7,803 matches
-
prima dată la Rohia de jos de la poalele dealului a simțit că plutește. Simțea că era ceva deosebit, chiar și înainte de a vorbi cu oamenii. Aici e raiul, aici e pentru mine." Aici a și rămas. A murit conștient, cu lumânare, și i s-au citit rugăciunile. Am aflat după aceea că la înmormântare nu au participat foarte mulți. Nu s-a organizat nici masă pentru că nu le-a dat voie. Motivul a fost că se puteau forma grupuri de 4-5
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
pentru o potemkiniadă cinematografică. Sau pentru un cine-carnaval de vacanță, populat de "oameni de cultură și odihnă", și deservit de chelneri, cameriste și bucătari aduși la pachet, de la București (sau de la Brașov). Dincolo de farmecul unei inaugurări în semiîntuneric, la lumina lumînărilor, cu invitații așezați și înfulecînd (pește bun) la mesele răspîndite pe iarbă,dincolo de speech-urile lui Marcel Iureș (președintele festivalului) și al lui Moritz de Hadeln (președintele juriului de lungmetraj), dincolo de cele trei ecrane pe care sînt proiectate imagini, și
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
carne și oase, dar și fiziologie, cu toate că sunt alcătuite din "mici fragmente de neant" pe care le recunoaștem cu toții. Păcat de luminația excelentă: decorurile sunt când scăldate de lumină, când înecate într-un întuneric resuscitat cât de cât prin flacăra lumânărilor. Păcat - nu mai puțin - de coloana sonoră (The Zombies) și de un excelent operator de imagine. Supa finală a ieșit mult mai prost decât suma ingredientelor. Un membru al juriului glumea cum că Lars von Trier ar fi vrut să
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
mari haite de lupi:/ cînd urlă ei se aude pînă în Moarte:/ de acolo din cînd în cînd răspunde urletul/ sîngelui meu înzăpezit" ( Zodia capricornului). Ori: "iarna/ roșie care ascultă soldatul cu o sută de răni cum/ strigă în fiecare lumînare aprinsă: hei Dumnezeule/ lumina asta a pămînt miroase" ( Moartea furată). Ori: "...mă ascultă apa cum merg pe spinarea ei:/ fiecare pas îi tulbură înfățișarea așa cum toți/ ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
lîngă farmacia Troia, malul fluviului, grădina bunicului și nucul ș.a. În amintiri de multe ori autorul caută motive de mîndrie și singularizare orgolioasă: "cînd ești de la Dunăre/ nu prea stai la coadă la bătaie/ dar nici nu o cauți cu lumînarea". Această atitudine delimitează două zone distincte în volum, de fapt generale la Grișa Gherghei: una a lumii copilăriei și tinereții, în care asistăm la o demonstrație, parcă, a valorilor aspre care o constituie, și una a ironiilor, a lumii curente
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
pedeseriștii n-au dovedit, vreme de șapte ani, lipsa de caracter arătată, în doar câteva ore, de oamenii lui Petre Roman și Valeriu Stoica. Subordonații lui Văcăroiu mai au și acum, la atâția ani după ce favoritul lui Iliescu a pus lumânarea pe coliva unei țări defuncte, cuvinte admirative despre fostul șef. Liberalii și pediștii - nu. Mari învârtitori în ciorba de potroace a națiunii, acești îngâmfați de mahala ar fi trebuit ca, înainte de a-și înjunghia mișelește, pe la spate, șeful, să-și
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
de umezeală. ș...ț Vastul salon se termina în partea opusă cu un enorm șemineu având înăuntru un braț de lemne neaprinse. Mai erau acolo două fotolii desperecheate, o masă și un bufet, o lampă cu petrol, două candelabre cu lumânări, o vioară în cutia ei și cam atât. Dar pe jos, pe vechi covoare destrămate și cu culorile șterse de timp, cât mai departe cu putință de ferestre și de lumina plumburie filtrată prin ele, se aliniau într-o ordine
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Nistru, pribegit în vremuri, Urzește cânt pe stative de stâncă Și doina tristă din castani o fură, Să ducă-n sate jăluire-adâncă... Au înflorit castanii la Soroca În primăvara plină de-ntristare; Parcă-s policandre verzi în care ard Mii lumânări zvârlite din altare. Nu se deschid ferești ca să-i sărute Ca-n alte dăți, din fiecare casă, În ușile unde șopteau în noapte, Pragul, nu-i prag, e piatră care-apasă. De-aici, din depărtările pe unde Durerea-și poartă-n
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
vieții în ziua de 23 aprilie 2004, de Sfântul Gheorghe, în Săptămâna luminată. Odihnește în cimitirul Eternitatea, într-un loc mai îndepărtat, modest, cum a fost el toată viața. Are alături un castan, care are primăvara flori albe ca niște lumânări, un imens candelabru de lumină deasupra mormântului său. Am scris aceste rânduri cu tristețe și le consider un omagiu adus prietenului meu Vasile Știrbu.
