69,747 matches
-
Totuși, au concluzionat că subiecții creativi au uneori o capacitate de atenție superioară mediei provenită din abilitatea de manevrare a proceselor secundare. Explicația este compatibilă cu teoriile proceselor secundare (de exemplu, Eysenck, 1993; Kris, 1952; Rothenberg, 1991) și cu alte investigații ale atenției (de exemplu, Kasof, în publicații periodice; Toplyn și Maguire, 1991). Pentru a analiza mai departe legătura dintre undele alfa și creativitate, Martindale și Hasenfus (1978) au condus două experimente. Primul a implicat 12 elevi din clasa de literatură
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
enumera toate modurile de folosință” ale unui obiect, a cărui denumire fusese notată pe tabla din clasă. În prima sesiune de cinci zile a studiului fiecare elev a fost recompensat. Proba experimentală a fost administrată în a șasea zi a investigației și a inclus: a) o dezbatere a tipurilor de gândire divergentă (fluență, flexibilitate, elaborare și originalitate); b) o competiție între cele două grupuri (create prin împărțirea clasei în două jumătăți egale). Echipa care a obținut cele mai ridicate scoruri a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
elaborare (detaliile adăugate unei idei) și un nivel minim al factorului de originalitate (care desemnează ideile rare sau neobișnuite). În condițiile instructajului dat, au rezultat modificări de o relevanță moderată pentru fluență și flexibilitate (numărul de idei, respectiv diversitatea lor). Investigația mai sus menționată constituie încă un exemplu al eficacității instructajului explicit. Însă în cadrul designului experimental utilizat de Glover și Gary (1976) nu se poate invoca influența specifică a instructajului datorită caracterului tripartit al administrării - prin recompense, instructaje și exerciții. Glover
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
studiile realizate în condiții naturale, manipularea este evidentă și contravine validității externe, caracteristica indispensabilă tuturor tipurilor de cercetare nonexperimentală. Controlul din cercetările nonexperimentale se exercită, de obicei, prin statistică sau ex post facto și nu constituie acea manipulare activă specifică investigației experimentale. Cercetarea experimentală poate aborda în totalitate complexul creativ? Ce indici ai sindromului creativ relevă, în realitate, cercetarea experimentală? Datorită amplorii presupuse de o asemenea analiză, am considerat necesar să evidențiem câteva rezultate specifice: instructajul explicit este deseori utilizat ca
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu există încă un model de creativitate care să includă complexa etiologie și numeroasele forme de expresie a creativității. Mai mult, studiile experimentale au fost întreprinse în mod independent. Deși au fost analizate multe aspecte distincte ale complexului creativ, majoritatea investigațiilor examinează, de cele mai multe ori maximum doi factori. Apare necesitatea cercetărilor multivariate, care analizează procesele cognitive, afective și atitudinale și chiar anumite procese fiziologice. În mod ideal, astfel de investigații ar conduce la alcătuirea unui model general care ar permite, la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Deși au fost analizate multe aspecte distincte ale complexului creativ, majoritatea investigațiilor examinează, de cele mai multe ori maximum doi factori. Apare necesitatea cercetărilor multivariate, care analizează procesele cognitive, afective și atitudinale și chiar anumite procese fiziologice. În mod ideal, astfel de investigații ar conduce la alcătuirea unui model general care ar permite, la rândul lui, elaborarea unor predicții utile cercetărilor viitoare. Studii-replică Fără îndoială că replicile cercetărilor pot fi valoroase, din moment ce ele constituie o parte integrantă a cercetării experimentale tradiționale. Frecvența în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
alcătuirea grupurilor de subiecți, la eșantionare și uneori la colecția (covariația) datelor despre trecutul lor ș.a.m.d. Controlul mediului experimental este rareori utilizat (de exemplu Jausovec și Bakracevic, 1995; Ward, 1969) și, în general, este mai puțin riguros. Adevăratele investigații de laborator controlează rareori factorii sonori disturbatori - zgomotul, luminozitatea - și alți stimuli. „Cvasiexperimentale” poate fi descrierea cea mai adecvată a majorității studiilor experimentale de creativitate. Conceperea unei cercetări experimentale de creativitate poate fi îmbunătățită prin suplimentarea controlului, ceea ce ar implica
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
înfățișează în fiecare etapă istorică legături multicauzale, interactive atât între componentele interne ale sistemului, cât și între organism și mediul extern. Apectul evolutiv al schimbării și prezența sau absența structurii ei de dezvoltare trebuie să constituie un subiect permanent de investigație. Astfel, sistemul de dezvoltare al unei personalități creative are un caracter multicauzal și imprevizibil - prin urmare, excepțional. Imprevizibilitatea înseamnă că nu putem anticipa următoarea creație a artistului și să prevedem care va fi următoarea teorie ce va revoluționa arta sau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
