9,472 matches
-
a căror producție mergea în chip preponderent către reviste și publicații de presă, acest fapt transformându-i, fie și ad interim, în jurnaliști. În consecință voi include scriitori precum Sherwood Anderson, care poate fi numit în principal un scriitor de ficțiune, dar care a scris schițe în Puzzled America precum și o rubrică pentru o revistă săptămânală. Mai mult, am adus în prim-plan în mod intenționat această problemă a clasei profesionale a făuritorilor de literatură pentru că, din punct de vedere istoric
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nume precum Sherwood Anderson 22, Erskin Caldwell 23, Edmund Wilson 24, James Agee25 și John Hersey 26. Connery se opune acestei capcane atunci când spune că forma nu trebuie analizată "nici cu schemele istoriei jurnalismului clasic și nici cu cele ale ficțiunii realiste" (prefața xv). În ultimă instanță ceea ce nu remarcă Many este că motivele politice pentru care istoria jurnalismului tradițional (la fel ca și studiile tradiționale de literatură) au exclus jurnalismul literar narativ de la o evaluare academică serioasă, motive pentru care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt scriitori discursivi și nu narativi. În mod similar Upton Sinclair este inclus și se citează lucrarea "Jungle" ca având exemple de jurnalism literar. Dar, din punct de vedere formal, "The Jungle 29" este o declarată și evidentă operă de ficțiune. Se mai întâmplă să apară și omisiuni cum ar fi cea a lui Frank Norris. Cu toate acestea, asemenea dificultăți sunt de așteptat pentru că înțelegerea acestui gen se redefinește de la o zi la alta. Dacă nu pentru altceva, efortul lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dintr-un impuls "romantic" al cărui traseu poate fi urmărit istoric (38). El interpretează într-un mod care nu este foarte diferit de cel al lui Hamlin Garland 31 în 1890. Garland poate este cunoscut mai ales ca autor de ficțiune dar era la vremea lui un jurnalist literar și un fan al acestui gen. Webb ignoră totuși abundența de jurnalism literar din perioada cuprinsă între anii 1890 și 1930, reflectând poate efortul redus al criticii de a organiza o privire
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
același timp pentru a confirma pozițiile lui Connery și Many atunci când afirmă că jurnalismul literar narativ s-a maturizat în acea perioadă. Primul și unul din cele mai răspândite argumente este "adoptarea" tehnicilor care sunt asociate în mod obișnuit cu ficțiunea realistă - dialogul, construcția în scene, detaliile concrete și desfășurarea acțiunii. Mulți dintre cercetători au acceptat acest lucru ca pe un criteriu de includere în gen35. Sugerez termenul de "adoptare" numai ca pe o încercare, datorită faptului că aceste tehnici au
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
gen35. Sugerez termenul de "adoptare" numai ca pe o încercare, datorită faptului că aceste tehnici au fost mult timp utilizate în scrierile jurnalismului literar narativ. Într-adevăr, folosirea lor o precede pe cea din literatura realistă și din nuvela de ficțiune. Dar este adevărat că după Războiul Civil evoluția realismului în romanul de ficțiune ajută la redirecționarea eforturilor jurnaliștilor narativi, ca și cum ceea ce ei ar fi preluat fusese abia descoperit. Al doilea factor este acela că genul era practicat mai ales de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aceste tehnici au fost mult timp utilizate în scrierile jurnalismului literar narativ. Într-adevăr, folosirea lor o precede pe cea din literatura realistă și din nuvela de ficțiune. Dar este adevărat că după Războiul Civil evoluția realismului în romanul de ficțiune ajută la redirecționarea eforturilor jurnaliștilor narativi, ca și cum ceea ce ei ar fi preluat fusese abia descoperit. Al doilea factor este acela că genul era practicat mai ales de jurnaliști profesioniști sau de cei care au lucrat ca jurnaliști profesioniști și a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rezumate generice ale scenelor. Un alt exemplu este necrologul scris pentru Harper's Weekly în 1885 despre Jean Montanet, marele preot voodoo din New Orleans (Last of the Voudoos 42). În plus, Hearn era un scriitor de succes în domeniul ficțiunii, al studiilor folclorice și antropologice, și a altor categorii de proză care sfidează orice fel de încercare de catalogare. Între cele mai speciale se numără ceea ce aș numi "fanteziile", scrieri romantice și mistice pe care el le caracteriza într-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
două lucrări ale lui Crane, una despre suprviețuitorii scufundării de Revelion a vasului Commodore în New York, și a doua despre contrabanda cu arme în Cuba. Ea trage concluzia că între cele două nu există mare diferență, deși una este considerată ficțiune și a doua jurnalism. În cele din urmă ea documentează cu acest exemplu cum a fost identificat greșit jurnalismul literar narativ. Cele două relatări sunt bine cunoscutul articol al lui Crane "The Open Boat", publicat prima dată în Scribner's