Să ne amintim de Vsile Știrbu. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2243]
-
domn, apoi Iba și Iva. Luminile nu s-au aprins. Pe Întuneric, m-am repezit la Iba. M-a lut, ca de obicei, În brațe, și m-a strâns la piept. - Pui mic, să nu te sperii! Vom aprinde o lumânare. Tu ai văzut cum arde o lumânare? Ooo! Are o lumină sfântă! Ca sufletul unui Înger! Uite, gata! Vezi ce minune? Iar acum, noi o să te facem o prințesă a cerurilor. Mai ceva decât cele din povești! Aveam Încredere și
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
s-au aprins. Pe Întuneric, m-am repezit la Iba. M-a lut, ca de obicei, În brațe, și m-a strâns la piept. - Pui mic, să nu te sperii! Vom aprinde o lumânare. Tu ai văzut cum arde o lumânare? Ooo! Are o lumină sfântă! Ca sufletul unui Înger! Uite, gata! Vezi ce minune? Iar acum, noi o să te facem o prințesă a cerurilor. Mai ceva decât cele din povești! Aveam Încredere și m-am lăsat În voia lui. Mare
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
impresioneze prin cânte, în schimb glasul lui era deosebit de blând. Mărețe erau sentimentele de credință în domnul pe care le sugera, atunci când, luând de la diaconii slujitori în mâinile sale "dicheru'" și "tricheru'", sfeșnice de mână cu două și respectiv trei lumânări mari aprinse încrucișate la mijlocul lor, cu brațele ridicate și întinse a rugăciune, rostea: "Doamne, Doamne! Caută din ceruri și vezi și cercetează via aceasta pe care au sădit-o Dreapta Ta și o desăvârșește pre ea!..." Măreția oficierii sfintei liturghii
Seminarist la Bălți. In: Curierul „Ginta latină” by Mihai Baltaru () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2258]
-
străbătut desișul codrilor, am poposit în poieni răcoroase, ne-am oprit lângă cruci ce înveșnicesc amintirea ostașilor căzuți în apărarea hotarelor țării, ne-am închinat la altarele mănăstirilor, a căror zidire este învăluită în legendă. La mănăstirea Căpriana, candelele și lumânările nu se sting, semn al permanenței credincioșilor. Aici ni se povestește că mănăstirea a fost zidită pe timpul lui Alexandru cel Bun și a fost reconstruită de Ștefan cel Mare. Există documente că mănăstirea Căpriana a fost refăcută de Petru Rareș
Pe plaiurile nisporenilor răsună clopotele înfrățirii. In: Curierul „Ginta latină” by Ginta latină, Iași () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2261]
-
atacat simultan din trei părți. A fost un adevărat măcel. După revenirea sovieticilor, în 1944, au fost înlăturate orice semne creștinești la gropile celor căzuți pe coastele Vărzăreștilor și Miclăușenilor. Oameni de suflet au însemnat locul mormintelor și au aprins lumânări în anume locuri, iar când vremurile s-au așezat, populația și filiala "Ginta Latină" au rânduit cruci în cimitire, iar de Ziua Eroilor au loc, an de an, la Vărzărești și Miclăușeni, servicii religioase cu participarea invitaților din țară. Preoții
Pe plaiurile nisporenilor răsună clopotele înfrățirii. In: Curierul „Ginta latină” by Ginta latină, Iași () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2261]
-
moară Ștefan, La cișmele, Mândră floricea, Cântec de seară, Of, dor,dor. Festivitatea a început în dangăt de clopote și a urmat cântecul Când a fost să moară Ștefan. Toți coriștii erau îmbrăcați în costume naționale și aveau câte o lumânare aprinsă în mână. S-a citit un fragment din "Domnia lui Ștefan cel Mare și Sfânt", în limbile română și lituaniană, apoi un fragment din Testamentul lui Ștefan. Cu mult interes au fost ascultate două referate. Primul a fost citit
Românii din Lituania sărbătoresc pe Ștefan cel Mare. In: Curierul „Ginta latină” by Lucia Barkiene () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2340]
-
repulsiv, imaginile au aerul clinic-spectral al unor radiografii: "În fiecare os mi-ați sădit/ un mausoleu/ în fiecare picătură de sînge/ port, roșie -/ o piață.// Dacă i-ar da prin minte/ copilului meu/ să sufle spre mine/ cît într-o lumînare, atît numai -/ n-ar auzi decît/ prăbușindu-se un vraf de ziare;/ mausoleu peste mausoleu,/ piața cu piața" (Atît numai). Deruta unei propagande care a ajuns a șovăi între amenințări și concesii, a tituba între propria-i poziție și antiteza
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
grup. Fiecare se prezintă, discutăm activitățile ce vor urma în tabără. În cele 5 zile ne propunem să parcurgem un program inițiatic. Participanții vor trăi într-un crescendo trezirea la spiritualitatea străbunilor. Mai târziu, retras singur în cameră, aprind câteva lumânări și stau în meditație zamolxiană. A doua zi începe programul de drumeții. Prima excursie o facem la Peștera Ialomiței. Locul are legătură cu străbunii daci, care, în vremuri de restriște, se adăposteau fiind protejați de muntele care menține o temperatură
