8,317 matches
-
femelele se împerechează cu un singur mascul. Femela care și-a pierdut partenerul nu acceptă să se împerecheze cu un alt mascul. Ținând cont de acest aspect, cazarea reproducătorilor se va face în perechi, un mascul și o femelă. O femelă se poate reproduce de 6-8 ori pe an cu limite cuprinse între 3-10 ori. Gerbilii provin dintr-un mediu cu climat uscat și fierbinte, iar, pentru o dezvoltare normală, încăperile în care vor fi cazați trebuie să le ofere condiții
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
nările ramân la suprafața apei când restul corpului este scufundat. Hipopotamii trăiesc în apropierea râurilor, lacurilor, mlaștinilor sau a altor ochiuri de apă, de obicei în grupuri de 7 până la 15 indivizi. Nu există un dimorfism sexual evident, astfel că femelele și tinerii masculi sunt adesea confundabili. În cursul zilei dorm și se odihnesc în apă sau în apropierea acesteia. Noaptea ies pe uscat pentru a se hrăni cu ierburi. În apă pot înota repede sau chiar merg pe fundul apei
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
majoritatea împerecherilor sunt realizate de masculii dominanți, de peste 20 de ani. Ei monopolizează timp de 12 ani sau chiar mai mult zone ale râurilor, numite "teritorii de împerechere". Alți masculi sunt tolerați, dar numai dacă nu încearcă să se împerecheze. Femelele se adună în aceste zone în perioadele secetoase, când se produc majoritatea împerecherilor. Femelele se maturizează la 3 ani în grădinile zoologice, dar în sălbăticie maturitatea nu se produce decât după vârsta de 13 ani. După o gestație de opt
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
de 12 ani sau chiar mai mult zone ale râurilor, numite "teritorii de împerechere". Alți masculi sunt tolerați, dar numai dacă nu încearcă să se împerecheze. Femelele se adună în aceste zone în perioadele secetoase, când se produc majoritatea împerecherilor. Femelele se maturizează la 3 ani în grădinile zoologice, dar în sălbăticie maturitatea nu se produce decât după vârsta de 13 ani. După o gestație de opt luni este născut un singur vițel, în greutate de circa 45 kg. Vițelul își
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
poate închide urechile și nările pentru a se hrăni sub apă și poate să se suie pe spatele mamei pentru a se odihni. Începe să mănânce iarbă la vârsta de o lună și este înțărcat la vârsta de 6-8 luni. Femelele nasc un vițel la fiecare doi ani. Tinerii viței sunt vulnerabili în fața crocodililor, leilor și a hienelor. Longevitatea este de până la 49 de ani în captivitate, dar rareori depășește 40 de ani în sălbăticie. Femelele trăiesc în turme, dar nu
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
la vârsta de 6-8 luni. Femelele nasc un vițel la fiecare doi ani. Tinerii viței sunt vulnerabili în fața crocodililor, leilor și a hienelor. Longevitatea este de până la 49 de ani în captivitate, dar rareori depășește 40 de ani în sălbăticie. Femelele trăiesc în turme, dar nu se asociază în mod permanent cu alte femele, deși uneori păstrează legaturi cu progeniturile lor pentru câțiva ani. Când ajung în proximitate, masculii dominanți din teritorii învecinate se uită fix unii la ceilalți, apoi se
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
Tinerii viței sunt vulnerabili în fața crocodililor, leilor și a hienelor. Longevitatea este de până la 49 de ani în captivitate, dar rareori depășește 40 de ani în sălbăticie. Femelele trăiesc în turme, dar nu se asociază în mod permanent cu alte femele, deși uneori păstrează legaturi cu progeniturile lor pentru câțiva ani. Când ajung în proximitate, masculii dominanți din teritorii învecinate se uită fix unii la ceilalți, apoi se întorc și, cu partea posterioară scoasă din apă, elimină cu putere fecale și
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
După ce a făcut o adevărată hecatombă și s-a săturat de sânge, uneori se culcă și doarme în mijlocul orătăniilor omorâte de el. Împerecherea are loc vara, dar din cauza implantării întârziate a ovulelor fecundate, gestația durează 220-290 de zile, astfel că femelele fată abia în primăvara următoare, prin martie-aprilie, câte 1-5 pui golași și orbi, care cântăresc 28 g fiecare. Puii după 7 săptămâni se acoperă cu blană și după 3 luni ating greutatea adulților și devin independenți. Femelele se pot reproduce
