7,158 matches
-
Al-'Abbas ibn 'Ali s-a remarcat în lupta sa împotriva lui Să’ad și a reușit să răzbată din rândurile inamice ajungând la malurile râului Eufrat să ia apă pentru oamenii care erau campați, însă a fost surprins de către inamici. I s-a tăiat mâna dreaptă și cea stânga ,iar mai apoi au reușit să îi spargă burduful cu apă. A încercat pentru ultima oară să îi atace pe inamici și a fost lovit în ochi de o săgeată. Husayn
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
pentru oamenii care erau campați, însă a fost surprins de către inamici. I s-a tăiat mâna dreaptă și cea stânga ,iar mai apoi au reușit să îi spargă burduful cu apă. A încercat pentru ultima oară să îi atace pe inamici și a fost lovit în ochi de o săgeată. Husayn împreună cu fiul său au reușit să pătrundă în interiorul armatei siriene, omorând tot ce le stătea în cale. Rănile provocate l-au obosit și o lovitură în frunte cu o piatră
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
din secolul al III-lea î.Hr., când Republica Romană a luptat simultan în Primul Război Macedonean și în Al doilea Război Punic împotriva Cartaginei. După consolidarea puterii Imperiului Roman în timpul lui Augustus, forțele imperiale au trebuit să lupte cu numeroșii inamici de la frontiere - pe Rin, pe Dunăre și în Mesopotamia. Mai mulți împărați - Septimius Severus sau Aurelian, de exemplu - au condus armatele romane de la un cap la celălalt al imperiului pentru ca să facă față amenințărilor. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, Imperiul
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
în același timp, pe frontul de răsărit împotriva rușilor, până când Revoluția bolșevică a scos Rusia din război. Comandanții germani luaseră în considerație o asemenea posibilitate concepuseră așa numitul „Plan Schlieffen” prin care considerau că pot împiedica încercuirea forțelor proprii de către inamic. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile până la capitularea Franței - înainte ca mașinăria de război rusească să se mobilizeze și să atace
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
un efectiv inițial de 41.000 de militari (107.948 de oameni la terminarea mobilizării), a trecut la ofensivă pe un front cu o dezvoltare de circa 270 km, între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
deschis trecătorile pătrunzând în depresiunea Târgu Secuiesc. Divizia 2 Cavalerie (comandant - general de brigadă Grigore Basarabescu) concentrată inițial la Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc concomitent cu executarea de acțiuni de cercetare ofensivă spre Miercurea Ciuc, cu Regimentul 7 Roșiori. Regimentele 11 Roșiori și 8 Vânători au primit misiunea de a traversa Munții Bodoc pentru a pătrunde în valea Oltului. Divizia a
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Bixad. În scopul asigurării flancului drept al Armatei de Nord, a fost constituit, la 10 septembrie, "Detașamentul „Colonel Constantin Colori”", format din Regimentul 85 Infanterie și trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor și Broșteni. Din cauza evoluțiilor de pe frontul de sud, la 8 septembrie, Marele Cartier General a transmis Armatei de Nord ordinul să treacă la apărare pe aliniamentul atins. Au continuat însă să mai fie desfășurate o serie de acțiuni
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
km est Praid - imediat est Vlăhița - Sânpaul (în valea Homorodul Mare). Divizia 14 Infanterie și-a reorganizat la 10 septembrie 1916 forțele în două grupuri "„Detașamentul Colonel Colori”" și "„Detașamentul Căliman”" cu misiunea asigurării flancului drept al armatei, interzicerii acțiunilor inamicului dinspre Bilbor și Toplița și izgonirea forțelor inamice de pe dealul Negri și vârful Pietrosul. Ca urmare a finalizării cu succes a acestor operații, forțele diviziei au atins aliniamentul: Răstolița - pantele vestice ale munților Gurghiu. Divizia 8 Infanterie a respins inamicul
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
inamicului dinspre Bilbor și Toplița și izgonirea forțelor inamice de pe dealul Negri și vârful Pietrosul. Ca urmare a finalizării cu succes a acestor operații, forțele diviziei au atins aliniamentul: Răstolița - pantele vestice ale munților Gurghiu. Divizia 8 Infanterie a respins inamicul pe tot frontul, atingând la 19 septembrie aliniamentul Ibănești - imediat est Sovata - Praid. Divizia 7 Infanterie, a ocupat localitățile Vlăhița și Odorhei la 18 septembrie, realizând joncțiunea cu forțele Armatei 2 în zona localității Merești. Divizia 2 Cavalerie s‑a
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
golfului Zuider Zee până la frontiera cu Belgia, avea un mare număr de fortificații, a căror apărare era sprijinită de existența unor obstacole naturale precum zonele mlăștinoase sau câmpiile inundabile. Apărarea belgiană se baza pe o linie de încetinire a înaintării inamicului de-a lungul Canalului Albert și o linie defensivă principală de-a lungul râului Dyle. Această ultimă linie defensivă asigura atât protecția capitalei Brussels cât și a portului Antwerp. Liniile defensive belgiene aveau plasate în avanposturi o serie de unități
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
malul estic al canalului ar avea la dispoziție timpul necesar să se retragă peste poduri, să le arunce în aer. Forțele reunite belgine ar fi avut mai apoi posibilitatea să lupte protejate de fortificații o bătălie de întârziere a înaintării inamicului. Când apărarea fortului nu ar mai fi fost posibilă, garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
