10,258 matches
-
asta?“ Mi-a întins o foaie de hârtie, genul A4, pe care-l scoți la imprimantă. Textul era cules mărunt, cu corp 8, trebuia să te chinui să-l descifrezi. „Citiți.“ Am citit: 2010. Oleoductul Isfahan e bombardat de americani. Izbucnește o revoltă populară la Teheran, cunoscută sub denumirea de «revolta Coca-Cola». Mișcarea durează trei săptămâni și e înăbușită de armată și milițiile ayatolahului Bakir; 20 000 de studenți reformiști sunt împușcați sau arestați. Forțele NATO pătrund în Iran, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ce căutăm aici, mai exact?“, am întrebat-o pe Maria. Părea singura în măsură să rezolve ceva. Nu mi-a răspuns. M-a alergat pe culoar, trecând de la un tablou la altul, când pe stânga, când pe dreapta. „Asta!“, a izbucnit ea, aproape smucindu-mi mâna din încheieturi. Ne-am oprit lângă un tablou cât un dulap. Am cercetat întâi ramele groase, negre, înspăimântătoare. Apoi am citit ce scria dedesubt, pe plăcuța metalică: „Garoafe albe și roșii“. Și mai jos, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zice că marile spirite se întâlnesc. Ei bine, iată, în sfârșit, un adevăr verificat. Este o plăcere să ne revedem după atâția ani: și eu, și Dumneavoastră, altfel. Încă o dată, felicitări!“ „Stați, stați, că m-ați pierdut de tot!“, a izbucnit Maria, pe bună dreptate. „Din câte îmi aduc eu aminte, Patul lui Procust e un roman, iar personajele sunt pur fictive. Invenții, proiecții, făcături. Sunt lucruri elementare, care se învață încă din liceu: diferența autor-narator, persoană reală-personaj fictiv, biografie-ficțiune. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai aminteam: ce-obiect îi oferă Fred Vasilescu d-nei T. sau ce-i face Petru Anicet Anișoarei cu prosopul. Plutea o aură liniștită, de teroare, în sală. Studenții transpirau, obrajii li se colorau în alb-vișniu, ochii li se dilatau. Unii izbucneau în plâns. „Fiziologia groazei la Rebreanu“, „Începuturile nuvelei românești“, „Forme fixe în poezia lui Eminescu“. Subiectele se succedau năpraznice, exacte, alese cu cap. Mă simțeam bine de partea cealaltă a catedrei, protejat, puternic. Tăceam. Pe mine nu mă întreba nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se strângeau seara la biliard, într-o sală de graniță între Dămăroaia și Bucureștii Noi. Locul se numea „Texas“ sau „Tutti Frutti“, nimeni nu știa exact, oricum pancarta căzuse de la prima bătălie. În general, anunțai simplu: „Mergem în Tutti!“ Bătăile izbucneau spontan, luminos, cu sticle, lanțuri și săbii. O dată la patru-cinci seri, localul era făcut praf, mai puțin tacurile și mesele de biliard (cu bilele se mai arunca, erau incasabile și lăsau urme cumplite); printr-o înțelegere curioasă și unanim respectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă, frate-tu?“, l-am potolit pe Cezar. „S-a, s-a dus în Spa-spania, să vi-viziteze o crescă-cătorie de-de vaci.“ „Avem și noi. Se cheamă ferme.“, i-a tăiat-o Mihnea, fără să ridice privirea. „Su-surpriză!“, a izbucnit Cezar, arătând entuziasmat spre televizor. „Da’ Cezărică, știu de faza cu Gino!“, am căutat să-l temperez. „A fost la «Surprize, surprize!»“, l-am anunțat pe Mihnea. „A sărit din cutie-n mijlocul emisiunii...“ „L-ai văzut tu?“, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știam pe de rost. Haotice, dar controlate, alunecând pe curbe de nivel predictibile: reveneau întotdeauna la ¼ din tiparul lor inițial, ca un covor persan sau un vitraliu arab. Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Brown, șeful escadrilei engleze, a observat totul și zboară în ajutorul colegului său, urmărindu-l, la rândul său, pe Richthofen. În câteva zeci de secunde, cele trei aparate ajung deasupra liniilor australiene, purtate din ce în ce mai repede de vântul puternic. Aproape instantaneu, izbucnește măcelul: focurile lui Brown împotriva „Baronului Roșu“, dar și, înainte ca vreunul dintre ei să-și dea seama, rafalele bateriilor anti-aeriene australiene, lovind cerul la întâmplare. Atins de-un snop de gloanțe, avionul lui Richthofen rade culmea ce mărginește râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
