7,304 matches
-
care din pacate nu au putut fi restaurate de sub văruială. Din analiza materialelor de construcție s-a putut determina diferitele etape de transformare ale bisericii precum și apariția sau renovarea unora din elementele arhitectonice ce o compun. Prima atestare documentară a lăcașului de cult se regăsește într-un privilegiu acordat de Matei Corvin în anul 1474 celor care apărau fortificația. Inițial biserica prezenta trei nave inegale în înălțime care au fost modificate pe parcursul timpului astfel încât în prezent ele sunt aduse toate la
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
din orașul Băile Olănești, construcție 1752, monument istoric. Biserică a fost stămutată din satul Albac în anul 1907 Biserică „Sf. Nicolae” din satul Olănești, clădire (monument istoric) construită în anul 1718 și pictată de cunoscutul zugrav de biserici "Ilie Teiușanul". Lăcașul de cult păstrează picturile murale originale. Biserică „Sf. Voievozi” din Olănești, construcție 1820, monument istoric Schitul Iezer din satul Cheia, unul din cele mai izolate așezăminte monahale din județul Vâlcea, monument istoric datat în secolul al XV-lea Schitul Bradu
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
său de ambasador. Mark Gitenstein a mers în Afganistan de trei ori pentru a se întâlni cu militarii români și americani. Ca ambasador a susținut drepturile numeroasei populații de romi din România. Ambasadorul Gitenstein s-a pronunțat în sensul restituirii lăcașurilor de cult ale Bisericii Române Unite cu Roma, confiscate în timpul regimului comunist și date în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În data de 13 februarie 2012 s-a întâlnit în această chestiune cu patriarhul Daniel, care a arătat că inițiativa reluării
Mark Gitenstein () [Corola-website/Science/322570_a_323899]
-
Biserica Sârbească, cu hramul sfinții Petru și Pavel, este un lăcaș de cult din municipiul Arad. A fost ridicat între anii 1698-1702. Față de forma sa inițială, biserica a suferit transformări mai ales în perioada 1790-1822, când a primit notele actualului stil baroc] pe care îl reprezintă. Posedă o serie de cărți
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]
-
în zona Aradului. După cucerirea Aradului de către armatele imperiale comandate de prințul Eugen de Savoya, în oraș au fost așezați grăniceri sârbi. Colonizarea sârbească a avut loc ca urmare a privilegiilor ilirice acordate de împăratul Leopold I sârbilor ortodocși. Construirea lăcașului de cult pentru ei a fost finanțată de căpitanul Iovan Popovici Techelia. Biserica închinată Sfinților apostoli Petru și Pavel și-a câștigat actuala înfățișare între anii 1790-1822, fiind mărită de către Sava Techelia (1761-1842), strănepotul ctitorului. Ridicat în perioada anilor 1698-1702
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]
-
în dreptul său național."" Pe fațada din spate, partea superioară este scris:""Să ajungă bunătatea Ta Doamne pre cei ce s-au mutat de la noi cu înfricoșata porunca Ta. Să îi înconjure pre dânșii mila Ta și să-i îndrepteze la lăcașurile cele luminate de lumina feței Tale."" Sub acest text, precum și pe părțile laterale sunt înscrise cele 90 de nume ale martirilor. În timpul regimului comunist monumentul este demolat de pe locul său din Piața Podgoriei și aruncat în spatele bisericii de la Arad-Gai. Datorită
Crucea Martirilor Unirii din Arad () [Corola-website/Science/322715_a_324044]
-
din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș ce data din 1792. Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
tălpile puternice ale unui turn montat deasupra ei. Printr-un portal scund se intra mai departe în biserica bărbaților. Această încăpere era boltită cu scânduri groase și se încheia spre răsărit cu un iconostas prevăzut cu două uși spre altar. Lăcașul primea lumina zilei înăuntru prin câteva ferestre mărunte, două la biserica bărbaților și două la altar. Turnul era protejat de un coif ascuțit peste un mic foișor deschis pentru clopote. Consolele ieșeau din pereți în trepte ca să poarte cununile și
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