conștient. Vom avea posibilitatea să observăm că unele aspecte sunt subordonate altora. Deoarece orice altă structură ierarhică a sistemului ar fi o structură labilă, vom numerota, pur și simplu, aspectele sau fațetele în ordine crescătoare pe măsură ce intervin în cursul acestei investigații. Oricare descriere a aspectelor prezentate este, inevitabil, incompletă și fiecare studiu de caz trebuie să implice o alegere scrupuluoasă a aspectelor care vor fi luate în considerare. Alegerea lor va include obiectivul științific al cercetătorului, particularitățile cazului, precum și disponibilitatea materialului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
studiem fiecare caz în parte, în detalii concrete, pentru a înțelege modul de diferențiere a indivizilor creatori. În al patrulea rând, interesul față de dezvoltare și accentul pe care îl punem pe conceptul durabilității în timp a creației necesită mai multe investigații ale cazului la diferite intervale de timp; la rândul lor, ele necesită elaborarea unei narațiuni ca parte componentă indispensabilă a oricărui studiu de caz. Nivelul de analiză la care aspiră de cercetătorii este asemănător nivelului analizei fiziologice. Mai întâi, analizăm
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
discurs? Clasifică obiecte, oameni sau evenimente? În absența unei taxonomii structurate astfel, este imposibil să putem răspunde la întrebarea: în ce condiții apelează creatorul la metaforă (luând în considerare că „întotdeauna” poate constitui o variantă de răspuns)? Cu toate impedimentele investigației, ansamblul de metafore reprezintă o cale promițătoare de delimitare a principalelor direcții în dezvoltarea unui proces de gândire și a fost utilizată de Osowski (1989) în analiza de metaforelor unde apare fluxul conștiinței, cea mai cunoscută metaforă a lui James
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de știință lipsită de valori a fost proslăvită, de adoptarea unui relativism cultural și etnic, de a pune în discuție problema adevărului dacă nu era folosit în sens figurat. Legătura dintre creativitate și moralitate a fost neglijată ca subiect de investigație. Cazuri cum este cel al lui Gandhi sunt extrem de instructive, dar există foarte puține situații care combină promovarea unor idei cu adevărat inovatoare (așa cum a fost doctrina spirituală a nonviolenței promovată de Gandhi) cu tenacitatea luptei politice (precum mișcarea de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la cursurile de introducere în psihologie, deși uneori subiecții pot fi indivizi ce se autodeclară fără prea multă modestie „creativi”. În al doilea rând, cercetătorii din domeniul psihologiei pot întreprinde studii psihometrice asupra unor subiecți. De cele mai multe ori, astfel de investigații examinează subiecți în funcție de performanțele lor la așa-zisele teste de creativitate (Barron și Harrington, 1981). Mai puțin frecvente, însă, probabil, mai valoroase sunt investigațiile psihometrice care examinează subiecți cu incontestabile contribuții creative. Un exemplu clasic îl reprezintă seria de investigații
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetătorii din domeniul psihologiei pot întreprinde studii psihometrice asupra unor subiecți. De cele mai multe ori, astfel de investigații examinează subiecți în funcție de performanțele lor la așa-zisele teste de creativitate (Barron și Harrington, 1981). Mai puțin frecvente, însă, probabil, mai valoroase sunt investigațiile psihometrice care examinează subiecți cu incontestabile contribuții creative. Un exemplu clasic îl reprezintă seria de investigații întreprinse la Institute of Personality Assessment and Reseasch al University of California, Berkeley (de exemplu, Barron, 1969; MacKinnon, 1975), unde scriitori, arhitecți și alți
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
investigații examinează subiecți în funcție de performanțele lor la așa-zisele teste de creativitate (Barron și Harrington, 1981). Mai puțin frecvente, însă, probabil, mai valoroase sunt investigațiile psihometrice care examinează subiecți cu incontestabile contribuții creative. Un exemplu clasic îl reprezintă seria de investigații întreprinse la Institute of Personality Assessment and Reseasch al University of California, Berkeley (de exemplu, Barron, 1969; MacKinnon, 1975), unde scriitori, arhitecți și alți subiecți creatori de renume au fost supuși unor examinări in extenso cu teste cognitive, scale de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
când supune variabilele la o analiză statistică ce îi permite confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru. Cele mai utilizate metode statistice în istoriometrie sunt regresia multiplă, analiza factorială, ecuația structurală, modelul variabilelor latente și analiza secvenței temporale; subiecții evaluați în investigația istoriometrică sunt individualități istorice, și nu elevi sau sau subiecți voluntari. În eșantioanele istoriometrice sunt incluse personalități care au „schimbat istoria” într-un domeniu important de competență. În cazul particular al creativității, cercetătorii istoriometriști vor studia persoane care au dobândit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
