8,564 matches
-
adunate în Cartea cu minuni (1986), Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat (1988), Coiful magic (1990), Enciclopedia cu zâmbete (1991). SCRIERI: Roua sufletului, Chișinău, 1977; Vrei să-ți spun o poezie?, Chișinău, 1980; Folclor, Chișinău, 1981; Alt pământ pe lume nu-i, Chișinău, 1983; Greul pământului, Chișinău, 1986; Cartea cu minuni, Chișinău, 1986; Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat, Chișinău, 1988; Coiful magic, Chișinău, 1990; Enciclopedia cu
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
Sport-Turism, doar agreabile descrieri ale peregrinărilor celor evocați, ci temeinice lucrări de istorie literară, datorate unui bun cunoscător al operei și vieții personalităților studiate. A alcătuit ediții din scrierile lui Ion Pop-Reteganul, Septimiu Bucur, Iosif Blaga ș.a. A editat și folclor. SCRIERI: Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet, București, 1977; Pe urmele lui Gheorghe Șincai, București, 1983; Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, București, 1986; Dicționar de personaje dramatice, București, 1994; Pe urmele lui Petru Maior, București, 1999
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
care atestă, în selecție și aprecieri, viziunea romantică asupra literaturii populare ca depozitar al tradițiilor naționale. Traduceri: Piesni narodu rumunskiego [Cântecele poporului român], Varșovia, 1875. Repere bibliografice: Maria Ilnicka, Seweryna Duchinska, „Bluszcz”, 1884, 27-28; Ion Petrică, Seweryna Duchinska - admiratoare a folclorului românesc, în Confluențe culturale româno-polone, București, 1976, 214-218. St.V.
DUCHINSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286888_a_288217]
-
Este fiul Doinei (n. Dobo) și al lui Paul Drogeanu, profesor universitar. După absolvirea Liceului „M. Eminescu” (1962-1966) și a Facultății de Limba și Literatura Română (1967-1972) a Universității din București, a lucrat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. Între 1991 și 1994 urmează o specializare postuniversitară la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc (1985; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române și Premiul Uniunii Scriitorilor), eseu scris
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
hotar.” Director este Simion Mehedinți (Soveja). Dorește să fie o revistă independentă de orice orientare politică, „a poporului românesc, nu a partidelor în care își fac mendrele și destui neromâni”. Este o revistă tradiționalistă, cu o valoare literară redusă. Publică folclor, în special poezie populară. Are rubricile „De vorbă cu cititorii”, „Cartea săptămânii”, Revista revistelor”, „Noutăți editoriale”. Conține și recenzii, de pildă la Istoria literaturii române moderne de G. Bogdan-Duică, apărută în 1923. Proza este reprezentată slab (un fragment din Istoria
DUMINICA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286903_a_288232]
-
1934, apoi în 1937, sub direcția lui Ovid Densusianu, cu subtitlul „Revista Institutului de Filologie și Folklor”. Având un caracter academic și un nivel științific cu adevărat remarcabil, revista publică rezultatele unor cercetări din diverse ramuri ale filologiei și ale folclorului: istoria limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid Densusianu (Orientări nouă în cercetările filologice, Irano-romanice, Semantism anterior despărțirei dialectelor, Cuvinte latine
GRAI SI SUFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului” (1907-1909, împreună cu Mihail Sadoveanu) și „Revista populară” (apărută în patru numere la Paris). Mai colaborează la „Adevărul de joi”, „Adevărul literar și artistic”, „Analele Academiei Române”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Arhivele Olteniei”, „Arhiva românească”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri critice”, „Convorbiri literare”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta săteanului”, „Graiul nostru”, „Izvorașul”, „Însemnări literare”, „Junimea literară”, „Literatură și artă română”, „Lumea”, „Lupta literară”, „Noua revistă română”, „Opinia”, „Pagini literare”, „Păstorul Tutovei”, „Revista Fundațiilor Regale
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
publicate de G., monografia etnografică Ouăle de Paști (1937), prima lucrare, nu numai la noi, asupra încondeierii ouălor, interesantă și azi prin observațiile privitoare la cromatica și motivele picturii populare. De asemenea, demnă de tot interesul este lucrarea Noțiuni de folclor (1933), în care G. își expune concepția asupra domeniului, aduce numeroase informații (calitate esențială a studiului) și emite idei notabile: folclorul ca emanație a creatorilor populari de excepție, tendința acestora de a ieși din sfera generală a stilisticii supraindividuale, necesitatea
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
