8,741 matches
-
este că... i se vrea moartea... (II, p. 625). Tot mai des, cei din jur insinuează că ar fi nebună. Dida apreciază că rivala ei se află într-un fel de agonie, că e o muribundă care aude voci de inși ce vor s-o otrăvească și s-o omoare, un stârv intrat nu atât în putrefacție fizică... da, da, cât mai ales mintală (I, p. 615). Romanița îi prezintă mamei avantajele unui sanatoriu unde ar primi zilnic rufe curate, i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numește Regina zăpezilor : aduci zăpezile, ce spui, aia se întâmplă (III, p. 640). Ulterior, el își amintește că avea o sensibilitate deosebită, simțurile ei ieșite din comun o făceau să observe norii de zăpadă, ori de ploaie... pe care orice ins normal nu-i vedea [...] prevedea când va ninge și va ploua (IV, p. 653). Marian e convins că soacra lui vede răul, îl cunoaște (III, p. 645), vede ca prin ceață absolutul, spre care visează fărâmițându-l în niște nuclee
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
detașează arta de templu și se concentrează asupra omului, iar religiozitatea artistului implică un efort de credință pentru a nu nega dreptatea zeilor (p. 94). În această interpretare, eroii lui Eschil sunt mari vinovați și pierd simpatia spectatorilor ca niște inși trufași și păcătoși ce se află (p. 94). Cât despre eroii lui Sofocle, ei inspiră o milă profundă, o dată ce greșeala lor nu le poate justifica, omenește vorbind, suferințele : fără a-i trage la răspundere pe nemuritori, autorul îl scoate pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Franța pe cîțiva dintre șefii mei. Am fost dus la Montjuïc și ținut două zile Într-o celulă complet Întunecată, fără apă și fără ventilație. CÎnd am revăzut lumina, era vorba de flacăra unei lămpi de sudură. Fumero și un ins care vorbea numai În nemțește m-au atîrnat de picioare, cu capul În jos. Neamțul mi-a desprins mai Întîi hainele cu lampa de sudură, arzîndu-le. Mi s-a părut că avea practică. CÎnd am rămas gol pușcă, cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alungi! Biciuiește-mă! M-ai biciuit și în felul acesta ai pecetluit... Dar iată că am ajuns! Într-adevăr, trenul intrase în gară. Deși Rogojin spusese că pornise la drum fără să dea nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doar cu niște soții sărace și caraghioase de funcționari, cunoștea vreo două actrițe, ținea mult la numeroasa familie a unui învățător respectabil, în casa căruia era foarte iubită și primită cu plăcere. Destul de des, seara, se strângeau la ea cinci-șase inși cunoscuți, nu mai mulți. Toțki venea foarte des și era cât se poate de punctual. În ultimul timp, nu fără dificultate, cu Nastasia Filippovna făcuse cunoștință și generalul Epancin. Concomitent, foarte ușor și fără nici o dificultate, făcuse cunoștință cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se poate să n-o auzi! Dacă eu aș zăcea cu grumazul pe butuc, aș asculta anume și aș auzi! Poate că ține doar o zecime de secundă, dar nu se poate să nu auzi! Și, imaginați-vă, există inși care și acum susțin că, poate, capul, după ce a zburat, știe cam încă o secundă că a zburat, știe deci ce înseamnă asta! Dar dacă-s cinci secunde?... Pictați eșafodul astfel încât să se vadă de aproape numai ultima treaptă; condamnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strigăte răsunau și pe casa scării, semn că ușa de la intrare nu fusese închisă. Vizita se dovedea a fi din cale-afară de ciudată. Toți se uitau unii la alții; Ganea se repezi în sală, dar acolo apucaseră să intre câțiva inși. A, iată-l și pe Iuda! strigă o voce pe care prințul o cunoștea. Salut, Ganka, ticălosule! — El, chiar el este! ținu isonul altă voce. Prințul nu mai avea nici o îndoială: o voce era a lui Rogojin și cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pe lângă Lebedev, mai era aici și crețul Zaliojev, care își aruncase blana în antreu și intrase degajat, cu aere de fante; cu el mai semănau la maniere doi-trei domni, probabil comercianți. Unul era într-un palton semicazon; altul era un ins mic și foarte gras, care râdea tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă volubilă, de vreo patruzeci de ani, actriță, și o tânără foarte frumoasă, foarte bine și scump îmbrăcată, dar neobișnuit de tăcută), nu numai că nu puteau înviora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
