8,306 matches
-
crepusculară, grotesc thomasmanniană, cu o semnificație axiologică implicită, sugerând cât de rapid s-a maturizat literatura transilvană după apariția lui Blaga, intrând chiar în consonanță cu decadentismul european: „...eu mă integram într-o civilizație ce o trăiam ca pe un mândru declin (poezia lui Blaga nu-mi părea străină acestui sentiment al declinului...).“ Dar, peste toate acestea, Straja dragonilor rămâne cea mai directă, mai șocantă și mai dezinhibată confesiune scrisă vreodată la noi. E o pierdere ireparabilă pentru cultura noastră, neobișnuită
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vărsat, cu trupul deșirat în hainele ce fâlfâiau pe el, dominându-ne în primul rând prin înălțimea lui, în ochii noștri considerabilă. Nu părea să aibă mai multă minte decât noi. Îl ascultam respectuoși, ca pe un frate mai mare, mândri că-i suntem camarazi. Întrucât ne aflam „la vedere“, în imediata apropiere a caselor noastre, părinții ne tolerau escapada, ușor peste ora „retragerii“ obișnuite. În locuința unor copii din casa vecină cu a mea, de partea opusă a închisorii de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de grupurile de școlari și, trântindu ne într-o tufă îngălbenită de toamnă, ne-am așezat unul peste altul strâns îmbrățișați, el deasupra mea, ochii mei albaștri în ochii lui căprui, până când am fost chemați în vederea plecării (cum devenisem cercetaș, mândru de uniforma englezească, am primit îngăduința părinților de a participa la o tabără nocturnă, în aceleași păduri aproape de oraș, dar n-am fost bine instalat într-un cort, pe când focul ardea cu vâlvătăi sub cerul înstelat, că ai mei au
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ispitea în cel mai înalt grad, rămânea atunci pentru mine de nepătruns! Nu înțelegeam cuvintele, ideile, expresia mi se părea sofisticată, enigmatică, ezoterică și disperam că nu-l voi pricepe niciodată pe acest autor. Dintre străini, îmi plăcea grozav, fiind mândru în schimb că citesc așa ceva, Stefan Zweig, ale cărui biografii le consuma și mama (cred că tatei îi păreau prea literare). Spre sfârșitul verii 1936, fusesem cu părinții într-o mai lungă călătorie: mai întâi, însoțit de mama, coborâsem din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
când am părăsit țara. România era pentru mine prea „sănătoasă“, prea tânără, chiar dacă-i priveam cu real interes pe Giurgiuca, pe Beniuc, pe Vlasiu (poate de dragul multiplicității formelor); eu mă integram într-o civilizație ce o trăiam ca pe un mândru destin (poezia lui Blaga nu-mi părea străină acestui sentiment al declinului: comunicarea sangvină cu părinții de sub lespezi, cenușa îngerilor așternându-se peste lume îmi sunau în concordanță cu introspecțiile ftizicului Maxențiu din Concert din muzică de Bach. Ajunsesem în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
colectiv și locuințele sociale. În 1967, un raport al orașului făcea aprecierea următoare: "Dacă orașul în curs de constituire nu este încă ideal din punct de vedere al locuințelor și echipamentelor, acesta oferă totuși avantaje de care municipalitatea poate fi mândră: el pune la dispoziția numeroaselor familii locuințe decente, pe care le așteptau de mult timp și care le oferă o viață sănătoasă și agreabilă [...] cu condiția ca statul să nu eșueze în misiunea sa în materie de echipamente publice"118
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orice altfel de lucrări de întreținere... Ne angajăm să efectuăm activități de curățenie a: scărilor, holului de la intrare, căilor de acces în subsoluri, cutiilor de scrisori, porților de intrare în imobil, ascensoarelor, parcărilor subterane, spațiilor exterioare, totul... PENTRU A DEVENI MÂNDRI CĂ LOCUIȚI LA DUMNEAVOASTRĂ!" (Făcut la Mée-sur-Seine). 1 Consiliul de cartier este o nimerită instanță de schimburi, consultare și concertare, reprezentând populația în toată diversitatea sa (20-40 reprezentanți: cetățeni pe bază de voluntariat, profesioniști, aleși). Aici se reunesc propunerile, care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
La famille, Les Cahiers de l'Unité française, Paris, Plon, 1941. 9 Accesul la o locuință individuală este, desigur, cel mai bun mijloc de a îndepărta tentația comunismului. A. Houille, un specialist în problema locuinței sociale, scria în 1932: "Muncitorul mândru de mica sa proprietate nu simte că-i departe de locuința concetățeanului său bogat. El își dă seama de rolul social pe care îl are de îndeplinit; își iubește țara și iubește societatea". Cercetând imaginarul locuinței sociale în romanul francez