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
zile, astfel că femelele fată abia în primăvara următoare, prin martie-aprilie, câte 1-5 pui golași și orbi, care cântăresc 28 g fiecare. Puii după 7 săptămâni se acoperă cu blană și după 3 luni ating greutatea adulților și devin independenți. Femelele se pot reproduce din primul an. Jderii din nordul Europei și din Asia au o blană prețioasă de culoare închisă, care a fost mult timp utilizată la confecționarea hainelor de foarte mare valoare. În trecut, jderii erau de mare interes
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După circa 13 - 14 zile eclozează, femela scoțând pe vară 2 -3 rânduri de pui. Sticletele este sedentar, iernează în țară, la care se adaugă populațiile de sticleți nordici dintre care unele iernează în Africa de Nord și Asia de Sud-Vest. Hrana sticleților sunt semințe de pe tufișuri, scaieți sau
Sticlete () [Corola-website/Science/314355_a_315684]
-
est până în Japonia și Kamceatka. Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30-35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este lungă, pestriță
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
Africii și Asia sudică, cu temperaturi variate între 15-19 grade. Cucul se hrănește în special cu insecte, fiind printre puținele păsări care consumă și larvele păroase de insecte, păianjeni sau melci. În perioada împerecherii, masculul rămâne circa o săptămână împreună cu femela. Cucul își depune ouăle în cuiburile altor păsări.
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
în timpul amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între mascul și femelă. Habitatul sitarului îl constituie pădurile umede mixte sau de foioase din Europa. Iernează în bazinul mediteranean sau pe coasta Atlanticului din Europa Occidentală. Hrana sitarilor constă din viermi, păianjeni, insecte și larvele acestora, ca și din fructe de pădure sau
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
ca și din fructe de pădure sau unele părți vegetale ale plantelor. Perioada clocitului la sitar are loc din luna mai până în iulie. Ca toate păsările din acest grup, după perioada împerecherii, care poate dura o zi, păsările se despart. Femela face un cuib pe sol sub formă de gropiță căptușită cu frunze, iarbă și mușchi, la liziera pădurii. În cuib se află de obicei patru ouă, care sunt clocite trei săptămâni. Puii sunt nidifugi, fiind protejați și hrăniți de femelă
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
Femela face un cuib pe sol sub formă de gropiță căptușită cu frunze, iarbă și mușchi, la liziera pădurii. În cuib se află de obicei patru ouă, care sunt clocite trei săptămâni. Puii sunt nidifugi, fiind protejați și hrăniți de femelă până la maturitate. În caz de pericol, femela transportă puii între picioare, sprijinindu-i cu ciocul. După ce cresc aripile puilor, numai o treime din pui ajung la vârsta de un an din cauza dușmanilor numeroși. În Bavaria, perioada admisă pentru vânarea sitarului
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
formă de gropiță căptușită cu frunze, iarbă și mușchi, la liziera pădurii. În cuib se află de obicei patru ouă, care sunt clocite trei săptămâni. Puii sunt nidifugi, fiind protejați și hrăniți de femelă până la maturitate. În caz de pericol, femela transportă puii între picioare, sprijinindu-i cu ciocul. După ce cresc aripile puilor, numai o treime din pui ajung la vârsta de un an din cauza dușmanilor numeroși. În Bavaria, perioada admisă pentru vânarea sitarului durează între 16 octombrie și 15 ianuarie
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
pe sol în vecinătatea apelor. Este de fapt o specie de pasaj prin luna mai în regiunile nordice din Delta Dunării. În timpul verii, partea anterioară a corpului este cafeniu-roșcat cu pântecele albicios, iar aripile sunt brun-cenușii; iarna penajul devine cenușiu-maroniu. Femelele sunt mai mari decât masculii, fiind viu colorate. Sitarul de mal iernează în vestul și sud-estul Europei. Este rar întâlnit în România, fiind o pasăre de pasaj. Are un colorit asemănător sitarului de mal, însă cu coada albă cu striuri
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