scrum sala teatrului. Autoritatiile s-au mobilizat și l-au angajat pe arhitectul Halmai Andor pentru elaborarea unui proiect pentru o nouă sală. Datorită unui efort susținut teatrul este redeschis pe data de 1 octombrie 1885, redevenind unul dintre principalele lăcașuri de cultură ale orașului. Pe fațada principală, deasupra celor trei porți așezate sub trei arcade, se ridică șase pilaștri masivi cu capetele în stil corintic; ei susțin un triptic în formă de triunghi. În interior a fost așezat basorelief intitulat
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
s-a păstrat doar una, probabil cea aflată atunci în condiții bune, servită de preotul văduv și bețiv Mihai fiul lui Voicu. Vechimea bisericii de lemn păstrată în Cerșani Vale, sau Cerșanii de Jos, nu este surprinsă de izvoarele cunoscute. Lăcașul poate fi datat relativ în prima jumătate a secolului 18 prin comparație cu alte biserici din zona Argeșului. Astfel cadrele ferestrelor, cu frumoasa lor sculptură în relief, se pot regăsi în forme similare la Jupânești (1742) și Valea Faurului (1727
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
biserica din Cerșani trebuie remarcate dimensiunile mari ale cadrelor de fereastră și varietatea decorului, care întrec pe cele de la foarte bine păstrata biserică de lemn din Jupânești, una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din Muntenia. Momentul renovării acestui lăcaș în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare: "„Cu vrerea Tatălui și cu a Fiului și S[fântului] Duh amin, ridicatusau această sfântă și Dumnezeiască biserică din nou din temelie întru ci[n
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
din elementele noi, adause la 1867. Pentru secolul 20 sunt surprinse lucrări de reparație în 1910, 1943 și 1965. Aceste reparații, pe lângă o întreținere cosmetică, au adus în plus un acoperiș de tablă și intervenții structurale cu fier și beton. Lăcașul din Cerșani Vale are aparent caracterul unei biserici de zid, pe care l-a primit intenționat după renovarea de la 1867. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn caracteristică secolului 18, în linii mari încă ușor de recunoscut. Construcția
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
în cuie de lemn și fier. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania fragmentară din pridvor, de la 1868, este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, pe baza elementelor sculptate în portal, cel mai probabil din secolul 18. Ctitorii bisericii au
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, pe baza elementelor sculptate în portal, cel mai probabil din secolul 18. Ctitorii bisericii au fost moșnenii de loc. Momentul renovării acestui lăcaș în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare, păstrată fragmentar: "„Această biserică au fost dă lemnu și dărăpănată și sau tencuit și sau zugră[vit] ... [în vremea] înălțatului nostru Domn Carol întâi și
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
-o în urma unei renovări, în anul 1873. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania parțial ștearsă din pridvor este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, cel mai probabil din secolul 18 sau începutul secolului 19. Pisania de la 1873 menționează o refacere a vechii biserici din Ștefănești și
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, cel mai probabil din secolul 18 sau începutul secolului 19. Pisania de la 1873 menționează o refacere a vechii biserici din Ștefănești și hramurile mai vechi. Momentul renovării acestui lăcaș în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare, scrisă în chirilice: "„Cu ajutorul lui D[umne]z[eu] s[a]u făcut această sf[ântă] biserică din nou cu hramul S[finții] Voivozi și
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
ușa bisericii surprinde informații despre ultima reparație exterioară: "„Din mila lui Dumnezeu, cu binecuvântarea prea sfințitului episcop Calinic, sub îndrumarea părintelui paroh Gardin Marius și cu cheltuiala enoriașilor, s-a renovat la exterior și s-a împrejmuit cu gard 1998.”" Lăcașul din Ceaușești-Ștefănești are aparent caracterul unei biserici de zid, pe care l-a primit intenționat după renovarea de la 1873. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn caracteristică secolului 18, în linii mari încă ușor de recunoscut. Se pot
