9,535 matches
-
Mușina, Iulian Boldea, Eugen Lungu, în Basarabia. Și s-ar putea continua. Ceea ce este cert e că mișcarea critică actuală este incapabilă să cearnă valorile. În două decenii, nu s-au ivit mari scriitori și nici critici de anvergura celor interbelici. Literatura însăși pare să nu mai fie o valoare de interes național. Prin urmare, nu e de mirare că nici critici importanți nu se mai ivesc. A.B.Să ne întoarcem puțin în trecut: ați scris la diferite reviste, edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este unică și necesară în viața oricărui scriitor dedicat vocației sale. Am petrecut o lună de zile unică, în care am colindat fericită pe străzile încântătoare ale Vienei, cu minunatele ei clădiri și cafenele ce mi-au amintit de perioada interbelică de la noi, un spațiu în care m-am întâlnit cu diferiți artiști internaționali, în care am avut seri de lecturi publice la diferite galerii de artă ale fundației, am citit din poezia mea iar o actriță austriacă le-a rostit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
născut în același an cu Apollinaire), clamând în numele insurgenților de la București: "Sensul vieții de vigoare nu ni-l vor da generațiile a căror măduvă curge spre mormânt!" ("Linia dreaptă", 1904, nr. 3). A.B.Cum au evoluat lucrurile în epoca interbelică și ulterior? În interviurile lui Felix Aderca, strânse în Mărturia unei generații (1929), nu toți interlocutorii sunt din aceeași categorie; Ion Pillat era cu douăzeci și doi de ani mai tânăr decât I.Al. Brătescu-Voinești! Într-un studiu cu suport
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Există, e drept, valori fixe, permanente, și valori oscilante. Ar însemna să repetăm un loc comun, dacă am afirma că orice epocă vine cu propriu-i registru de sensibilitate, că epoca noastră ține de o altă forma mentis decât cea interbelică. În fapt, au șanse de perenitate (concept suplu!) creațiile care, cu mijloace universal-valabile, invită la un umanism global. Considerată în orizontul timpului în mers, valoarea plenară se ridică deasupra convențiilor (clasice, romantice, expresioniste și celelalte); rezonabil e să se vorbească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
succesiuni, de adânciri, de necontenite întregiri. În marea literatură poți trăi simultan pe mai multe planuri, transferând succesiunea în sinteză. A.B.Care considerați că este cel mai glorios moment din literatura română? Cu siguranță, cel al marilor clasici din interbelic. A.B.Există astăzi o luptă între carte și calculator, între tot ce e valoros și presa mass-media? Cine va câștiga? În genere, mass-media se manifestă în cotidian și extensiv. Capodopera literară, filozofică ori de alt gen, se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să consume în mod comparativ, formele rămase neevoluate, în contextul sensibilității estetice românești, ale modernismului, și-au dat seama că lipsește ceva, poate o verigă, o vârstă, o biologie ascunsă, în orice caz, o etapă estetică. Poeții noi receptau poezia interbelică printr-un hiat, după ce au fost obligați câtva timp să fie contemporani cu pașoptiștii, care la vremea lor erau foarte moderni (acest din urmă lucru nu li se spunea!). Fluxul istoric al curgerii literaturii devine normal prin reîntregirea acestei generații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
era plin de cititori. Radu era un talentat, perseverent, eu eram plin de ambiții. Luam legătura cu mulți oameni de litere, frații Teodoreanu, Alexandru Philippide, Cezar Petrescu, Rebreanu, făceam șezători literare, dialoguri și, cred, am reușit să facem o literatură interbelică, inclusiv avangardă. Cred că am fost ultimii avangardiști din această țară. Trebuie să amintesc, grupul era constituit din Radu Petrescu, Constantin Lăzărescu, Costache Olăreanu, Ion Teodorescu, Emilian Georgescu și eu. Unii au volume și au continuat să publice. Însă, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
când conflictele s-au grefat pe mari schimbări de paradigmă culturală, de cotitură spirituală, ele au rămas celebre în istorie. Azi, sunt celebre polemicile dintre clasici și moderni, dintre tradiționaliștii picturii și impresionismului lui Manet, dintre pudicii și autenciștii noștri interbelici. Asemenea dispute au marcat nu doar simple răfuieli între generații, ci veritabile confruntări între două feluri de a vedea lumea. Conflictul înseamnă în aceste cazuri un Zeipunkt, cum spun nemții, o răsucire spirituală. Așa încât a pretinde azi că ciocnirile între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