sale deosebite în istoria Moldovei, satul Ciutura (simbol micro al întregului teritoriu basarabean) își pierde tot mai mult specificul său național și cade în uitare. Importanța baștinei apare poate cel mai evident în momentul revederii foștilor rivali în dragoste și inamici de pe front: Mircea (ostaș în armata sovietică învingătoare) și Nică (ostaș în armata română învinsă), care se tratează unul pe celălalt nu ca un învingător pe un învins, ci ca doi consăteni legați de aceeași glie străbună. "„Întoarcerea la vatră
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Aceste tactici nu erau potrivite pentru lupta dintre avioanele de vânătoare. Constrânși să zboare în formații strânse, piloții RAF erau mai preocupați să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane Bf 109 și Bf 110. Chiar și atunci când avioanele de vânătoare britanice interceptau bombardierele germane fără să fie ele însele interceptate, haosul luptelor aeriene moderne făcea imposibilă
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în "Rotte" - grup de două avioane în care un pilot conducea formația, iar un al doilea îl secunda la aproximativ 200 m în lateral. Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când un un inamic ataca pe unul dintre membrii grupului, celălalt se muta în spatele lui pentru a-i susține defensiva. Mai multe "Rotte" formau un "Schwarm" (stol). Formația a fost în cele din urmă denumită "Vierfingerschwarm" („Finger-four” / „patru degete”). Ea oferea protecție maximă membrilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
grele. Ceața le-a permis însă germanilor să se strecoare neidentificați, avioanele de vânătoare RAF patrulând în zadar în regiunea Cantenbury. În loc să aștepte un atac hotărâtor împotriva germanilor, comandantul Park a ordonat vânătorilor din subordine să se împrăștie în căutarea inamicului, pe care să îl atace atunci când l-ar întâlni. Hotărârea luată de Park a fost una corectă. Avioanele de vânătoare germane Bf 110 din ZG 26 au fost descoperite de escadrila RAF 56 și au fost atacate fără întârziere. Într-
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Spitfire și 33 Hurricane au luat poziție pe linia Margate-Canterbury, unde urmau să ia primele contact cu formațiunile inamice. Restul escadrilelor trebuiau să urce la mare altitudine și să patruleze deasupra și în jurul aeroporturilor, până când puteau fi clar identificate obiectivele inamicului. KG 53 s-a apropiat de North Weald din răsărit, printre Maldon și Rochford. Cele 12 avioane Hurricane ale escadrilei 56 au atacat bombardierele, în vreme ce cele 12 Spitfire din escadrila 54 au angajat lupta cu escortele Bf 109 și Bf
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Grupurile 12 și 13 din centrul și nordul țării, care numărau o treime dintre avioanele de vânătoare funcționale, au executat doar 129 de misiuni de zi, (adică 15% din total), și dintre acestea doar 3 au luat efectiv contactul cu inamicul. Grupul 11 a trimis în luptă o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult de două treimi din numărul total de misiuni. Fiecare avion Spitfire sau Hurricane participant la lupte a executat în medie 1
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
oastea domnului Moldovei și armata pretendentului la tron, Petru Șchiopul, susținut de fratele său, domnul muntean, Alexandru al II-lea Mircea și de trupele otomane. În acea luptă, domnitorul i-a salvat viața viteazului boier, zdrobind cu buzduganul pe un inamic ce amenința să-l răpună. Nemulțumit de pretențiile de independență ridicate de domnitorul Ioan Vodă cel Viteaz, de refuzul de a plăti tribut și de victoriile obținute de oastea moldovenească, sultanul trimite o armată turco-munteană pentru a intra în Moldova
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
au oprit focul într-înșii, de au pierit cu totul”. Un cronicar neutru, nobilul polonez Leonard Gorecki, scrie explicit într-o cronică din 1578 că „trădătorul Cernăuțianul, el cel dintâi, a purces asupra turcilor. Dar de abia se apropia de inamic, și în loc să înceapă bătaia, el, așa precum era înțeles cu turcii, a poruncit stegariului de a lăsat steagul în gios, și și-au luat pălăriile cu toții, ridicându-le în sus în sulițe și în săbii, și plecând capetele la turci
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
fost îndreptată spre Nicorești și Bahna, în partea dreaptă a golului creat între diviziile de infanterie 6 și 7 ("Brigada a 14-a"), prin care înaintau germanii. Descălecate înainte de intrarea în Bogdănești, trupele diviziei au atacat și au oprit înaintarea inamicului: la dreapta "Brigada a 3-a Roșiori" (col. Olteanu) spre Dealul Știborului, la centru "Brigada a 2-a Roșiori" (col. Mircescu) spre Marginea, iar în stînga detașamentul de automitraliere pe șosea spre Grozești (actual Oituz). "Brigada a 2-a Călărași
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
Brigada a 2-a Roșiori" (col. Mircescu) spre Marginea, iar în stînga detașamentul de automitraliere pe șosea spre Grozești (actual Oituz). "Brigada a 2-a Călărași" a fost angajată pe valea Curiței și a atacat spre dealul Bâtca Carelor, respingând inamicul spre dealul Chioșurile. Tot "Brigada a 2-a Călărași" fost destinată să sprijine alături de alte unități "Divizia a 6-a Infanterie", în contraofensiva generală preconizată pentru ziua de 13 august, luptă la care urma să participe și "Divizia 1 Cavalerie
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
au descoperit o imagine a așezării asediată: scheletele celor căzuți în luptă, diverse vechi arme și urme de incendii. S-au găsit multe obiecte de valoare. Unele dintre ele au fost ascunse de înșiși proprietarii pentru a nu ajunge la inamic, fiind îngropate în pământ, unde au fost descoperite 900 de ani mai târziu. Cetățuia a fost înconjurată cu un șanț cu o adâncime de aproximativ 4 metri și un vallum. Casele și atelierele erau localizate în panta interioară a așezării
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]