prin observațiile privitoare la cromatica și motivele picturii populare. De asemenea, demnă de tot interesul este lucrarea Noțiuni de folclor (1933), în care G. își expune concepția asupra domeniului, aduce numeroase informații (calitate esențială a studiului) și emite idei notabile: folclorul ca emanație a creatorilor populari de excepție, tendința acestora de a ieși din sfera generală a stilisticii supraindividuale, necesitatea metodologică de a studia folclorul în permanenta sa mutație, iar nu în „palida imagine” muzeală. Revista pe care a condus-o
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
își expune concepția asupra domeniului, aduce numeroase informații (calitate esențială a studiului) și emite idei notabile: folclorul ca emanație a creatorilor populari de excepție, tendința acestora de a ieși din sfera generală a stilisticii supraindividuale, necesitatea metodologică de a studia folclorul în permanenta sa mutație, iar nu în „palida imagine” muzeală. Revista pe care a condus-o este atât de bogată în materiale prețioase, încât, scria Gheorghe Vrabie, „nu se poate face nici o cercetare” a vreunei probleme de etnografie fără consultarea
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
în manuscris) și jurnalul, ținut până în preziua morții, reprezintă documente prețioase asupra vieții culturale și politice a vremii. SCRIERI: Cimiliturile românilor, București, 1898; ed. pref. Iordan Datcu, București, 1972; După dragoste, București, 1901; Instrucțiuni și chestionar pentru culegerea materialului de folclor, București, 1904; Datinile noastre la naștere, București, 1909; Zmei și zâne, București, 1909; Datinile noastre la nuntă, București, 1910; Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1915; ed. introd. Iordan Datcu, București, 1995; ed. Irina Nicolau și Carmen Huluță, București
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
poporului român (în colaborare cu Mihail Lupescu), Fălticeni, 1915; Cruzimi, Iași, 1921; Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926; Alte vremuri, Fălticeni, 1930; Descântecele românilor, București, 1931; Indicele analitic și alfabetic al celor 25 volume din revista „Șezătoarea”, Fălticeni, 1931; Noțiuni de folclor, București, 1933; Ouăle de Paști, București, 1937; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Fălticenii. Cercetări istorice asupra orașului, Fălticeni, 1938; Zbuciumul unui suflet nou. Jurnalul unei femei, București, 1938; Învățători folcloriști, București, 1940; Meșteșugul văpsitului cu buruieni, București, 1943; Literatură
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Creangă»”, 1913, 49-51; Mihail Sadoveanu, Folticenii, VR, 1921, 1; I. Simionescu, Folticenii, „Viitorul”, 1921, 3867; Mihail Sadoveanu, „Cruzimi”, VR, 1922, 2; Izabela Sadoveanu, Artur Gorovei, ALA, 1930, 498; Mario Ruffini, „Descântecele românilor”, „Lares” (Florența), 1932, 1; N. Iorga, „Noțiuni de folclor”, RI, 1933, 10-12; Aurel G. Stino, „Șezătoarea” de la Fălticeni, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Arnold van Gennep, „Noțiuni de folclor”, „Mercure de France”, 1937, septembrie; G. Ursu, Folticenii literari, „Înmuguriri” (Fălticeni), 1940, 5-6; Leca Morariu, Artur Gorovei, FF, 1941, 3
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
2; Izabela Sadoveanu, Artur Gorovei, ALA, 1930, 498; Mario Ruffini, „Descântecele românilor”, „Lares” (Florența), 1932, 1; N. Iorga, „Noțiuni de folclor”, RI, 1933, 10-12; Aurel G. Stino, „Șezătoarea” de la Fălticeni, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Arnold van Gennep, „Noțiuni de folclor”, „Mercure de France”, 1937, septembrie; G. Ursu, Folticenii literari, „Înmuguriri” (Fălticeni), 1940, 5-6; Leca Morariu, Artur Gorovei, FF, 1941, 3; Augustin Z. N. Pop, La aniversarea revistei „Șezătoarea”, REF, 1958, 1; I. Mușlea, La centenarul nașterii lui Artur Gorovei, AAF
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Cezar Petrescu), Ducesa de Langeais, Craiova, 1992, Femeia de treizeci de ani. Istoria măririi și decăderii lui César Birotteau, Chișinău, 1993 (în colaborare cu Theodosia Ioachimescu); Kányádi Sándor, Cai verticali, pref. A.E. Baconsky, București, 1969; Întrecerea florilor. Poezii din folclorul naționalităților conlocuitoare, pref. Ovidiu Papadima, București, 1971; Székely János, Turnul tăcerii, pref. Mihai Beniuc, București, 1973; Tompa László, Lampa lui Diogene, pref. trad., București, 1975; Cartea celor o mie și una de nopți, I-III, București, 1978-1982; Antologie de poezie
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
de poezie bună, departe însă de ceea ce prevestiseră la debut D. Bolintineanu, Gh. Sion și G. Crețeanu. G. scrie versuri patriotice emfatice, prolixe, compune lungi balade istorice ori fantastice, legende de factură populară. Era, de altfel, un neistovit culegător de folclor. Cu toate că adesea poezia lui are aspectul unei narațiuni dezlânate, unde lirismul se revarsă necenzurat, în imagini grandilocvente, există și câteva semne de trecere spre o altă etapă, diferită de romantismul pașoptist ca „fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