timpului trăit, scris și gândit, pentru-a desface produsele pe piața de consum cerebral. Dom’ profesor a reușit ceea ce nici Volvo n-a putut să realizeze: câștiguri colosale, din intersecții de probabilități.“ „De-aia ne-ai adus la Viena?“, a izbucnit din nou Maria, „Ca să-ți desfaci tu nu știu ce marfă invizibilă? Ești jalnic!“ „Sunteți paranoici!“, m-am apărat. „Nimeni n-ar putea face combinațiile astea elucubrante de care vorbește Mihnea. Ar rămâne urme, s-ar găsi drumul până la inițiator.“ „Exact.“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în aer, suspendat între piatra cubică și blocurile vecinilor, le vedeam pe-amândouă, apoi plopii de la depou, zidul proaspăt spart, cerul mișcându-se, după care imponderabilitatea înceta: mă întindeam pe burtă, cu mâinile julite și fața izbită de bordură. Nu izbucnea nici un zgomot, scena părea sufocată în propria ei mirare: o fracțiune de secundă de liniște, după care sângele începea să-mi curgă pe nas, gura se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns. După Berggasse, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în istoria acestei instituții. Crearea Societății Națiunilor a reprezentat un succes al ideii de pace și de normalizare a relațiilor internaționale. Însă Pactul acesteia avea lipsuri evidente care au fost sintetizate de Nicolae Titulescu astfel: „Pactul făcea ca războiul să izbucnească mai greu, dar nu excludea războiul legal în condițiile dreptului ginților. Pactul nu conținea o soluție obligatorie pentru diferendele internaționale și nici soluții pentru toate diferendele fără excepție“13. Criza economică a anilor 1929-1933 a determinat scăderea accentuată a prețurilor
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de-al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939 127. Considerăm că al Doilea Război Mondial nu putea fi evitat deoarece acesta era văzut de Germania ca unul de revanșă, unul îndreptat împotriva „dictatului” de la Versailles. Așadar războiul ar fi izbucnit indiferent de împrejurări. 126 Octavian Țâcu, op. cit., p. 218 - 219. 127 Nicolae Titulescu, Basarabia pământ românesc, p.40. 81 Concluzii Perioada cuprinsă între anii 1932 și 1936 reprezintă apogeul carierei diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Încercarea de apropiere de Uniunea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
de-al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939 127. Considerăm că al Doilea Război Mondial nu putea fi evitat deoarece acesta era văzut de Germania ca unul de revanșă, unul îndreptat împotriva „dictatului” de la Versailles. Așadar războiul ar fi izbucnit indiferent de împrejurări. 126 Octavian Țâcu, op. cit., p. 218 - 219. 127 Nicolae Titulescu, Basarabia pământ românesc, p.40. 81 Concluzii Perioada cuprinsă între anii 1932 și 1936 reprezintă apogeul carierei diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Încercarea de apropiere de Uniunea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
in toto, ca mostră extinsă a unei poetici filosofice fără semăn în tradiția scrierii românești: [...] în inconștientul nostru subzistă, stăruitoare și inalterabile, anume secrete orizonturi, negrăite accente, și puternice atitudini, de care conștiința se resimte în fiecare moment, dar care izbucnesc luând forma concentrată de gheizer, cu deosebire în creația culturală. Există în inconștient o magmă rămasă încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta dar nu mai puțin tare decât a conștiinței
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
implementarea modelului sovietic de societate socialistă. Cortina putea fi trasă pentru derularea "proiectului prometeic" al comunismului (Durandin, 1998, p. 285). Intrigile nu puteau lipsi din desfășurarea acestui proiect prometeic în care a fost angajată societatea românească. În cadrul partidului unic, au izbucnit lupte intestine pentru controlul puterii. Etichetate ulterior ca facțiunea națională, respectiv facțiunea moscovită, forțele între care s-a disputat conflictul intern s-au coagulat în jurul figurii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de o parte, și a perechii Ana Pauker-Vasile Luca, de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
erezii ale marxism-leninismului și abateri impardonabile de la linia cea dreaptă în construirea comunismului, Ceaușescu s-a zbătut să conserve în continuare structurile osificate ale regimului pe care l-a construit. În 1989, precipitate de politicile novatoare ale lui Gorbaciov, revoluțiile izbucnite în partea vestică a lagărului comunist au antrenat un efect de domino care, în decembrie, a răsturnat și regimul totalitar din România. 