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ruit, am crăpat lemne, am tencuit, am gătit mii de oale de mân care, am făcut teme, am ascultat Vivaldi, am încercat să trăiesc normal. Greu. Am vrut să-i ajut pe toți și să le fac pe toate. Eram mândră că pot, că nu mă dau în lături de la nimic. Aveam un serviciu bun și copii mari. N am vrut să sufere ca mine; mă străduiam o lună să cumpăr o solniță. Am făcut credite, am împrumutat bani, așa cum fac
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
simțită prezența în spațiul de acasă. Ca și cum, uite, mama e puțin plecată, dar te înconjoară prin toate obiectele pe care le trimite cu dragoste. Scrisoarea 22 Pe prima mea „șefă” din Italia o chema Concetta. O femeie mi cuță, grăsuță, mândră și cu fața roșie. Casa, o vilă cu două nive luri, totul îngrijit și curat. Pe drum, traficanta de emigranți îmi spunea că totul va fi bine, că „aproape” este și poștă, sunt și magazine... Eu nu vedeam decât munți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Sunt albaneză! Scrisoarea 27 Cu mult timp în urmă Italia era împărțită în state și stătulețe autonome. Fiecare avea un conducător separat, legi diverse; rețetele de brânzeturi sunt și azi diverse, pâinea e diferită de la regiune la regiune, fiecare e mândru de ceea ce știe să facă și nu împărtășește nimic din secretele meseriei sale. Oricât ar părea de ciudat, Italia, care pare că le permite emigranților să-și facă un rost, e de fapt rasistă. Un milanez nu are ce căuta
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
voia mea îmi răsuna acea mică rugăciune în minte, fără voie și fără știre, doar pentru alungarea gândurilor negre. Vreau să-ți povestesc despre Salvatore cel bolnav. Fusese un bărbat frumos, puternic, construise o casă mare pentru fiii săi, era mândru și vesel când a trebuit să suporte o operație la inimă. În urma unui șoc a rămas paralizat de picioare, era îndopat cu tranchilizante și avea o stare veș nică de somnolență. Nevasta lui, Concetta, vajnică muiere... Nu concepea să-și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pentru că nu știa. Vocabularul ei era foarte limitat, putea eventual silabisi de pe o carte, dar nu înțelegea mare lucru. Până termina o frază, uita ce a citit la început. Mi-am dat astfel seama din nou că trebuie să fiu mândră că sunt româncă. Nu mai eram emigranta umilă de la început. Îl făcusem pe Salvatore să meargă în doar două luni (lucru pe care nimeni nici nu-l încercase înainte) și citeam, puțin și prost, în limba italiană. Nu mă mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
tot săraci vor fi. Atât că vor munci până într-o zi când li se va spune: — Muncitorii bulgari au început să fie cam scumpi! Scrisoarea 116 Oare unde eram cu povestea mea? Ruina vine de la bărbații leneși și bețivi, mândri de netrebnicia lor... Vezi tu, îmi pare rău să spun, dar 70% dintre bărbații români sunt niște incapabili. Trec de sub fusta mamei în poala nevestei și consi deră că ea trebuie să-i spele, să-i curețe, să le pună
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de-al XIX-lea. Traducându-le, pariul meu n-a fost unul, derizoriu, cu mine, ci cu limba aceasta a noastră de la Dună rea de Jos, un idiom de ale cărui resurse am fost, o viață de om, atât de mândru. Față de textul din 1979, cel de aici are două fragmente mai lungi în minus și unul în plus, în afară de nume roase remanieri de detaliu, în general în sensul abrevierii. Sunt toate semnele că textul prefeței este anterior celui din Sfârtecare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ridicolă: nu știe niciodată ce vrea, de ce se teme, ce urăște, ce iubește. Ținuta ei nu are nimic degajat, nici natural, bărbia și-o ține în sus, coatele către spate. Privirea ei este studiată; ea este când tandră, când disprețuitoare, mândră sau distrată; se vede bine că nu este expresia nici unei stări interioare, ci doar o afectare, pentru a fi mai emoționantă, mai impozantă etc. Ora când se gătește, când mănâncă, ora vizitelor sale, totul poartă pecetea bizareriei și a capriciului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