impresia unei simple curiozități, explicabilă prin unele aventuri excentrice ale prințului. Oricum ar fi însă, impresia a rămas. Încetul cu încetul, și zvonurile răspândite prin oraș apucară să se cufunde în bezna necunoscutului. Ce-i drept, se povestea despre un ins, prinț și prostuț (nimeni nu-i putea indica precis numele), care primise pe neașteptate o moștenire uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând, lucru la care au contribuit foarte mult împrejurările. De pildă, ceata lui Rogojin, și în aceasta se aflau mulți inși care ar fi putut povesti ceva, a plecat grămadă la Moscova, cu însuși șeful ei în frunte, aproape peste exact o săptămână după grozava orgie de la Gara Ekaterinhof, la care fusese prezentă și Nastasia Filippovna. Câțiva dintre cei interesați, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primi de la Belokonskaia altă scrisoare și de data aceasta generăleasa se decise să-și dea drumul la gură. Declară solemn că „bătrâna Belokonskaia“ (nu-i spunea niciodată altfel prințesei, când aceasta nu era de față) îi transmite vești liniștitoare despre insul acela... „ciudat, adică despre prinț!“ Bătrâna l-a căutat la Moscova, s-a interesat de el, a aflat ceva foarte frumos; în cele din urmă, prințul a venit în persoană la ea și i-a făcut o impresie aproape extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ani, toată în doliu și cu un copil sugar în brațe, o fată de treisprezece ani, tot în doliu, care râdea foarte mult, căscând grozav gura și, în sfârșit, un ascultător extrem de ciudat, care stătea întins pe canapea, un ins de vreo douăzeci de ani, destul de frumos, oacheș, cu părul lung și des, cu ochii mari și negri, cu tuleie de perciuni și barbă. Acest ascultător, s-ar părea, îl întrerupea adeseori și îl contrazicea pe Lebedev, care perora; probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Unul se ridică, pleacă, altul vine, iar la sărbătorile naționale și de ziua țarului ajungea să aibă și câte trei sute de invitați. Cică la aniversarea de o mie de ani a Rusiei a umflat cu mâncare și băutură șapte sute de inși. Păi asta-i o sminteală, asemenea relatări sunt semne foarte rele; ți-e și frică să primești în casă oameni atât de ospitalieri, tocmai de aceea m-am gândit: n-o să fie cumva prea ospitalier pentru mine și dumneavoastră? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
emoție. Sunt altfel, deosebiți, nepotul meu mi-a spus că au mers mai departe decât nihiliștii. Degeaba v-ați gândit că o să-i faceți să se jeneze prin prezența dumneavoastră, Excelență; n-or să se jeneze. Totuși, nihiliștii sunt uneori inși versați, chiar tobă de carte, iar ăștia i-au depășit pentru că-s practici. De fapt, ei sunt o consecință a nihilismului, dar nu în mod direct, ci din auzite și indirect, și nu-și manifestă ideile în cine știe ce articolaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are așa ceva în minte și, în clipa când intrară noii musafiri, era sincer în dorința sa de a se considera mai prejos decât cei din jur, zicându-și că este ultimul dintre cei din urmă sub aspect moral. Intrară cinci inși, adică patru oaspeți noi, urmați de generalul Ivolghin, care era înfierbântat, tulburat și apucat de o criză puternică de elocință. „Măcar el e negreșit de partea mea!“ se gândi prințul și zâmbi. Kolea se strecură înăuntru împreună cu ceilalți; discuta aprig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru noi, ci pentru că așa e drept. Iar dacă nu vreți să ne dați satisfacție, adică dacă ne răspundeți: nu!, plecăm imediat și afacerea se încheie; doar vă spunem de la obraz, de față cu toți martorii dumneavoastră, că sunteți un ins cu inteligența grosieră și subdezvoltat mintal; că de-acum înainte nu veți mai îndrăzni și nu veți mai avea dreptul să vă considerați om cu cinste și onoare, că acest drept vreți să-l cumpărați prea ieftin. Am terminat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
