8,023 matches
-
un ziar. Din cînd în cînd își scoate ochelarii și cu urechea acestora se scobește în ureche. Scobește bine, apoi scoate și miroase. Cu mîna curăță ce-a scos din ureche și apoi se șterge discret de scaun. Apoi mai miroase o dată. Un flocos îmi spune că peste o oră are întîlnire la Bruxelles să ia masa cu un om de afaceri. Avionul deja are o întîrziere de o oră și omul este enervat. Și eu la fel. Pe ecranul monitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
singurul căruia nu-i pasă. Fetițele mai dau telefon pe acasă ca să nu se îngrijoreze părinții. Apoi se antrenează din nou la hîrjoa nă. Chelul are de scociorît prin alte cotloane de prin nas și tot mai face biluțe. Ochelaristul miroase și el tot mai des excavațiile făcute cu urechea ochelarilor. Se pare că este mulțumit de miros și insistă și-n cealaltă ureche. Tipa cu celularul vorbește și tună împotriva omenirii. Mă ia drept confident și-mi explică și mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Voi primi mulți musafiri la mine, voi face cumpărături corecte... Mai întîi hai la Billa. Carne pentru grătar. De un milion și două sute de mii de lei. În pungi vidate și... congelate. Desfacem pungile acasă și tranșăm cărnița frumos. Parcă miroase, deși este încă congelată. Ei, nu se poate! Este Bila... Dar carnea s-a decongelat și acum... pute îngrozitor. Mă enervez. Unde-s pungile, nevastă? La gunoi, le-am aruncat. Ce bine că avem cîini! Să pape și ei ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă a venit un coleg la el. A ciocănit în ușă, aceasta s-a deschis singură și înăuntru nu era nimeni. Poliția a sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus să zgremțene la un dulap jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît mirositor. Urme de sînge, minuțios șterse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în ușă, aceasta s-a deschis singură și înăuntru nu era nimeni. Poliția a sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus să zgremțene la un dulap jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît mirositor. Urme de sînge, minuțios șterse, erau peste tot. Se pare că a avut loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drum și păsărelele au convingerea că am dat bir cu fugiții. În consecință, prind curaj și mă ating și cu aripioarele pe cap. Totuși, cum ajung la piscină? Mai este un trotuar printre portocali și rodii. Mă consolez că voi mirosi florile de portocali și de grepfrut. Dar și această alee trece prin apropierea unui alt cuib, păzit de această dată de un "monstru" în miniatură. Este un colibri, la fel de mare ca un bondar. Numai că admirabila creatură n-are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dinspre răsărit icoana Maicii Domnului, c-un smoc de busuioc pe policioara candelei și o pană frumos împletită din spice de grâu; pe brâul sobei, de jur împrejur, sunt înșirate gutui, mere domnești îi tărtăcuțe; în curte, e liniște și miroase frumos a țară și a fructe de toamnă, pe jos e lipit; ușa e deschisă-n tindă și sprijinită cu-un pietroi...” La Pungești exista și doctorul Pravăț, despre care aflăm, tot din ceea ce mărturisește Dan, parcă ceva mai complet
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
colțul batistei puțin scos din buzunarul de la piept, cu pantaloni scurți, salutând în toate părțile, toți neștiind ce să facă cu mâinile; cucoanele înțepate, cu-n zâmbet pregătit de acasă, în rochii de atlaz, cu fel de fel de zorzoane, mirosind a paculie de la o poștă, făcând mișcări și gesturi anume pentru a-și arăta mai bine bijuteriile. Era și puțină lume mai deosebită, mai subțire, dar se pierdea în gloata de megieși, cărora Spano le-ar fi făcut trai rău
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