3.5.2. Sistemul educațional În termeni strict cantitativi, comunismul a completat proiectul modernizator al învățământului public românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fapt, a fost vorba despre restituția vechii Securități sub o altă identitate nominală Serviciul Român de Informații (SRI). Primele alegeri electorale postdecembriste s-au organizat la 20 mai 1990. Climatul tensionat de descinderea minerilor în capitală și de conflictele etnice izbucnite la Târgu Mureș a fost menținut încordat de acuzațiile lansate de opoziție la adresa FSN. Acestea imputau faptul că FSN este o forță neocomunistă care a grăbit organizarea alegerilor, plecând astfel cu un uriaș avantaj organizațional față de adversari, care nu au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești, în care identitatea națională și mândria etnică, deși continuă să structureze simțul identitar românesc, și-au pierdut proeminența și tonalitățile belice. 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare Sfidând structura anului școlar, Revoluția română izbucnită în decembrie 1989 a dat peste cap planurile didactice care, desigur, nu au inclus în prognozele sale evenimentul revoluționar. Ivită în mijlocul anului școlar, Revoluția din '89 a bulversat planurile autorităților școlare, care au fost puse în situația de a revizui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
proces inițiat abia în anii '60, a condus către ceea ce ulterior s-a transformat în "obsesia față de trecut" care a introdus conștiința publică germană în "cămașa de forță a Holocaustului". În acest context cultural și pe acest fundal istoric a izbucnit "disputa istoricilor" (Historikerstreit) în cultura germană (1986-1989), ale cărei reverberații s-au răsfrânt departe dincolo de teritoriul disciplinar restrâns al specialiștilor. Puține din numeroasele dispute intelectuale care au punctat istoria gândirii Occidentale au reușit să încingă spiritele la temperaturi atât de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întâmplat dacă ar fi dat gerul? Nu mi-aș fi închipuit că la noi e atât de frig. M-am dezobișnuit. — Veniți din străinătate, nu-i așa? — Da, din Elveția. — Ptiu! Departe v-a mai împins soarta!... Brunetul fluieră și izbucni în hohote de râs. Discuția se înfiripă. Amabilitatea tânărului cu pelerină elvețiană, dispus să răspundă la toate întrebările oacheșului său vecin de compartiment, era extraordinară și cu nimic suspicioasă față de absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generălesei Epancina, care îmi e rudă îndepărtată, dar n-am primit răspuns. Tocmai de asta am venit. — Unde ați venit? — Adică unde mă voi opri? Păi, încă nu știu... zău așa... — Încă nu v-ați decis? Și amândoi interlocutorii lui izbucniră iarăși în râs. — Și în legăturica asta chiar aveți tot avutul? întrebă oacheșul. — Pot paria că-i așa, interveni funcționarul cu nasul roșu, părând foarte satisfăcut. Sunt sigur că n-are nici un fel de calabalâc în vagoanele de bagaje, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copil, vă puteți juca cu el de-a baba-oarba. — Să se joace de-a baba oarba? Cum? — Ah, maman, te rog, nu te mai da în spectacol, o întrerupse cu ciudă Aglaia. Mijlocia, Adelaida, poznașă, nu se putu abține și izbucni în râs. — Cheamă-l, papa, maman ne dă voie, decise Aglaia. Generalul sună și porunci să fie introdus prințul. — Bine, dar să-i legați neapărat un șervețel la gât când o să se așeze la masă, încuviință generăleasa. Chemați-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a povestit excelent despre măgar. L-a văzut cu ochii lui, dar tu ce-ai văzut? Tu n-ai fost în străinătate? — Am văzut un măgar, maman, zise Adelaida. — Iar eu l-am și auzit, o susținu Aglaia. Toate trei izbucniră în râs. Prințul râse și el împreună cu ele. — Foarte urât din partea voastră, le dojeni generăleasa. Scuzați-le, prințe, să știți că sunt bune la suflet. Mă cert mereu cu ele, însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de partea măgarului: măgarul e un om bun și folositor 16. — Dar dumneavoastră sunteți bun, prințe? întrebă generăleasa. Vă întreb din curiozitate. Toți izbucniră iarăși în râs. — Iar mi-a venit pe limbă blestematul de măgar; nici nu m-am gândit la el! exclamă generăleasa. Credeți-mă, prințe, vă rog, am făcut fără nici o... — Intenție? O, vă cred, negreșit! Și prințul râdea fără oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
veți trăi mai inteligent decât toată lumea? — Da, uneori așa mi s-a părut. — Și vi se mai pare? — Și... mi se mai pare, răspunse prințul continuând s-o privească pe Aglaia cu același zâmbet blând și chiar sfios, însă imediat izbucni iarăși în râs și o privi cu veselie. Câtă modestie! spuse Aglaia, aproape iritată. — Iar dumneavoastră sunteți foarte curajoasă, râdeți, însă pe mine povestirea lui m-a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o, chiar aceste cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]