joc, de neocolit pentru mulțimea pedestrașilor literaturii anilor '50-'60. Dar valori sigure vom avea într-o viitoare istorie a literaturii acelei epoci: de n-ar fi decât să amintesc. Blaga și Arghezi, V. Voiculescu, Vinea și Maniu, numeroși alți "interbelici". Iar dintre noii veniți, câteva nume (firește, cu retușurile și rezervele necesare), vor rezista. Ei nu coincid totdeauna cu opțiunile criticii din epocă, e drept; dar asta nu e o noutate. Accentele se vor distribui altfel, ca și laurii. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ion Antonescu. Printre susținătorii acțiunii s-a aflat și liderul comuniștilor din România, Lucrețiu Pătrășcanu, cu toate că partidul pe care îl reprezenta era aproape inexistent pe scena politică. Este știut faptul că Partidul Comunist (sub diversele sale denumiri) număra în perioada interbelică între 300 și 1 600 de membri. Implicarea lui Pătrășcanu a fost determinată de turnura pe care o luase cel de-al doilea război mondial, întrucât România dorea îmbunătățirea relațiilor cu Uniunea Sovietică, unul dintre potențialii învingători. În cadrul guvernelor conduse
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
despre torturile practicate de către deținuți au ajuns la cunoștința organelor administrative neimplicate, atât la Gherla, cât și la Târgu Ocna ori la Canal. România, după cum am arătat, nu avea nici o afinitate specială pentru comunism, dimpotrivă. Comuniștii erau insignifianți în perioada interbelică, atât numeric, cât și ca prezență în viața publică. Chiar și instalarea la putere s-a făcut treptat, cu sprijinul decisiv al Uniunii Sovietice și prezența paralizantă a Armatei Roșii în țară. În aceste condiții, este foarte greu de crezut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cât și pe plan social. Apoi să eviden‑ țiem ce au reușit guvernele noastre să adauge standar‑ dului de viață, dar și zestrei comune. Dacă privim în istorie, prin simplă comparație, vedem că numai în 20 de ani societatea românească interbelică a reușit fapte de toată isprava, zidiri memorabile, iar dacă n-ar fi interve‑ nit prăbușirea frontierelor în 1940, apoi războiul, în ambele direcții, urmat de ocupația mai întâi militară, apoi ideo‑ logică, distanța dintre noi și țările din Occident
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Știu, știu, dar e foarte rău și, vorba ceea, repu‑ blica de la 1991 nu era monarhie. E adevărat că, de fie‑ care dată când regii voiau să schimbe guvernul - inclusiv regele Ferdinand -, dizolvau parlamentul fărĂ niciun motiv. De asta România interbelică nu e considerată democra‑ ție, numai Republica Cehă e considerată a avea un trecut democratic înainte de 1989, dintre țările din jur. Acesta este un cerc vicios. Ajungi ca Italia, care-și schimbă sis‑ temul electoral o dată la doi ani, pentru că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Glasul Bucovinei inaugurează o nouă rubrică „Dialoguri cu bucovinenii” cititorul întâlnindu-se direct, prin intermediul unor personalități - Radu Grigorovici, Vladimir Trebici, Rodica Scruba, Nicolae Corlățeanu, Pavel Țugui, Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu ș.a. cu ceea ce a reprezentat cândva cultura și civilizația Bucovinei interbelice. * Hacu Hacu, revistă de umor, Cernăuți: 1921-1931. Apare când poate. Prețul - după învoială. Pentru idioți - gratis. Redactor șef - Mombo; Fondator - Sol. Redacția și administrația „Junimea” Cernăuți. * Hacu, revistă umoristică, editată de Societatea academică Junimea. „Vechea revistă umoristică condusă acum din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
după Gh. Ioanid, Emanoil Bardasare, Ion Teodorescu Sion, Sabin Balașa, Sava Henția ș.a. * „... O istorie mai agitată și o tradiție mai îndelungată între revistele moldovene o are publicația Muguri a Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, cea mai bună revistă bucovineană interbelică apărută în trei serii (1924-1928; 1934; 1940). Aici debutează un mare talent fulgerat în adolescență ca și Labiș - M. Horodnic - și se afirmă nume cu reputație literară ca oaspeții Mircea Ciobanu (din Cernăuți) și Emil Giurgiuca (din Gherla), ca și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
relațiile sovieto-germane” de Serghei Hacman, „Cum a fost decapitat Grigore Ghica”, de Florea Șapcă, „Ciprian Porumbescu la procesul «Arboroasei»”, de Dumitru Covalciuc, „Testamentul politic al boierului bucovinean Doxachi Hurmuzachi” ș.a. Capitolul Restituiri oferă documentare și operă ale poeților din perioada interbelică: Gheorghe Antonescu, Traian Chelariu, George Drumur, Aurel Fediuc, Vasile Gherasim, Mihai Horodnic, Teofil Lianu, Aspazia Munte, Vasile Posteucă, Ion Roșca, Nicolae Roșca, Mircea Streinul, Iulian Vesper, Gheorghe Voevidca, E. Ar. Zaharia, iar despre scriitorii bucovineni contemporani scriu pagini interesante Nicolae
