzut, acela căruia are superstiția
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
s Primary School, o școală fondată de aboliționistul William Willberforce și Hannah More. Profesorul ei de la școala St Michael, Alfred Dunn, a servit ca sursă de inspirație pentru directorul Albus Dumbledore din "Harry Potter". Copilă fiind, Rowling scria des povești fantastice, pe care obișnuia să i le citească surorii ei. „Încă pot să îmi amintesc cum îi spuneam o poveste în care ea a căzut într-o gaură de iepure și a fost hrănită cu struguri de către familia de iepuri. Prima
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
proiecte, dar a afirmat că era emoționată, deoarece ambele cărți i-au amintit de "Piatra Filosofală" A explicat cum scria înainte ca Harry Potter să apară. și a precizat în octombrie 2007 că viitoarea ei carte nu va fi una fantastică, explicând: „Cred că ar fi probabil să-mi fi pus în aplicare fantezia ... ar fi incredibil de greu să ies și să creez o altă lume care să nu semene deloc cu "Harry Potter" sau să nu împrumute prea mult
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
cerut celor mai buni 3 vânzători: scriitoarea de cărți de bucate și prezentatoarea TV, Delia Smith, creatoarea francizei "Bridget Jones", Helen Fielding, și J. K. Rowling - să prezinte broșuri cu cele mai faimoase lucrări ale lor. Broșurile lui Rowling: "Animalele fantastice și unde le poți găsi" și "Vâj-hațul de-a lungul timpului", sunt aparent copii ale cărților găsite în biblioteca Hogwarts. Din momentul punerii în vânzare, cărțile au strâns 15,7 milioane de lire sterline (30 de milioane de dolari) pentru
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
Crăciun” este “Galeria de gheață”. Aici pot fi admirate sculpturi în gheață ce înfățisează atât tradițiile populației sami, cât și fauna reprezentativă pentru regiunea arctică, din zona Finlandei. Iubitorii de teatru pot participa la scenete cu basme ce înfățișează creaturile fantastice din zona Laponiei. Totodată, te poți urca în “trenul basmelor”, care te duce până la “Casa lui Moș Crăciun”. Aici poți afla date despre obiceiuri de Crăciun din toate colțurile lumii (datorită unei expoziții de fotografii), poți să vezi decorațiuni unice
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
un desen animat din 2007 bizara povestire. Alte lucrări importante ale colecției "Un medic de țară" sunt "Șacalii și arabii", "Grijile tatălui de familie" și "O dare de seamă către o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul, o maimuță din junglă, capturată de oameni, povestește cum
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să descifreze sensul propriei existențe civice ("Castelul", "Marele zid chinezesc", "Un medic de țară", "În fața legii") sau asistă neputincioase la dezintegrarea relațiilor interumane ("Metamorfoza", "Verdictul"). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
comparată cu maniera în care Kafka a scris "Verdictul", în doar opt ore. În ciuda tuturor acestor influențe și posibile afilieri artistice, trebuie spus că Franz Kafka a anticipat mai mult decât a imitat. Datorită abilității sale de a prezenta elemente fantastice ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du fantastique considéré comme un langage") că în centrul mitologiei autorilor Blanchot și Kafka se situează omul, « dar nu omul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du fantastique considéré comme un langage") că în centrul mitologiei autorilor Blanchot și Kafka se situează omul, « dar nu omul religiilor și al spiritualităților
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du fantastique considéré comme un langage") că în centrul mitologiei autorilor Blanchot și Kafka se situează omul, « dar nu omul religiilor și al spiritualităților, implicat doar până la jumătate în această lume, ci omul-dat, omul-natură, omul-societate
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
până la jumătate în această lume, ci omul-dat, omul-natură, omul-societate, cel care își scoate pălăria când trece un dric, cel care se bărbierește la fereastră sau se așează în genunchi în biserică, cel care merge în cadență în spatele unui drapel. » Distorsiunile fantastice ale realității se suprapun astfel peste descrierile mereu atente ale vieții burgheze, aparent banale, descrieri pentru care Kafka aplică tehnica mimesisului, adică reprezentarea fidelă de tip realist. Contrastul dintre fantastic și mimesis potențează efectul absurd al operei. Conform lui Max
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Un balaur este, in mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
a inspirat și piesa omonimă a trupei Phoenix). Aceasta este inspirată de o faimoasă carte medievală tradusă în limba română din grecește, intitulată "Fiziologul", de fapt un bestiar de tip medieval, în care erau incluse si tot felul de ființe fantastice. În această poezie vasiliscul semnifică prefigurarea ispitei care marcheaza hotarul dintre inocența copilăriei și deschiderea erotică a Adolescenței. Organizată sub formă de triptic, poezia se prezintă cititorilor pe un fundal de descântec pentru a vindeca dragostea care ucide: fiindca obrazele
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
sub numele român al Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeița aborigena". În alte mitologii populare, zânele diferă în funcție de specificul etnografic local însă într-o arie analogica apropiată. Tipologia europeană (frânc. "fée", germ "Fee", engl. "fairy") aparține îndeosebi basmului fantastic; mai bine individualizata este la francezi "Mélusine", o zână mutanta. Mitologia chineză are mai multe tipuri de zâne, unele fără o personalitate distinctă altfel decât prin frumusețe: "Mi Fei", altele însă distinct individualizate: "Makù", o magiciana longeviva, "Lei Zu", zână
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge întotdeauna. La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică. În județul Bistrița Năsăud Muma Pădurii este prezentată ca fiind o făptura magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea „ciuia” (adică strigă, de obicei la lună) și că uneori se arătă la bordeiele
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
pop” - „Tomilio”. 1998 a fost anul în care Loredana a lansat, în luna decembrie, maxi-single-ul „Lumea e a mea” înregistrat cu B.U.G. Mafia și produs de Media Pro Music, piesa care dă titlu acestui single având un succes fantastic. Videoclipul - și acesta foarte apreciat - este semnat de Bogdan Albu. Anul 1999 aduce un nou EP care va însemna pentru Loredana un nou succes: „Aromaroma”. La acest album Loredana a lucrat cu Răzvan Mirică (un mai vechi colaborator de la albumul
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]