s-a exersat făcând câteva traduceri, a alcătuit o culegere de extrase și de pasaje din câțiva mari autori. Toate abia de cuprindeau fondul de cunoștințe obișnuit al unui om de litere, și când vorbea cu inima deschisă, nu era mândru de cunoștințele lui; ceea ce îi era însă propriu era un suflet elocvent și pătimaș care îi însuflețea toate trăsăturile feței îndată ce era cuprins de o emoție, și nimic nu era mai ușor de emoționat decât imaginația sa. Era obișnuit încă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îi slujea la fel de bine ca și al său. Avea o facultate miraculoasă de intus-suscepțiune: o vorbă auzită în treacăt adinea ori, o reminiscență istorică, un citat, totul devenea pe loc proprietatea lui. Într-o zi, când Barnave, care era foarte mândru de promptitudinea lui de a vorbi, tocmai răspunsese, improvizând, unui discurs pregătit, Champfort, care stătea de vorbă cu Mirabeau pe treptele tribunei, spunea că facilitatea este un talent minunat, cu condiția de a nu te folosi de el. Mirabeau a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dintre sentimentele care fac desfătarea prieteniei. Din sentimentul acesta de omenie îi mijloceam uneori vânzarea cărților și a cutiilor cu experiențe. Ardoarea cu care strângea micul profit al lucrărilor sale mă făcea să cred că este strâmtorat, deși era prea mândru ca să-mi mărturisească asta. Ei bine, serviciul pe care am căutat atât de dezinteresat să i-l fac i-a dat prilej pentru inju riile cele mai infame, cu care m-a răsfățat apoi, generos, într-unul dintre numerele sale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
trei depravări. DOAMNA DE COISLIN Doamna de Coislin era o femeie nespus de impunătoare. La optzeci de ani, ochii ei semeți și dominatori aveau o expresie spirituală și ironică. Doamna de Coislin nu avea nici un fel de studii și era mândră de asta; trecuse prin secolul voltairian fără să-și dea seama ce se întâmplă; dacă și-a format vreo idee despre el, era aceea că fusese o vreme de burghezi cu darul vorbirii. De obârșia ei nu vorbea niciodată; era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
consiliului comunal Voinești pentru rezolvarea primelor urgențe în stoparea declinului satului Stâncășeni: drum, fie și semimodernizat, de legătură a satului cu sediul comunei Voinești și cu șoseaua județeană Bârlad-Bacău, precum și un local nou de școală generală pentru feciorii acestui sat mândru de trecutul său. După informațiile preotului Gh.Tomșa, am reținut detalii privind legenda și biserica satului Stâncășeni. Legenda, care mi se pare a conține multe adevăruri, spune că în una dintre năvălirile tătarilor au fost arse cătunele Onești și Chipereni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
acum, director al prestigioasei Edituri Junimea din Iași, în urma prematurei dispariții a poetului Cezar Ivănescu. M-am simțit obligat la această interminabilă listă ... drept acoperire reală la cele afirmate mai sus, spre a nu fi acuzat de exagerare paternă ... dar ... mândru am dreptul să fiu. Până a ajunge însă aici ... a trăit și ea ... și noi alături de ea ... un adevărat calvar ... generat de aberațiile comunismului victorios. După absolvirea facultății ... profesorii erau repartizați nu în funcție de medie, deci de pregătirea profesională, ci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi cadavru, descompunere, viermuială. "Văd / în tine viermi scoțând capul", i se spune iubitului abandonat, iar poeta recunoaște
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine să fie spațiul meu. Această conștiință m-a făcut adesea să-mi pierd răbdarea în fața preocupărilor limitate ale multor poeți englezi. Am început să scriu în jurul lui 1950. Eram pe atunci extrem de conștientă că sunt o intrusă, dar eram mândră că am rădăcini altundeva. Toți bunicii mei erau evrei ruși, veniți în Anglia la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cele două familii erau foarte diferite. Tatăl mamei, geamgiu, o ducea bine și copiii lui au făcut facultate, doi dintre ei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era urâtă, dar trăia o cumplită nefericire din cauză că un RH negativ a ucis toți copiii pe care i-a conceput după mine. Așadar, când am început să scriu în anii '50, aveam conștiința că sunt intrusă, dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. LV. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]