sunt cei care i-au urmat pe cei germani și francezi, nu invers; societatea românească e modernă În măsura În care a preluat modele de structurare occidentale, mai mult sau mai puțin asimilate. Limba română ea Însăși e plină de franțuzisme, iar studiul folclorului românesc este o idee și ea preluată din setul de reprezentări romantice despre lume pe care nu limba română le-a emis prin vocea sau pana unor savanți. Dacă lumea aceasta are o coerență, atunci ea nu poate fi considerată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după moartea soțului ei, sociologul Anton Golopenția, la școli elementare (1952-1963). Începând din anul 1929 a participat la toate campaniile organizate de Școala Sociologică de la București. A colaborat la „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Sociologie românească” și „Revista de folclor”. Între participanții la campaniile monografice inițiate și conduse de Dimitrie Gusti C.-G. deține un loc distinct, direcția cercetărilor sale fiind formulată programatic în Chestionar pentru studiul credințelor, practicelor și agenților magici în satul românesc (în „Sociologie românească” 4/1936
CRISTESCU-GOLOPENŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
ferm că este în continuare „pe aceeași linie: unirea spirituală va aduce întregirea hotarelor”. C.m. și-a propus să informeze publicul despre principalele evenimente ale vietii culturale, fapt care se reflectă în diversitatea rubricilor, majoritatea având un caracter permanent: „Versuri”, „Folclor basarabean”, „Clasici latini”, „Oameni și fapte”, „Evlavii basarabene”, „Mărturii despre Basarabia”, „Culturale”, „Varia”, „Recenzii”, „Vitrină cărților”, „Revista revistelor”, „De la societatea «G. Enescu»” ș.a. Promovând în special operele scriitorilor locali, revista a tipărit versuri semnate de P. Stați, N. Coban, D.
CUGET MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286553_a_287882]
-
și Victor Miclescu. Un W. S. traduce din Baudelaire (Une gravure fantastique, La Mort des amants), iar din Turgheniev se tălmăcește o nuvelă sub titlul Borșul. Poetul Dimitrie Anghel trimite versuri. Mai colaborează cu proza umoristica Alceu Urechia. Se publică folclor cules de un Gh. Lucinescu din nordul Moldovei. R.Z.
CUGETAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286555_a_287884]
-
propriu familiei (cu numeroși ascendenți preoți, dar cu strămoși iobagi, fugiți pe vremea lui Mihai Viteazul de pe moșia unui grof din Ilișua, pentru a se stabili în ținutul liber al Năsăudului) și satului, C. vine în contact nu numai cu folclorul - prin mama sa sau prin povestitorii Ion Goriță ori Tănăsucă Mocodean, primul său învățător, cântăreț la biserica din Hordou, dar și cu spiritul clasic. La liceul din Năsăud (școala elementară o urmase în Hordou, Salva și Telciu), se punea un
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Începe astfel o etapă hotărâtoare în formarea poetului - „cei mai rodnici ani”. Mișcarea de la „Tribuna”, orientată de idealul restabilirii unității culturale a românilor, a dus, prin cultivarea „realismului poporal” și a accesibilității limbii, la precizarea poziției lui C. față de scris: folclorul va constitui, definitiv, temelia beletristicii sale. În „Tribuna” (1888-1889) i-au apărut unele dintre cele mai izbutite creații: Nunta Zamfirei, Rada, Numai una!, Mânioasă, Fata morarului, însă în 1889 postul lui se desființează. El intenționa să treacă munții în România
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Poetul). El a creat o operă de orientare fundamental clasică și de sensibilitate românească, sinteză de autentică substanță poetică și viguroasă expresie artistică, care îi conferă o incontestabilă originalitate. Într-o mare parte a publicisticii sale, C. se ocupă de folclor - depozitul spiritualității poporului (prin popor înțelegând țărănimea). Fără să ajungă la mitizarea viziunii, precum mai târziu alt ardelean, Lucian Blaga, a încercat să-i definească specificul pornind de la mit, cea mai veche și cea mai înaltă formă a artei populare
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
și cea mai înaltă formă a artei populare. Vizibilă este, în orientarea lui C., influența profesorului Gr. Silași și a mitologiștilor germani (J. Grimm, W. Schwartz, Max Müller). Un studiu amplu, Elementele literaturii populare (1900), expune explicația mitologică, cosmologică a folclorului. C. a crezut - urmând teoriile lui Max Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
literaturii populare (1900), expune explicația mitologică, cosmologică a folclorului. C. a crezut - urmând teoriile lui Max Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul etern, universal, basmul este mit degradat prin acceptarea de elemente profane. Făt-Frumos e soarele în luptă cu întunericul, Miorița, un „bocet solar”. C. definea mitul prin caracterul
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]