7,834 matches
-
ART să compună o partitură originală pentru vechea comedie de Aristofan, În care Cherry Jones urma să aibă rolul titular. Aș fi vrut să spun NU, dar nu puteam să-i refuz nici pe Bob Brustein, care fusese atât de generos cu mine, nici pe buna mea prietenă Cherry, devenită Între timp regina Broadwayului. Spre ART, deci, fără nici o pauză! Am adaptat Lysistrata ca un cabaret contemporan, jucat Într-o cantină de pe front pentru a-i amuza și a-i Învigora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Aivazovski de lângă Feodosia, mătușa Praskovia l-a cunoscut la cină pe doctorul Anton Cehov, pe atunci În vârstă de douăzeci și opt de ani, pe care l-a jignit Într-un fel oarecare pe parcursul unei discuții medicale. Era o doamnă foarte erudită, generoasă și elegantă și este greu de imaginat cum anume a reușit să provoace ieșirea grosolană pe care Cehov și-o permite Într-o scrisoare din 3 august 1888 către sora sa, scrisoarea fiind publicată. Mătușa Praskovia sau mătușa Pașa - cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate care e secretul ei, cât de simplu era. Dintr-un alt unghi, puteai vedea o trombă mai generoasă de zăpadă Într-un nimb mai strălucitor de lumină de gaz bătând În violet și atunci protuberanța casei În care stăteam părea că plutește ușor sus, tot mai sus, ca un balon. În sfârșit, una din săniile fantomă care alunecau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există și puncte care imită găurile produse de viermi, Împrăștiate generos pe toată suprafața. „Selecția naturală“ În sensul darwinian nu poate explica miraculoasa coincidență a Înfățișării mimetice și a comportamentului mimetic și nici nu se poate recurge la teoria „luptei pentru supraviețuire“ atunci când o strategie de protecție este dusă până la o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fiecare fleac) și copiii servitorilor. După ce blânda și optimista mea mamă i-a dat mână liberă, Lenski a Închiriat un aparat complicat și a angajat un student de la universitate, cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten nevoiaș. N-am să uit niciodată prima lectură. Lenski alesese un poem narativ al lui Lermontov despre aventurile unui tânăr călugăr care Își părăsise locul de reculegere din Caucaz, pentru a hoinări
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă extaziau, dar nu știu cum se făcea că, În loc să-mi dezvăluie mai bine persoana ei, ele tindeau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
specialiștilor În boli de plămâni, adoptase travestiul unui medic, fără a-și schimba numele („simplu și elegant“ - cum ar fi spus un comentator de șah despre o mutare corespunzătoare pe tablă). Locuiam Într-o vilă discretă pe care o prietenă generoasă, contesa Sofia Panin, ne-o pusese la dispoziție. În anumite nopți, când se Întețeau zvonurile despre apropierea unor asasini, bărbații familiei făceau cu rândul de pază. Umbrele zvelte ale frunzelor de leandru se mișcau cu prudență În adierea brizei marine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
albi se reducea la o dușmănie Înverșunată Îndreptată mai mult Împotriva lui Kerenski decât a lui Lenin, care izvora exclusiv din neplăceri și pierderi materiale. Apoi am mai Întâmpinat dificultăți neașteptate cu câteva cunoștințe, englezi, considerați oameni subțiri, cultivați și generoși, dar care În ciuda amabilității și rafinamentului lor, Începeau brusc să facă spume la gură când se discuta despre Rusia. Doresc să detașez dintre ei o singură figură, un tânăr socialist pe care-l cunoșteam, un uriaș uscățiv care executa cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se Întreține și a continua să scrie În același timp. Din când În când, câte o traducere În altă limbă aducea un câștig neașteptat; dar, În general, sumele oferite de diverse organizații ale emigranților, câștigurile de pe urma lecturilor cu public și generoasele acte de