7,873 matches
-
decât natural? Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu[j]belor pentru Ț[ara] R[omînească]. Ca toți băieții săi ca să se grijească ca fiul d-lui Rosetti, fără preot și fără lumânare... ca cânii. Așa merită să se-ngroape o asemenea rasă de pezevenchi. ["COSTINESCU"] [1] 2275B Nu se poate sui apa fără ca să fi scăzut undeva, nu se poate-mbogățire din senin fără ca cineva să fi suferit. *** Costinescu 383 {EminescuOpXV 384
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
isiace. Avea sulul de desene sub braț; îi spuse Împăratului: — Privește, Augustus, am lucrat toată noaptea ca să completez ce voiai tu. Mi-ai comandat ca pe mensa sacră din templu, pe care în fiecare zi se vor pune parfumuri, flori, lumânări în fața statuii divine, să reprezint semnificația acestui rit, pentru că sunt mulți neghiobi care nu înțeleg. Manlius făcu ochii mari. Ca de obicei, Împăratul își dusese proiectul mult mai departe decât credeau ceilalți, fără să spună nimănui. Thryphiodoros spuse: — Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adulație și ură în același timp, șoaptă și răcnet, duioșie și violență, mulțumire și acuză... Dar niciodată minciună!”. Ce aș mai putea spune acum, când sunt ca orice român cu doliul în suflet, decât să-i aprind cu pioșenie o lumânare celui care a luminat cu flacăra inimii sale o întreagă generație... Din Jurnalul meu Încă din anul 2000 am luat obiceiul, ca în fiecare zi să trec prin presa scrisă și să scriu câte ceva și în acest jurnal. Desigur, că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată puterea i s-a scurs în pământ. Se prăbuși pe prima treaptă de la intrarea principală, fără vlagă, având halucinații
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îi aduceau clipe de reverie și o făceau să nu mai bage de seamă jalea care se afla în jurul ei. În biserică era foarte cald. În afară de faptul că era o zi de vară călduroasă, se mai adăuga atât căldura de la lumânări cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
rătăcise. Începuse să plângă. Așa se trezi ea atunci, într-un plâns sfâșietor, care a urmat și după vis. Nu mai trecuse pe la părinții lui George de la Paști, când au mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări și au împărțit pachete. Aceștia au invitat-o la masă. Frusina a răspuns invitației și, din vorbă în vorbă, Geta o întrebă de ce nu mai iese la horă, duminica. - Hora mea, este sfânta Liturghie de duminică, îmi este de ajuns
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mine mă vei pomeni la fel ca pe mumă-ta, când n-oi mai fi. Frusina tăcu. Nu voia să strice liniștea și pacea acestei comemorări. Făcu un pachet și pentru ei, cu vase și mâncare așa cum se obișnuiește, cu lumânare, și le dădu de pomană, de sufletul mamei ei, când plecară. Petre se purtă ireproșabil de data asta. Nu bău mult și nu zise nimic după ce plecară părinții lui, chiar o ajută să strângă masa și își văzu de treburi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
porumb prin care alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar ea a căutat-o cu lumânarea! Mie îmi reproșează că am înșelat-o și pe ea am găsit-o cu poza lui George la sân! - Ăsta nu este un motiv să o lovești așa de tare! Știi foarte bine că George este mort, de ce te-ar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Toate prietenele ei erau măritate, la casele lor, cu copii și când ieșeau în sat, mergeau însoțite de bărbații lor, la braț. Duminica, de la biserică, se ducea în cimitir, la mormântul mamei ei și la cel al lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de primăvara până toamna târziu, îngrijea florile pe care le sădise pe cele două morminte. Aici era liniștea ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În drumul spre cimitir se întâlni cu doctorul veterinar care mergea la mormântul soției cu un buchet de flori de primăvară și lumânări. Mai avea două luni și împlinea anul de când murise. - Sărut mâna, doamna Frusina, ce mai faceți? - Bună ziua! Merg ca de obicei, la cimitir, la mormântul mamei și al lui George. - Pot să vă aștept când vă întoarceți spre casă? Am
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
le termini. Pagerul îmi sună din nou și zice că e un mesaj important. Și eu îmi văd de drum, șchiopătând. Capitolul 16 Nash stă la bar. Stă singur, la o măsuță din spate, în întunericul luminat doar de o lumânare mică de pe masă, și-i zic: Da, i-am primit miile de mesaje pe pager. Ce-i așa de important? îl întreb. Pe masă e un ziar împăturit. Titlul de pe prima pagină zice: Șapte persoane ucise de o epidemie necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai rămas de autopsiat. Nash zice că tipul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prea poate să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea de pe masa lui Nash este singura lumină din încăpere. Și Nash își ridică privirea, roșu de chili pe la gură, și zice: M-am gândit că pentru treaba asta o să ai nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din viața ta, tot te mai bate gândul să revii peacolo pe unde ai trecut, doar-doar vei mai putea schimba și completa câte ceva... Frumusețea ființei tale se cultivă din copilărie până mai târziu, apoi se stinge încet, încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața ta și viața lumii...) Când dorințele cată să se reverse peste marginile tale, amenințându-te cu înecul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
celestă dintre nouri rotundă și galbenă, privește bolnavă cu fața-i de rocă, spre suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Cutiei Pandorei (Amalia Elena Constantinescu) În debutul său scriitoricesc, te atinge prin semne mute în zbuciumul neputinței spre nicăieri cuprinzând infinitul întrun echilibru neterminat și lasă parcă, să-ți aștepte gândurile acolo unde cerul se unește cu pământul. Ca o lumânare aprinsă în urme de timp, se și ni se dăruie ca un torent ce inundă sunetul care străbate veșnicia într-un dans nesfârșit. Prin paginile acestei carți, în reflexii spre nicăieri, picura viață, viața ei...(Marius Iulian Zinca) Întrecerea gândurilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am coborât atunci în adâncul ființei mele unde mai pâlpâia flacăra speranței și a iubirii lumânarea drumului regăsit am aprins la troița inimii am zăbovit cu mir mi-am curățat: Sufletul spre templu pășesc intuitiv pe scara regăsirii cu speranță și dorință de iertare spre templul conturat în ființa mea mi-a vorbit un înger la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trecute în necuvânt tangent la stele arătai neantul nu știam cine-mi ascunsese nemurirea concert pentru pianul meu de Clayderman cum clipa își plimbă tăcerile între îngeri și delfinii îmi respiră aerul strâmt brățară la gât desfac nodul uitării aprind lumânări pentru stele printre degete îmi retrag visul din gând cum timpul crește în el umbrele ultimilor fluturi orbi ce-au dansat îmi închin nisipul liniilor din palmă jumătate lumină jumătate sfert din durere rămas cum necum-ul trage visul pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unui cimitir uitat seara dansează și apoi se ascunde învinsă noaptea își dă masca jos și cheamă norii de întuneric ce coboară peste muntele ca o piramidă albastră în chilia cu miros de smirnă îmi recompun din iluzii ultimul anotimp lumânările se aprind pe rând și se preschimbă-n stele deodată o voce de iertare mă cheamă îngenunchez în fața sfinților care-mi zâmbesc dincolo de zidul alb și o poartă se deschide spre viață cum o grădină virgină acesta este darul cel
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]