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poveste adevărată în ciuda obiceiului academiilor de engleză de a-l categorisi ca fiind o nuvelă ficțională, dar și alter-ego-ul, care relatează povestea adevărată din "Stephan Crane's Own Story", se implică în același tip de invenție retorică asociat cu scrierea ficțiunilor sau a romanelor. Frus are nevoie, poate, să-și caute concordanța argumentării pentru că cele două povești ale lui Crane reflectă o diferență de ton. Frus recunoaște acest lucru parțial când spune: "un inventar tropologic a fiecăreia din narațiuni ne arată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o oferă numărul mare de comparații. În opoziție vom spune că Stephan Crane a avut la dispoziție șase săptămâni ca să scrie "The Open Boat". Greutatea simțitoare a metaforei poate totuși întări convingerea că "The Open Boat" este o operă de ficțiune în timp ce "Stephaen Crane's Own Story" este o operă aparținând unui gen minor, și anume jurnalismul. Dar este important să vedem modul în care The Open Boat a fost prezentată în Scribner's pentru a face vizibil terenul. Când apărea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vizibil terenul. Când apărea, în 1897, se deschidea cu următoarea prefață: "O poveste care intenționează să urmărească faptele: este experiența a patru oameni de pe Commodore, vaporul scufundat" (277). Articolul, chiar dacă este clar, a fost deseori antologizat ca o operă de ficțiune, și are dreptul să fie considerat jurnalism literar narativ, și iar a o privi ca pe o ficțiune literară convențională înseamnă să te dedai unei strategii literare elitiste care eludează pur și simplu originile narațiunii, pretinzând că nu există.49
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este experiența a patru oameni de pe Commodore, vaporul scufundat" (277). Articolul, chiar dacă este clar, a fost deseori antologizat ca o operă de ficțiune, și are dreptul să fie considerat jurnalism literar narativ, și iar a o privi ca pe o ficțiune literară convențională înseamnă să te dedai unei strategii literare elitiste care eludează pur și simplu originile narațiunii, pretinzând că nu există.49 Așa cum a demonstrat și Frus "amândouă narațiunile fac apel inevitabil la invenție - în chip retoric asta înseamnă că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
după natură sau realitate - și asta chiar dacă amândouă sunt din punct de vedere faptic conforme cu realitatea. Prin invenția retorică, deci, nu există nici un motiv pentru care amândouă nu ar face apel la același bagaj de mijloace tropologice. Nuvela de ficțiune și schița pot fi scrise folosind numai comparația, evitând metafora, și vice-versa se întâmplă în jurnalismul literar narativ. Profesionalizarea ca o consecință a noilor direcționări a mijloacelor de producție este un important factor pentru situarea istorică a jurnalismului literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de "Nellie Bly". În cele din urmă ceea ce au în comun toți acești scriitori, indiferent dacă au scris la New York, Chicago sau în altă parte, este faptul că practicau jurnalismul profesionist (și erau destul de frecvent foiletoniști), ce cereau și încurajau "ficțiunea literară", și că jurnalismul s-a folosit în chip liber de anumite tehnici asociate de obicei cu proza ficțională liberă. Articolul din Bookman, "Chronicle and Comment", sugerează că atenția criticii a fost atrasă de acest gen, atunci când o serie de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
425). Tot așa cum scriitori realiști și naturaliști își teoretizau propriile scrieri, jurnalismul literar narativ făcea același lucru. Și iată că Howells făcea apel la abandonarea viziunilor romantice și convențiilor istorice în volumul său din 1891 Criticism and Fiction - Critica și ficțiunea: "Și mai cred că pentru a rămâne interesante pentru cititor personajele trebuie construite după idealurile romantice... Cât de fals este acest concept a fost subliniat chiar de o critică care altfel are tendința să reacționeze cu întârziere" (27). În chip
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai puțin influența pe care acest gen a avut-o asupra discursului literar. Într-un articol anonim din Scribner's Magazine, "The point of view" ("Punctul de vedere"), se notează că "există un joc subtil de planuri între jurnalism și ficțiune pe care nu-l remarcă prea mulți" și se adaugă ca o premoniție de tip McLuhan (vezi Marshall McLuhan, filosof, pedagog și om de litere canadian); care anticipează stabilirea de mai târziu a influenței mediului asupra societății "poveștile de calitate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fapt, ambiția jurnalismului literar narativ este de a angaja obiectivitatea Celuilalt. O asemenea formă se dovedește mai degrabă dinamică decât statică, aflându-se cu un picior pe terenul jurnalismului obiectiv convențional și cu celalt picior în memoriul solipsistic sau în ficțiune. O asemenea interpretare înțelege forma dintr-un unghi istoric modal, un mod care poate fi detectat de la nașterea lui în timpul perioadei de după Războiul Civil în general, și de la 1890 în mod particular, în ceea ce Thomas Connery descrie a fi prima