caritate particulare asigurau prelungirea vieții autorilor vârstnici. Scriitorii mai tineri, mai puțin cunoscuți, dar mai adaptabili, Își suplimentau subvențiile ocazionale cu diverse slujbe. Îmi amintesc că eu am dat lecții de engleză și de tenis. Am combătut cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doi fac patru sunt pedepsiți cu moartea". Lumea e condusă nu de înțelepți, ci de cei cu aur. Ai aur, ai puterea, ești Stăpânul! Greșelile marilor oameni politici sunt catastrofale pentru omenire. Ura și dezbinarea macină popoarele. Dar ideile mari, generoase ale omenirii? întreabă Alexandru răscolit. Dar oamenii adevărați, ce pun adevărul mai presus de viață?! Oare au pierit acești oameni, aceste idei care ar trebui să călăuzească popoarele spre un alt viitor luminos al omenirii? Alexandre, Alexandre! În viață, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca și cum n-ar fi văzut-o; și totuși, fața îl trădează: descopăr pe ea, bine imprimat, textul cronicii mele; vanitatea lui profund jignită poartă o „mască” de ziar... Istoria se repetă când cineva te laudă foarte tare; după cronica extrem de generoasă pe care Nicolae Manolescu a făcut-o volumului meu de amintiri, După-amiaza de sâmbătă, am găsit-o, pur și simplu, „lipită” de fețele unor prozatori invidioși. Eu nu aveam nici o vină, nici gând să mă compar cu ei, oameni cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ultimele zile ale șederii noastre în marele oraș! * Ce figură ne-a făcut Xenia, tot atunci, în aprilie 1991! Ne mai rămăseseră câteva zile de stat la Paris și trebuia să ne găsim de urgență o cameră, căci în locuința generosului M.K., care ne găzduise până atunci, nu mai puteam rămâne după ce fosta lui soție (o ființă minunată și ea) se întorsese cu băiatul lor dintr-o călătorie în Europa. Am făcut mai întâi, însoțiți de M.K. și de Xenia, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Acterian într-o scrisoare, subliniind această propoziție. Keep cheerful înseamnă mai mult decât clasicul precept englezesc keep smiling, admirabilă regulă de conduită decentă în nefericire și înfrângere, însă doar atât. Keep cheerful e o filozofie, o atitudine adânc umană, generoasă și plină de curaj în fața vieții, a lumii, a evenimentelor și a Creațiunii. Ea e cheia universului shakespearian, tot atât de bine în bucurie și încântare, cât și în eșec, adversitate sau dezastru, tot atât de bine în As you like it ca și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
turpitudine pe care-l comportă, o mare inteligență a Franței, o mare figură, cu toate odioasele lui scăderi și semi imposturi. A fost chiar, nu numai la un moment dat, dar mai ales la un moment dat, mai demult, un generos. În felul lui, bineînțeles. O generozitate foarte compromisă, dar în fond, oricum, reală. Nu pot, îmi dau abia acum seama, să comentez această remarcabilă carte, tocmai fiindcă îmi convine prea mult, îmi e prea la îndemână s-o aprob, sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
p. 231). Dragostea adevărată nu e niciodată utopică, teoretică, abstractă. Ea nu poate izvorî decât din imediata apropiere ; numai așa se poate extinde și asupra omenescului ̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea că „Dumnezeu nu poate fi contemplat în afara unei ființe concrete și e văzut mai bine în ființa umană decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rămân belgiană ca să vin la Bruxelles și să locuiesc în casa lui. Acum trebuie să-l mint pe Lionel din nou, ca și cum n-a fost de ajuns că l-am mințit că nu am incinerat corpul lui René, minciună împărțită generos cu Yves și Alain. Prietenii mei suedezi, scriitorii iubiți, la a căror prietenie m-am încălzit încă de la venirea mea în Suedia, m-au convins că e mult mai bine să am un pașaport suedez, din moment ce m-am decis să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să fie mai optimist decât