multe ori mă trezeam urmărind-o curios prin gard pe domnișoara Sofica. Până într-o zi când, insensibilă, sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără menajamente : Bă, ăla cu caș la gură, ce te chiorăști toată ziua printre nuiele? Îți miroase cumva a fustă? Ia uite-te ! Își ridică ea demonstrativ poalele rochiei. Dar nu-i de tine, prichindel. Du-te și te joacă în bunghi. M-am lăsat păgubaș și m-am retras la Nuța lui Barzu. Vorba vine. Nu știu care
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ai familiei. Deschizând ușa din dreapta este întâmpinat de un miros puternic, ce prevestea pregătiri intense de primirea, cum se cuvine, a marilor sărbători. Mătușa Marița avea o lingură mare în mână și mesteca cu ea într-un ceaun ceva ce mirosea foarte frumos. Cred că erau jumări de porc, poate și cighir, sau știu eu ce altceva, dar aproape că uitasem de mine, așa era de îmbietor mirosul. - Bună ziua și săru‟mâna mătușă Mariță și bine v-am găsit dragi verișoare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în arena unui mediocru turnir. E, desigur, vina politicienilor înșiși, care nu funcționează decât pe bază de întărâtare și caft, e și vina presei, care exultă ori de câte ori miroase a scandal, dar e, în primul rând, vina noastră, a tuturor, care ne-am învățat să trăim anexați unor adeziuni de mâna a doua. S-ar părea că nu mai știm ce e important și ce nu, ce merită angajarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tale intelectuale, îți vorbește în pilde transparente, în cuvinte simple și amare. 6. Vorbitorul „popular“. Se coboară la nivelul „publi cului larg“. Cultivă cordialitatea brută, cimilitura, buna-dispoziție „din topor“. La nevoie, zice „bade“, „mătușică“ sau „măi omule“. Se străduiește să miroasă a opincă, se exprimă bolovănos, suduiește îmbuibarea guvernamentală. (Echivalent în planul retoricii feminine e stilul „fată bună“: lași să se vadă, îndărătul fiecărei fraze, „mama“, „soția“, „gospodina“, femeia de suflet și de comitet.) 7. Vorbitorul cult. Nimic fără Kant, fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Și atunci putem discuta religie, dar cum aici terenul nu e prea ferm, prefer puțină etnobotanică: Popa șade pe scaun - Dianthus carthusianorum - care „scaun“ dacă-l pune În rachiu Îl poate lecui de friguri, dar acum se mulțumește să-și miroase floarea - Narcissus poeticus - și foaia, tot plăcut mirositoare - Melissa officinalis. Tocmai a mâncat, pită - Carlina acaulis - bună și pentru bolile de stomac, și colăcei - Malva silvestris - și-și scarpină barba - Tradescantia - gândindu-se la preuteasă care a păcătuit lepădând folosindu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevoie de toți, ne constituie mediul, chiar dacă nu conștientizăm că nu suntem singuri. Nici măcar independenți... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 iulie 2000, ora 18,09 56. („“)Grabă Omul pare a sta pe loc În vreme ce Natura se grăbește. Dificilă problemă, și care miroase a competiție, a ridicat delicata amfitrioană. Și, mai ales, abordabilă din mai multe puncte de vedere, cu riscul de a compara caii cu măgarii În Încercarea de a „cronometra“ „concurenții“. Dar, pentru că ne vom aminti Îndată de evoluție, să-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate - ca și acela de altfel - trăi suspendat Între cer și pământ. Iar primul lucru pe care entitatea Îl cere de la mediu este hrana, adică energia. Ei bine, tot biochimia Îi poate da siguranța alimentară, iar dacă asta miră, ca mirosind a hrană sintetică, amintesc biotehnologia În cel mai cunoscut sens al ei: cultivarea unor drojdii, precum Candida, ori a unor alge, precum Spirulina, pentru producerea de proteină, din petrol, respectiv săruri minerale, de fapt Soare. Iar biotehnologia e condiționată, atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altceva este căsătoria decât recunoașterea a două părți care se Înțeleg Într’un scop comun? Și, cum asta presupune existența ambelor - „subspecii“ -, nu este de dorit nici promovarea unui patriarhat, dar nici a primordiului de matriarhat care este feminismul, ambele mirosind a o nouă discriminare, un nou rasism, dar