articol v-am spus deja că eu și alții îl dezaprobăm! El l-a scris (arătă spre boxerul care ședea alături), l-a scris indecent, de acord cu dumneavoastră, l-a scris agramat și într-un stil în care scriu inși ca el, trecuți în rezervă. E prost și, pe deasupra, cârpaci, sunt de acord, și în fiecare zi îi spun în față aceste lucruri, totuși a avut pe jumătate dreptul s-o facă; transparența este dreptul legitim al fiecăruia, deci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivan Feodorovici, persoană de origine obscură, era primit pretutindeni și nu încape îndoială că se bucura de stima tuturor. Respectul și-l merita, în primul rând, ca om bogat și „nu cel din urmă“ și, în al doilea rând, ca ins întru totul corect, deși mărginit. Însă o anumită mărginire a minții este, se pare, calitatea aproape necesară dacă nu a oricărui om activ, atunci măcar a oricărei persoane puse pe agoniseală serioasă de bani. În sfârșit, generalul avea maniere corecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Era imposibil să-i ignori pe nouveniți cu totul; era evident că țineau să fie remarcați, vorbeau tare, râdeau. Se putea bănui că mulți dintre ei erau amețiți, deși câțiva afișau costume elegante și luxoase; dar printre ei erau și inși care arătau foarte ciudat, cu straie bizare, cu obrajii puțin îmbujorați; erau și câțiva ofițeri, erau și persoane mai în vârstă; erau și unii îmbrăcați comod, cu haine largi și bine cusute, cu inele și butoni, cu splendide peruci negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Unul era un bărbat de vârstă mijlocie, destul de modest la înfățișare, decent în toate privințele, dar care arăta întru totul ca un flăcău tomnatic, adică era dintre cei care nu cunosc niciodată pe nimeni și nimeni nu-i cunoaște. Celălalt ins care se ținea scai de dama lui era un coate-goale, din specia cea mai dubioasă cu putință. Nimeni n-o mai urmă pe excentrica doamnă; dar, coborând, ea nici nu se uită peste umăr, ca și cum i-ar fi fost absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui. Hm, șampanie! Totuși, e o veste interesantă. Douăsprezece sticle, o duzină; nimic de zis, o garnizoană respectabilă. Pariez că Lebedev a câștigat șampania de pe urma unui pariu cu cineva... Hm... prințul ăsta e, totuși, destul de simpatic; chiar că-mi plac inșii ca el; la drept vorbind, n-are rost să pierd timpul degeaba și... dacă-i vorba de șampanie, acum e momentul cel mai potrivit...“ Că prințul parcă ar fi avut febră - asta, desigur, era adevărat. Rătăci îndelung prin parcul întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte un zbârciog «dintre cei distinși», Ivan Fomici Surikov- locuiește în aceeași clădire cu noi, deasupra noastră-, veșnic rupt în coate, cu nasturii rupți, comisionar pentru feluriți inși, care-i încredințează fel de fel de treburi, pentru care se zbate din zori și până-n noapte. Ia intrați în vorbă cu el: «Sunt sărman, gol și nenorocit, mi-a murit soția, medicamente n-am avut cu ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
subțire pentru anotimpurile acelea. Când a ajuns în dreptul felinarului, la vreo zece pași înaintea mea, am băgat de seamă că i-a căzut ceva din buzunar. M-am grăbit să ridic obiectul- tocmai la timp, pentru că se și repezise un ins cu un caftan lung pe el, dar, văzându-l în mâna mea, nu a făcut gâlceavă, mi-a aruncat o privire fugară și a trecut pe-alături. Obiectul era un portofel mare, de marochin, de model vechi, plin doldora; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]