noi, cei mai tineri. Pentru mine, mai ales, care am trăit cu el în casa în care m-am născut, timp de 40 de ani, golul lăsat de el nu se poate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zi memorabilă la artiștii plastici: Ingrid și Erik Höglund. Acolo erau și prietenii mei, Andrei (Bart) și Liliana (Dufgran) cu soțul și copiii lor. Lui Erik i s-au amputat picioarele din cauza diabetului, dar asta nu-l împiedică să fie generos, vesel și foarte creator. Peste tot râd tablourile lui, obiectele mirifice de sticlă, toate ieșite din mâinile lui de vrăjitor. Am stat la masă la dreapta lui, fericită să-i simt căldura și strălucirea de artist împlinit. O subtilă lecție
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bărbați exersați și de o profesionalitate impecabilă. Ei, care visau să cumpere pianul cu o sumă derizorie. Eu mă întrebam mereu ce destin va avea pianul, pentru că băieții lui René nu erau interesați. După plecarea oamenilor asudați până în suflet, primind generoasa mea răsplată, seara, l-am trimis acasă pe Bo, care n-a fost de nici un folos, pierzându-și timpul și îngrozindu-se numai privind. A sosit omul care a acordat pianul, o nouă operație extrem de sofisticată, și apoi a venit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
veranda ei, făcându-mi semn cu mâna. Apoi, din nou, cineva mă iubea. Soțul vecinei noastre Ebba a murit, așa cum o prevenise pe soția lui, s-a dus la „steaua lui”. Am fost la serviciul funebru, apoi la masa oferită generos. Erau toți vecinii de față, s-a vorbit mult despre Sigurd, care împreună cu Ebba au fost portarii casei noastre, îngerii păzitori, cei care ne spuneau bună ziua și bună seara, întrebându-ne de sănătate. Melancolia separării, dragostea mea pentru oamenii bătrâni
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
chiar și pentru mine, care știu câte ceva despre puterea creatoare a individului, aflat pe terenul virgin al unei limbi altfel structurate. Nu e vorba aici despre națiuni, ci despre indivizi în căutarea unui mijloc de a se strecura către terenul generos al limbii interioare suedeze. Locurile comune, stereotipiile limbii uzate de propaganda politică și reclame comerciale sunt evitate de toți. Toată lumea vrea să danseze sau să cânte muzica proprie. Și asta mă umple de entuziasm - nu numai scriitorii vor să fie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să fie cu ea. Hedi zâmbea tot timpul, fără să spună nimic. Dineul a fost superb, sfârșindu-se cu dans, în care Hedi a strălucit arătând tuturor că își respectă propria natură, indiferent de ce se spune despre ea, veselă și generoasă, pentru că a plătit mereu cu munca ei totul, chiar și petrecerea fastuoasă la care a invitat nu numai familia, ci și prietenii, ca mine și Andrei, și mulți alții. 17 iunie 1994. Ralf mi-a telefonat de la Bruxelles. Lionel a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Biserica „Adolf Fredrik” și Corul Bach, de la aceeași biserică. M-a uluit ce a putut să iasă din iubirea lui Dagmar și Rune: ființe minunate, cu picioare lungi și ochi superbi, aproape douăzeci și cinci de persoane, cu nepoții! S-au servit generos toate bunătățile posibile în Suedia. La plecare, Rune m-a sărutat de multe ori, apoi mi-a strâns atât de tare mâna, încât când am ajuns acasă mă mai durea încă. Să fie ăsta un fel al „vikingilor” de a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin încurajarea de a continua să scriu. Apoi, el a scris prima cronică la cartea mea de debut. Soarta a făcut să locuim pe aceeași stradă. Mă plimbam seara cu Nichita, trecând prin dreptul casei lui Marin - toate ferestrele erau generos luminate, și noi ne închipuiam că Poetul scrie, resimțind un fel de vinovăție plină de admirație pentru el. Apoi, am descoperit (când a fost la Stockholm și l-am invitat la noua casă și viață cu René) că bunicii noștri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]