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dicționarul Presei Literare Românești (1790-1990), apărut la Editura Fundației Culturale române, București, 1996. În lucrarea „Istoria presei românești” realizată de prof. Nicolae Iorga în anul 1922, istoricul subliniază contribuția presei la înfăptuirea idealului național. Întradevăr, perioadele acelea, mai ales cea interbelică, a avut, după câte se știe, scăderile inerente, față de care presa n-a rămas indiferentă. Corupția, arivismul, îmbogățirea rapidă, dezmoștenirea mulțimii etc. erau frecvente și atunci, dar ziarele s-au ridicat împotriva celor lipsiți de onestitate și dăruirea Patriotismul nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Marin Radu Mocanu. Materialele sînt grupate pe cîteva tematici, cu titluri nu totdeauna adecvate, însoțite de punctul de vedere al realizatorului volumului. Marin Radu Mocanu motivează afirmarea accentuată în spațiul românesc a realismului socialist ca "venind dintr-o stîngă scriitoricească interbelică solidă". Afirmația este cel puțin hazardată și ruptă total de contextul real de după invadarea țării de tancurile sovietice. Se scapă din vedere interzicerea, marginalizarea sau închiderea în pușcăriile comuniste a scriitorilor care nu și-au "însușit ideologia marxist-leninistă" sau/și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Arghezi, Pamfil Șeicaru a fost un redutabil polemist, articolele sale pline de substanță și de o indescriptibilă savoare portretistică, nu lipsită de culoare, de multe ori vitriolante, erau gustate în epocă și așteptate totdeauna cu interes. Observator atent al perioadei interbelice, al frămîntărilor economice, dar și politice, într-o Românie aflată de această dată în granițele ei firești, știe să puncteze exact cauzele și soluțiile care se impun pentru depășirea greutăților: "În jurul bogățiilor noastre naționale, independent de vechile aglomerațiuni, munca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
universală". Istoria sa, scăldată în lumina unor principii estetice afirmate de Benedetto Croce (în pofida respingerii acestora în propriile sale "pagini de estetică"), o putem considera, alături de Gheorghe Grigurcu, între altele, ca "expresia conștiinței de sine a literaturii noastre din perioada interbelică". Conform principiilor călinesciene, istoricul literar trebuie să fie un narator, astfel istoria literaturii va îmbrăca hainele epicii, încît monumentala sa Istorie se transformă într-un roman, "e o adevărată "comedie umană", luînd ca pretext scriitorii", cum ne spune și autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au făcut ca în ultimul deceniu de viață să domine critica literară națională. Într-o vreme cînd opera lui T. Maiorescu și E. Lovinescu era interzisă, cînd majoritatea criticilor interbelici erau în închisoare, iar celor rămași liberi li se interzisese dreptul la publicare, G. Călinescu era singurul al cărui glas răsuna cu regularitate. Într-o societate parțial îndoctrinată, unde nivelul culturii se diminuase continuu, opera călinesciană releva o altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîmplat și, din nefericire, se perpetuează ca imagine și astăzi, în Moldova de peste Prut, unde, după sovietizare, în școli autohtonii au fost îndoctrinați cu relele suferite sub "ocupația fasciștilor" români, ca de exemplu, cît de bătuți au fost, în perioada interbelică, de jandarmul român (nu-i exclus ca unii infractori să fi fost pălmuiți de aceștia). Dar nimeni din cei întrebați ce s-a întîmplat în Basarabia ocupată de sovietici nu sesizează, refuză a-și aminti că circa jumătate din populație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și aceea retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot perioada interbelică, unde "lupta dintre cultura democratică și cea reacționară ajunge la cea mai mare violență, reflectînd putrezirea și fascizarea societății burghezo-moșierești. Lupta de clasă ia forme de o mare duritate". Care, nu-i așa, după sovietizarea țării s-a descătușat, manifestîndu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mare violență, reflectînd putrezirea și fascizarea societății burghezo-moșierești. Lupta de clasă ia forme de o mare duritate". Care, nu-i așa, după sovietizarea țării s-a descătușat, manifestîndu-se liber și democratic îndrumată pas cu pas de partid. Tot în perioada interbelică România era acuzată de comuniști că-i țară imperialistă și Basarabia un teritoriu ocupat de aceasta. Paul Georgescu aprecia critica literară din anii anteriori eliberării (care eliberare?!) aproape complet infectată de estetica burgheză. Pe bună dreptate aceasta avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rezultă din două titluri de articole publicate în nr. 2 pe anul 1949 al revistei "Flacăra". Necesitatea reconsiderării lui Eminescu o constată G. Călinescu, iar Ov. S. Crohmălniceanu titrează: Critica științifică are toate armele de a reconstitui pe poet". Eminescologia interbelică este anulată de critica științifică a unor eminescologi de talia lui Ov. S. Crohmălniceanu sau Ion Vitner. În "Contemporanul" din 13 ianuarie 1950, "într-un evident dispreț, îl cităm pe autorul Cărților de pe masă, față de ceea ce a reprezentat poetul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]