Într’un spațiu atât de Îngust, esențial și sensibil. Am dat de o răscruce: câte drumuri, tot atâtea subiecte, tot atâtea 5 minute...; așa că Închid ochii și fac un pas. Atingând, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și avere - care n’aduce nici un folos chiar dacă dă aparența negentropiei, dar a uneia totuși sterile -, respectiv Îndestularea nevoilor imediate, adică vitale, chiar dacă asta nu Înseamnă doar hrană, dar și haine și cultură - mai ales -, a tuturor membrilor societății. Ultima mirosind poate a comunism? Poate. Dar suntem siguri că nu ăsta ar putea fi viitorul? Și care - ca să-mi păstrez „tonul“ vorbelor mele obișnuite - trebuie frânat, spre a nu se instala Înainte de a-i deveni compatibili, altfel spus pentru a nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Adică, o pisică a trecut, poate a avut și succes la vânătoare, pe undeva. Eu, punându-mi În minte să fac o partidă de vânătoare, ajung tot pe acolo. Dacă o fac prea devreme, când urmele predecesorului sunt proaspete aflu, mirosind, și plec de acolo: cineva tocmai vânează. Dar, după câteva ore, când amprenta a dispărut, sunt liber să vânez. Și așa voi vedeți o pisică neagră la amiază, una bălțată pe seară... pe același teren și cu același succes. Noi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Miorița“ -, porcul - sfânt la celți... - Taci din gură. Ăștia vă sunt doar sclavi. De fapt, prietenia voastră, chiar cu calul pe care doar unii - precum franțujii - Îl și mănâncă, ori cu câinele - știu că nu ești chinez -, tot a sclavie miroase. Voi sunteți Întotdeuna stăpânul... Iar el, sclavul, indiferent de specie, e cel care vă e util. Iar un alt animal, care fie că vă concurează interesele, fie că nu acceptă să vă fie rob, este considerat de voi fie dăunător
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură, spre ajutorarea semenilor iar nu a intrușilor străini de specie? Miroase a sinucidere, câtă vreme n’aveți mijloace pentru a vă Îndestula. De acord cu tine, Moti. À propos: voi, pisicile, nu ieșiți În drum la cerșit... Iar treaba se complică căci, chiar dacă ne complacem În situația de evadat din Natură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă să converseze cu prietenul lui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se strecoară și minciuna, căci acela care promite știe - te rog să reții - de ce resurse dispune. - Să Înțeleg că inegalitatea dintre resurse și aspirații, mai precis resurse tot mai puține față de o dorință tot mai mare, și o spun chiar dacă miroase a malthusianism și devine cinic, a generat, de la o vreme, politica? Cu tot cortegiul ei de panglicari, căpușe pe porția - tot mai mică - de resurse a amărâtului alegător? - M’ai depășit, Cristi. În cinism. Recunoaște Însă că și politica are
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndeajuns de cizelate. Și, neexistând deci nici un martor, care să spună altceva, folcloriștii le-au zis „creație colectivă“. E părerea amicului meu, pe care o pune mereu În antiteză cu ceea ce el numește „făcătura din bucătăria de la etajul X“, care miroase a folclor (pe deasupra) dar e (pe dinăuntru) creația individuală a cuiva care amestecă În cratiță tradiția cu elemente ale vieții moderne, precum scrisoarea, poștașul și, nu peste mult, cu e-mail ul pe care-l așteaptă știu eu ce măicuță (evident
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subliniez, toți sârbii s’au Încălcat statute: al lui NATO Însuși, al Consiliului de securitate la ce o mai fi bun? dar, mai grav, dreptul internațional, atacându-se, fără declarație de război, un stat independent și recunoscut internațional... Democrația apuseană miroase deci a fariseism. Și prefer să ajung la Haga drept complice al unui așa-zis criminal de război, al unuia care-și apără patria, din nou prietenul Slobodan Miloșevici, păstrându-mi verticalitatea sunt totuși un vertebrat decât să devin un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]