numite „genii creative”. Deseori aceasta înseamnă că participanții la un studiu istoriometric nu mai sunt în viață, însă nu ca o condiție obligatorie. Un câștigător al premiului Nobel pentru literatură sau știință se va califica, fără îndoială, ca subiect în investigație chiar dacă el este în viață; trebuie să evidențiem întrebuințarea formei de plural a sintagmei indivizi creativi. Aproape fără excepție, studiile istoriometrice necesită cazuri multiple, unde numărul N poate ajunge uneori la mii de creatori eminenți (de exemplu, Simonton, 1976f, 1988b
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1992c). Mărimea eșantionului trebuie să fie îndeajuns de mare dacă se dorește aplicarea sa la un întreg arsenal de metode statistice complexe. În orice situație, numărul cazurilor din analizele multifactoriale trebuie să depășească într-o manieră convenabilă numărul variabilelor supuse investigației. Chiar mai important, numărul cazurilor trebuie să fie îndeajuns de mare pentru a garanta relevanța rezultatelor empirice în raport cu un statut nomotetic. Intenționăm să abandonăm acele rezultate care se limitează în general la creatorii de renume, fără a putea fi raportate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a garanta relevanța rezultatelor empirice în raport cu un statut nomotetic. Intenționăm să abandonăm acele rezultate care se limitează în general la creatorii de renume, fără a putea fi raportate în particular la orice gen de personalitate creativă. Pentru motive de siguranță, investigațiile istoriometrice se vor focaliza uneori asupra unui creator prototip, precum Beethoven sau Shakespeare, modele ale unui tip specific de activitate creativă (Derks, 1989, 1994; Ohlsson, 1992; Sears, Lapidus și Cozzens, 1978; Simonton, 1986e, 1987a, 1989b, 1990b). Totuși, chiar și în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
uneori la trucuri care presupun, de pildă, schimbarea subiectului de analiză de la individ la produsul creativ (compozițiile, piesele de teatru, poeziile etc.). Definiția prezentată mai sus face posibilă diferențierea istoriometriei de alte metode cu care este uneori confundată. Înainte de toate, investigația istoriometrică trebuie distinsă de psihoistorie și psihobiografie. Deși aceste demersuri de cercetare pornesc tot de la informații istorice, psihoistoricii și psihobiografii apelează la analize cantitative pentru confirmarea aspectelor simptomatice ale unor indivizi sau situații (Elms, 1994). Din multe puncte de vedere
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai mult de psihoistorie deoarece interesul ei principal se manifestă mai curând în problemele idiografice decât nomotetice. Un exemplu elocvent îl reprezintă lucrarea lui Robert Fogel care a câștigat premiul Nobel în 1993 pentru aplicarea metodelor cliometrice la istoria economiei. Investigațiile de pionerat ale lui Fogel au abordat problematica profitabilității economice a sclaviei în sudul Americii din perioada antebelică (Fogel și Engerman, 1974) și a impactului construirii căilor ferate la dezvoltarea economică a Vestului Americii (Fogel, 1964). Prin urmare, istoriometria este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ci și prima cercetare istoriometrică veritabilă a creativității de nivel superior. Mulți investigatori au urmat calea de studiu de pionerat deschisă de Galton. Doar câțiva ani mai târziu, un botanist suedez pe nume Alphonse de Candolle (1873) a publicat o investigație istoriometrică a condițiilor de mediu care favorizează în cea mai mare măsură activitățile creative ale savanților remarcabili. La scurt timp după trecerea în noul secol, psihologul englez Havelock Ellis a publicat lucrarea A Study of British Genius, în care a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1903, 1910). Diseminarea metodologiei a fost extinsă considerabil de Cattell odată cu achiziționarea în anul 1894 a revistei Science, al cărei editor a fost timp de jumătate de secol și pe care a transformat-o în principalul vehicul de publicare a investigațiilor istoriometrice (vezi, de exemplu, Dennis, 1956; Lehman, 1958). Printre multiplele articole publicate în revista Science în prima jumătate a secolului s-au numărat două studii aparținându-i lui Fred Woods (1909, 1911) care au pecetluit oficializarea metodei. Lucrarea din 1909
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
termenul geniu se referă atât la eminenții lideri de opinie, cât și la creatorii de renume și însuși Woods a aplicat metoda istoriometrică la studii de leadership istoric (1900, 1913). Cu toate că acest studiu s-a inspirat, de fapt, din numeroase investigații anterioare, inclusiv din una dintre cercetările celebrului Edward L. Thorndike (1936; vezi și Simonton, 1984f), prezentarea unui asemenea tip tradițional de cercetare nu își are locul aici. Mai relevante discuției sunt studiile următoare despre geniul creativ care pot fi caracterizate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
una dintre cercetările celebrului Edward L. Thorndike (1936; vezi și Simonton, 1984f), prezentarea unui asemenea tip tradițional de cercetare nu își are locul aici. Mai relevante discuției sunt studiile următoare despre geniul creativ care pot fi caracterizate fără echivoc drept investigații istoriometrice. Dintre aceste studii cu diverse teme, se distanțează cea mai semnificativtă investigație, monumentalul studiu întreprins de Catherine Cox (1926). Pentru a putea aprecia importanța lucrării, trebuie să o amplasăm într-un context adecvat, a cărui prezentare va începe cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]