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalistice cu potențiale merite literare, observând: "Invadarea de către ziare a teritoriului poveștilor de zi cu zi, denaturând gustul popular și într-o oarecare măsură și pe cel mult mai bine circumspect, și care își avea meritele lui în delimitarea sferei ficțiunii ca artă... Rezultatul este că ... se străduiește să reproducă, câteodată dramatic, altă dată incidental, imperfecțiunea vieții. Căci, de asemenea, ziarele descriu de obicei viața ca implementată într-o perioadă anume într-o serie de individualități, selectate la întâmplare (Point of
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Căci, de asemenea, ziarele descriu de obicei viața ca implementată într-o perioadă anume într-o serie de individualități, selectate la întâmplare (Point of View - Punct de vedere, 122). Această afirmație este revelatoare din nouă motive. Primul este "delimitatea sferei ficțiunii ca artă", fapt care sugerează cât de fină este granița dintre proza ficțională tradițională și jurnalismul literar narativ. Al doilea este "imperfecțiunea vieții" care se implementează "la întâmplare", poziție care o reia pe cea a lui Garland cu privire la lumea indeterminată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
infinitum, indeterminat și fluid, ca și forme schimbătoare care încearcă să reflecte realitatea. Caracterizarea jurnalismului literar narativ ca o parte a formei "romanești" este riscantă întrucât crește riscul de a o plasa și înțelege ca pe o altă formă de ficțiune 56. Dar orice mijlocire textuală poate fi plasată ca ficțiune datorită naturii spectrale a limbajului. Ca o consecință există și din aceia care neagă existența Holocaustului. Așa cum notează John J. Pauly, "criticii literari se bucură să demonteze realitatea poveștilor nonficționale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să reflecte realitatea. Caracterizarea jurnalismului literar narativ ca o parte a formei "romanești" este riscantă întrucât crește riscul de a o plasa și înțelege ca pe o altă formă de ficțiune 56. Dar orice mijlocire textuală poate fi plasată ca ficțiune datorită naturii spectrale a limbajului. Ca o consecință există și din aceia care neagă existența Holocaustului. Așa cum notează John J. Pauly, "criticii literari se bucură să demonteze realitatea poveștilor nonficționale, în speranța că pot să afirme ficționalitatea tuturor narațiunilor. Din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de vedere al neseriozității jurnalistice și din perspectivă filozofică, criticii pot nega orice încercare de reprezentare, lăsând imaginația literară să plutească liberă de legăturile ei pământești" (Politics, 122). Ceea ce rămâne de demonstrat, așa cum presupune Pauly, este faptul că nu toate ficțiunile sunt egale, și că nu toate au același grad de ficționalitate. Odată demonstrat acest lucru, analiza lui Bakhtin descrie romanul mai mult ca pe un text al jurnalismului literar narativ decât ca pe o lucrare înghețată în afara timpului în cerul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de individualizare a imaginii)" (38). Textul trece printr-un proces de abstractizare, poate în parte pentru că a suferit și din cauza limbajului critic sovietic. Dar Cathy N. Davidson traduce pasajul: "Bakhtin deci notează (că) activitatea intelectuală și emoțională complexă a citirii ficțiunii influențează la momentul dat individul neputincios, cel puțin din punct de vedere imaginativ, prin aceea că-i permite în chip necesar să aibă o reacție față de text" (303). Afirmația lui Bakhtin că un individ dobândește "inițiativă" reflectă subiectivitatea implicită în cadrul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acesta a împușcat-o mortal, dar nu a îndrăznit să îndrepte arma asupra propriei persoane" (Tebbel, 324-25). Chapin a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare în Sing Sing60 pentru uciderea soției. Și, confirmând zicala potrivit căreia viața bate ficțiunea, acesta a întreținut în închisoare o corespondență amoroasă cu o tânără din Cleveland. Conform lui Tebbel, "grație acestei legături, personalitatea i s-a schimbat complet". Chapin a editat un ziar al închisorii și a amenajat o grădină în care cultiva
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]