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
a fost vândută în anul 1850 satului Purcăreni. Tradiția locală din Purcăreni reține ridicarea bisericii de un anume Purcaru. Tot tradiția reține faptul că biserica a fost inițial acoperită cu papură, dar în urma unui incendiu, cauzat de un raid turcesc, lăcașul a fost reînvelit cu șindrilă. Biserica a fost ulterior extinsă cu un pronaos lung, tăvănit, un pridvor deschis și un turn de lemn. Această semnificativă remodelare a avut loc în 1882. Tot atunci a fost reînoit și interiorul, după cum indică
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
loc în 1882. Tot atunci a fost reînoit și interiorul, după cum indică cinci dintre icoanele aflate în biserică, pictate în 1882, semnate de pictorul Iordache Popescu. Biserica era în anul 1972 în proces de degradare. După 1980, funcția ei de lăcaș de cult a fost preluată de biserica nouă de zid, din centrul satului. În anul 1997 starea de ruinare se accentuase. Un deceniu mai târziu, turnul și acoperirea interioară erau prăbușite în interior. Un incendiu din toamna anului 2009 a
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
călătoare, fiind adusă din Cicănești și ridicată pe locul actual în anul 1869. Se remarcă prin structura bine păstrată și pictura murală exterioară și interioară în mare parte conservate. Pisania peste intrare, de la 1869, constituie un valoros izvor documentar local. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice și din evidențele oficiale în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea bisericii de lemn din Borovinești este necunoscută, se poate însă data înainte de anul 1800. Tradiția susține aducerea ei din satul Cicănești, unde
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 în Cicănești, cu hramul „Buna Vestire”. A fost înlocuită de o biserică de zid în anul 1867 fiind apoi transferată și refolosită de noua comunitate, după un vechi obicei al zonei. Momentul ridicării acestui lăcaș pe locul actual a fost consemnat într-o pisanie peste intrare, scrisă în chirilice: "„Întru slava și ci[n]stea Sfinților Mai Marilor Voevozi Mihail și Gavriil s-au făcut aciastă sf[ântă] biserecă din nou. Începeria de la martie 10
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
Boroghină și sau milostivit și alți streini de au ajutat precum [și] toți lăcuitori[i] de aici sau silit de au ajutat care cu ce au [avut] pănă la cia din urmă săvărșire ca să fie sufletele l[or primite] spre lăcașurile cele sfinte în veci[i] vecilor amin. 1869. Iancu zugravu [ot] Argeși”". Biserica a a fost reparată în anul 1918, la aproape o jumătate de secol de la reconstrucția ei. Funcția ei de lăcaș de cult a fost preluată din anul
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
ca să fie sufletele l[or primite] spre lăcașurile cele sfinte în veci[i] vecilor amin. 1869. Iancu zugravu [ot] Argeși”". Biserica a a fost reparată în anul 1918, la aproape o jumătate de secol de la reconstrucția ei. Funcția ei de lăcaș de cult a fost preluată din anul 1942 de o biserică de zid, ridicată în apropiere. Biserica este ridicată în formele tradiționale, cu o pereți încheiați în boltă peste naos și altar, protejată de un acoperiș comun în patru ape
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
de boierul Vasile N. Cantacuzino în jurul anului 1870, lângă conacul boieresc. Pe peretele sudic al pridvorului a fost pictată o pisanie cu ctitorii bisericii: Nicolae, Vasile, Matei, Iancu, Catinca și Pulheria Cantacuzino, Elena Ghica, Radu Beller, Dumitru și Adela Popa. Lăcașul de cult are o catapeteasmă din lemn de tei. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, a fost construită o clădire socială și s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Gheorghe Vartic. În anul 2007 preotul Cristian Rotaru plănuia
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]