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
cuvântul. Se propune aprinderea unui foc sacru seara, dar majoritatea participanților nu mai pot continua. Astfel ne retragem rând pe rând în camerele noastre. Mâine oricum ne vom face bagajele, tabăra Zamolxis 2009 se încheie. Seara la culcare aprind o lumânare și aduc cuvinte de mulțumire lui Zamolxe: Doamne Zamolxe, zeu al străbunilor noștri, i-am recunoscut pe mesagerii Tăi! De acuma știu că ai iertat neamul românesc. A sosit și ziua plecării. Îmbarcați în câteva mașini părăsim Vila Coteanu. Eu
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
unui amfiteatru nou situat în șaua unei vai între dealurile ce străjuiesc de departe golful portului Samos. Pe scenă, în lumina mirifica a amurgului, se îngemănau culorile mării, ale cerului, pe fundalul cupolelor unei mici biserici medievale bizantine străjuite de lumânările semețe ale chiparoșilor; aici, i-am întâlnit pe câțiva dintre muzicienii originari din România, actualmente - de aproximativ zece ani - membri ai colectivelor simfonice și camerale din Grecia, anume pe harpista Mariana Bâldea, violoncelistul Sergiu Nastase, violistul Laurențiu Mătăsaru, clarinetistul Ovidiu
Periplu european by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17649_a_18974]
-
Marină Constantinescu Moartea unui prieten m-a adus pe aleile Cimitirului Bellu. Căldură anestezia durerea. După ce mi-am luat adio de la prietenul meu, am plecat, cu cîteva lumînări în mînă, spre zona unde se odihnesc actorii noștri. M-am auzit șoptind: "uite-l pe Cotescu, uite-l pe Toma, pe Gina, pe Amza!" Parcă ar fi fost în viață și aș fi adus la cunoștință prezența lor în
Statia de legătură by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17666_a_18991]
-
intelectualizat, este singurul care intră oarecum în raza de atracție a poeziei lui Mircea Cărtărescu. Printre textele sale există și o rescriere - de pe o poziție estetică postmodernă - a Scrisorii I de Eminescu: Când cu genele de piatră sară suflu-n lumânare/ Constelații intră-n priză, e-o veioza Carul Mare/ Dorm în mine nebuloase, cu placenta hrănesc sori/ Iar prin vis, prăvalnic zboară, cad comete în ninsori./ Doar în mintea mea de smoala a rămas aprins un led/ E poema somnoroasa
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
cele pe care le-am suportat în România toată viața până atunci. În plus, cu părintele Popescu și cu nea' George (așa îl numeau și încă îl numesc toți cu drag pe George Bălașu) în frunte, mergând în cerc, cu lumânări aprinse, am cântat Prohodul, care niciodată nu mi sa părut mai înălțător și mai impresionant ca în acele momente istorice. Ne am rugat pentru eliberarea României de sub dictatura comunistă și iar am cântat, iar am strigat lozinci... Așa mi-a
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
de sub dictatura comunistă și iar am cântat, iar am strigat lozinci... Așa mi-a revenit speranța că totuși, comunismul, cel mai criminal sistem din istoria omenirii (așa cum a fost aplicat în Europa de Est) se va prăbuși într-o bună zi. O lumânare aprinsă de unul din membrii delegației comuniste la o fereastră (cine o fi fost acela - încă nu am aflat) ne-a sugerat că cineva dinăuntru era de partea noastră - oare așa să fi fost? Oricum, patru ani mai târziu, rugile
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
oprim aici. Mai este apoi, între occident și noi, cortina religioasă, pe care, politicienii ipocriți, - și de la vest și de la est, - n-o iau în seamă ori se fac că n-o văd... Priviți o capelă protestanta, fără icoane, fără lumînări, fără zugrăveli și priviți și o biserică de-a noastră împodobita, și veți înțelege. Umblam, putem zice, cu sorcova. Pe urmă, - mai adaugă un cinic, al cărui nume nu-l citez, ale cărui opinii, usturătoare pentru orgoliul nostru național, jignesc
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
ei vor trage. În ce ne privește, continuăm să le urmărim cariera critică. Nu e vina noastră, dacă punem în asta tot mai puțină simpatie. Dar ne cade greu să vedem cîtă obsesivă iritare pun cei doi, căutîndu-ne pricină cu lumînarea, în raportul cu noi, care (greșim?) i-am descoperit și lansat, apărîndu-i, cînd a fost cazul, de unii și de alții. Luminița Marcu nu pierde ocazia, răspunzînd unei anchete despre anul literar 2002, să ne dea lecții de gust. C.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]