ating greutatea de 4000 de g. După culoarea penajului sunt cormoranii negri și cormoranii de culoare albastru închis care în perioada clocitului au un luciu metalic. Păsările nu prezintă un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare brună-cenușie pe abdomen cu nuanțe mai deschise. Păsările au un cioc terminat la capăt ca un cârlig, un gât lung și o coadă în formă rotunjită, formată din pene rigide. Nu au glande uropigene
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
din Anzi ("Phalacrocorax brasilianus") care trăiește la Numai un număr mic de cormorani sunt păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud. Cormoranii fac cuiburile, pe locul ales de mascul, în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Masculul ademenește femela în timpul împerecherii prin bătăi ale aripilor și culoarea galbenă din regiunea gâtului. Cuibul este contruit de ambii parteneri din pietriș, crengi sau guano. Femela depune numai o dată pe an 3 - 4 ouă care vor fi apărate cu dârzenie de părinți
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
pe locul ales de mascul, în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Masculul ademenește femela în timpul împerecherii prin bătăi ale aripilor și culoarea galbenă din regiunea gâtului. Cuibul este contruit de ambii parteneri din pietriș, crengi sau guano. Femela depune numai o dată pe an 3 - 4 ouă care vor fi apărate cu dârzenie de părinți. La 23 - 35 de zile vor ecloza puii, care la început sunt golași și la o săptămână vor fi acoperiți cu puf. Hrana puilor
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
-și brusc direcția mișcării, rareori urcând în copaci. Servalii nu au un sezon anumit de reproducere. Excepție fac indivizii din zonele sudice ale arealului de răspândire, care se nasc preponderent în lunile februarie-aprilie. Cu câteva zile înainte de împerechere, masculul și femela viețuiesc împreună. Gestația durează 65-75 zile. Puii sunt născuți de regulă în smocuri de iarbă aranjate din timp și sunt în număr de doi sau trei. Mama îi hrănește cu lapte până la 5-7,5 luni. La vârsta de un an
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
Savoia (Italia, Elveția) până sudul Franței, Pirinei, Dalmația, Grecia, iar spre nord până în Anatolia, munții Caucaz, munții Carpați (România), Steiermark (Austria), Tatra Mare (Slovacia), Schwarzwald (Germania). Animalul trăiește în grupuri de 15 - 30 de capre formate din capre tinere și femele. Această structură socială se schimbă în funcție de anotimp. Vara un animal stă tot timpul de pază pentru a da la timp în caz de primejdie semnalul de alarmă. Iarna această supraveghere este mai puțin severă, grupurile conduse de un țap, putându
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
Nord. Stârcii vânează pândind animalele acvatice din baltă. Hrana lui constă din broaște, pești mici, moluște, șerpi și insecte acvatice. Pe pășuni pasărea așteaptă nemișcată lângă o gaură de șoarece, sau fură ouă din cuiburi de păsări. Cuibul, în care femela depune 4 - 5 ouă verzui, îl construiește din crengi în copaci, pe când în Olanda stârcii construiesc mai departe cuibul ascuns în stuf. Mortalitatea la puii de stârci este destul de mare, aceasta este apreciată în primele șase luni de viață la
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
1999. Potrivit datelor înregistrate de "Guinness World Records", acest documentar este cea mai costisitoare producție de film pe minut. Prima parte:Sânge nou Este primul episod filmat și transmis: 220,000,000 î.Hr. - Triasicul târziu — Arizona Episodul a urmărit o femelă din specia "Coelophysis", îm încercarea ei de a trece prin sezonul uscat. "Coelophysis" a fost arătat vânând o turmă de "Placerias", căutând un membru slăbit, ca pradă. Un pterozaur primitiv ("Peteinosaurus") a fost prezentat scăldându-se în ultimele bălți rămase
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
îm încercarea ei de a trece prin sezonul uscat. "Coelophysis" a fost arătat vânând o turmă de "Placerias", căutând un membru slăbit, ca pradă. Un pterozaur primitiv ("Peteinosaurus") a fost prezentat scăldându-se în ultimele bălți rămase în urma secetei. O femelă din specia "Postosuchus" (unul dintre cele mai mari animale de pradă din Triasic) este de asemenea în urmărirea turmei de "Placerias" și ucide un membru. Încă în căutarea de hrană, un grup de "Coelophysis", ei găsesc vizuina unor animale din
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]